Capitolul 30

6.5K 299 13
                                    

Raven îl priveşte , însă frica nu o învăluia nici măcar un pic , deloc . Când controlorul se apleacă pentru a o vedea pe Bella ea îl loveşte puternic cu piciorul în cap . El cade imediat jos . Raven închide din nou portbagajul iar un alt tip îl prinde de mâini pe controlor şi îl târăşte mai în spate pentru a avea loc maşina să treacă . Toţi urcă , Raven pornind motorul şi accelerând până în parcare . 

Acolo , toţi sunt nevoiţi să coboare din nou . O scoate pe Bella din portbagaj care încă era foarte ameţită . O susţine punându-i braţul în jurul taliei până ajung la recepţie .

- Vrem şapte bilete spre Los Angeles !

- La ora asta ?

- Da , e vreo problemă ?

- Va rugăm să fiţi respectuoși altfel veţi fi daţi afară !

- Bine , ne cerem scuze ! Raven încearcă din greu să se abţină .

- Aveţi noroc ! Spre cursa din seara asta mai sunt 10 locuri libere .

Dânsa le înmânează cele 7 bilete dar nu înainte să o observe pe Bella .

- Ce se întâmplă cu ea ?

- Um , am fost cu nişte prieteni şi s-a îmbătat !

- Aveţi grijă să nu disturbe liniştea !

- Da , nici o probemă !

După ce trec de toate controalele intră în avion şi se aşează pe locuri . 

- Dacă se trezeşte ?

- Nu mai ai substanţă ?

- Puţină .

- Îi mai dai să inhaleze . E ceva până în LA !

- Să revenim în New York -

Eram în "camera mea " . Stăteam liniştită în pat , adormisem de ceva timp .Încep să îmi mişc capul într-o parte şi ina alta, parcă treceam pe un alt tărâm .. tărâmul viselor .  Eram în aceeaşi cameră , totul era exact la fel : patul cu lenjeria aurie , mobilierul ales cu gust , totul era la fel . Mă ridicasem însă nu ştiam de ce , pur şi simplu mă ridicasem . 

Dintr-o dată vântul puternic deschide brutal uşile balconului . Când vreau să mă apropii aceiaşi "creatură" îmbrăcată în haine jerpelite şi negre , cu capul acoperit de o glugă de coloare tot negră , apare în dreptul uşilor . Aceeaşi " creatură" pe care o visasem şi cu ceva timp în urmă . Făcea paşi mărunţi spre mine şi îmi spunea " Stai , nu îţi fie frică " . Eu mă dădeam în spate din ce în ce mai mult până când spatele meu se lipeşte de perete . " Stai , nu îţi voi face nimic rău ! Te voi duce undeva unde îţi va plăcea ! " . Momentul de tensiune era acela când din poalele negre scoate un cuţit cu o lama care lucea uimitor la lumina lunii . Când s-a apropiat tot mai mult de mine am început să ţip ,  dar faţa tot nu am putut să o văd .

Mă trezesc imediat direct în fund şi încep să respir greu . Mă uit în jur dar totul era liniştit . Frica fu atât de intensă încât izbucnesc în plâns . Încep din nou să ţip când uşa de la intrarea camerei se deschide . Din fericire era doar Jason care era destul de confuz .

- Ce ai păţit ? De ce plângi ?

- A vrut să mă omoare ! Încerc să mă abţin dar lacrimile continuau să curgă .

- Cine a vrut să te omoare ?

- Nu ştiu ! A venit de pe balcon şi s-a apropiat cu un cuţit de mine .

Jason se apropie de balcon şi îl deschide . Intră puţin în el şi verifică locul apoi se uită în jos pentru a observa vreun indiciu . Se întoarce scărpinându-se în cap .

WANTEDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum