WANTED

Capitolul 9

Author P.O.V

Jason a auzit soneria telefonului şi s-a trezit imediat, fără să înjure timpul cum ar face o persoană normală, şi a oprit-o în câteva secunde. Nu era mai mult de 7:30 AM şi asta era o oră târzie de trezire pentru el, faţă de celelalte zile, însă avea nevoie de puţin mai multă odihnă.

Şi-a întors privirea spre fata care dormea liniştită în pat lângă el, asigurându-se că ea nu a auzit soneria. Părul ei uşor ondulat era întins pe întreaga pernă ceea ce dădea de înţeles că înainte să meargă la culcare a făcut un duş deoarece părul ei emana un miros încântător de flori. Pătura subţire îi acoperea jumătate din abdomen iar mâinile ei erau aşezate la nivelul capului, dându-i lui mai mult acces pentru a analiza. Purta un simplu maieu alb, fără a avea pe dedesupt vreun sutien sau vreo bustieră, sânii ei plini şi rotunzi atrăgându-i atenţia.

Nu putea nega că este o femeie frumoasă și nici că îl atrage al naiba de mult. Punea prea multe întrebări şi curiozităţile ei creşteau de la o zi la alta şi asta îl deranja cel mai tare. Când nervii şi stersul puneau stăpânire pe el nu mai era el în totalitate și nu mai ţinea cont de consecinţe. Pur şi simplu izbucnea. Trecutul l-a determinat să devină ce este acum şi deşi la început îi era greu, a învăţat să îşi confirme că ceea ce a făcut e corect, astfel părerea de rău să dispară și în schimb apărând indiferenţa.

A realizat că se holba la ea şi şi-a mutat brusc privirea, trecându-şi palmele peste faţă. S-a ridicat încet din pat şi a intrat în baie. A dat drumul la duş, aşteptând ca apa să se încălzească, urmând să se dezbrace și să intre în cabină. După duş şi-a uscat şi aranjat părul apoi s-a îmbrăcat cu o pereche de jeanşi rupţi şi un tricou alb, după care a coborât la parter.

A intrat în bucătărie şi a luat un măr, luând o muşcătură din el şi aşezându-se pe un scaun. Chiar atunci când a vrut să ia o a doua muşcătură, telefonul lui a început să vibreze. S-a uitat atent la numărul apelantului însă nu îi părea cunoscut, motiv pentru care l-a ignorat. Însă se pare că persoana respectivă avea treburi importante deoarece continua să sune. Văzând că persoana nu are de gând să înceteze, a luat telefonul şi a răspuns conversaţiei telefonice.

- Ce e? Spune simplu așteptând cu curiozitate să afle cine e persoana cu care discută.

- Unde e Jessica? Un rânjet îi apare pe faţă, neputând să se abţină atunci când a auzit vocea persoanei care transmitea nervozitate dar în acelaşi timp şi o mare doză de îngrijorare.

- Oh, ce mai faci Joshua?

- Treci la ce te-am întrebat eu! Vocea lui părea atât de disperată şi asta îl făcea pe Jason să se simtă de zece ori mai bine în dimineaţa aceea.

- Şi de unde să ştiu eu unde e curva ta? Hm? Spre deosebire de Joshua, el îşi păstra calmitatea fără să dea de înţeles că ar fi implicat în ceva.

- Nu face pe neştiutorul McCann! Cei din club mi-au spus că te-au văzut urcând cu ea la etaj.

- Serios? L-a auzit pe Joshua pufnind pe partea cealaltă. Situaţia asta îl amuza atât de mult încât voia sărâdă doar pentru a-l enerva şi mai tare.

- Spune-mi odată ce i-ai făcut pentru că îmi pierd răbdarea!

- Nu îmi vine să cred că tu te-ai gândit că eu i-aş putea face ceva curvuliţei tale. Am discutat doar, ştii tu, afaceri.

- Şi unde e ea acum?

- De ce mă întrebi pe mine asta? Nu am nici o idee unde este. Acum te rog să mă scuzi, dar am altceva mai bun de făcut

- McCann! Nu închi...

Colţurile buzelor lui s-au arcuit uşor într-un zâmbet, blocând telefonul şi punându-l pe masă. Toată frustrarea lui Joshua nu făcea altceva decât să îi mărească moralul lui Jason.

Uşa de la intrare s-a deschis brusc, scoţându-l din gândurile lui. Se tot gândea cine ar îndrăzni să intre aşa în casa lui și de de alarma nu a pornit. Pentru un moment s-a panicat. A vrut să se ridice și să prindă pistolul în mână însă a renunţat la această idee când pe uşa de la bucătărie a intrat Bella.

- De ce nu anunți că vi? A spus iar ea şi-a dat ochii peste cap, lăsându-şi geanta pe tejghea şi luând un loc pe scaunul alăturat.

- Nu am voie să îmi vizitez propriul frate? A ridicat o sprânceană, luând mărul din faţa lui şi muşcând din el.

- Nu, nu ai voie!

- "Nu, nu ai voie." A rostit cuvintele spuse de el pe un ton piţigăiat şi scoţând limba. Ştia cât de mult îl enervează asta pe fratele ei şi iubea să îl scoată din sărite, deşi în unele momente seriozitatea din privirea lui îi dădea şi ei de înţeles că a atins limita.

- Bella! A spus autoritar,uitându-se serios la ea.

- Oh bine domnule dur, nu o să mai fac asta.

Bella era printre puținele persoane care nu se temeau deloc de Jason. Ştia că de ea nu s-ar atinge nici măcar când nervii pun stăpânire pe el. În cel mai rău caz tonul vocii sale groase în acele momente o făceau să tacă dar în nici un caz să simtă frică. Îl văzuse în cele mai rele ipostaze ale lui şi nu îndrăznea să se apropie de el în acele momente. Tot ce trebuia să facă era să îl lase să se calmeze pentru că altfel totul lua o întorsătură groaznică.

- Acum spune de ce ai venit. Sunt sigur că nu ai venit degeaba până aici.

- Am venit să îţi spun că a sunat tata şi a spus că ne-a băgat o sumă de bani pe card. De fapt, am vrut să îți spun asta în ziua în care m-ai pus să vin aici, te-am asteptat. În schimb, am vorbit cu fata aia drăguță. A ridicat din sprâncene iar el şi-a dat ochii peste cap.

- Scuteşte-mă! Şi vorbeşte mai încet, te poate auzi.

- Ea încă e aici? Surprinderea se putea citi pe faţa ei pentru că gura îi rămăsese întredeschisă. De ce e ea încă aici? De ce nu ai ucis-o până acum. Esti îndr...

- Taci din gură! Vocea lui a făcut-o să tacă şi să îşi abţină orice comentariu. A văzut cum l-am ucis pe Sam în seara aia şi nu pot risca ca gura ei spartă să vorbească peste tot despre asta!

- Şi de ce nu o ucizi? Întreabă ea iar, plină de curiozitate.

- Pentru că sunt sigur că mă poate ajuta la mai multe lucruri...

- Cum ar fi?

- Şi tu mă poţi ajuta la ceva. Şi-a aţintit privirea în ochii ei, pe faţa lui apărând un alt zâmbet dubios. Oh, tu chiar mă poţi ajuta la ceva surioară!

Next ⇝