Capitolul 24

8.8K 301 30
                                    

- Cum dracu să fac asta ? Devii atât de insuportabil câteodată .

- Eu insuportabil ? 

- Da tu , nu ştiu de ce te miri aşa !

Face un gest al feţei ca şi cum l-aş fi rănit profund .

- Eu sunt insuportabil ? Eu ?

- Da , cum am mai spus !

- Ah , deci eu sunt ăla care trăncăne întruna de dimineaţă ?

- Eu trăncăn ?

- Nuu , deloc !

- Pardon , tu trăncăni mai mult ca mine !

- Nu-i adevărat ! Mă mir că nu te doare gura !

- Deci vrei să spui că sunt gură-spartă ?

- Exact !

- Nu am fost niociodata aşa !

Mă loveşte uşor peste umăr şi râde .

- Ce glumă bună !

- Tu râzi de mine ?

Se opreşte brusc încercând să se abţină .

- Nu , deloc . Ce te face să crezi asta ?

Mă sprijin cu spatele de canapea , poziţionez un picior pe ea iar pe celălalt îl duc pe măsuţa pătrată de cafea.

- Nu-mi spune că te smiorcăi iar !

- Eu nu mă smiorcăi da ? Ridic tonul la el uşor nervoasă .

Schiţează un mic zâmbet apoi îşi lasă capul în braţele mele , întinzându-se şi lăsând picioarele să-i cadă după marginea canapelei .

- Ce crezi că faci ? Îl privesc ciudat .

- Stau comod , tu ce faci ? 

- Poţi să stai comod , dar nu pe mine !

- Prea târziu , stau destul de bine !

- Ridică-te !

- Nu ! Îşi încrucișează mâinile la piept .

- Dă-te jos am zis !

- Auzi ? Dă sonorul mai încet , cineva încearcă să doarmă aici !

Îmi dau ochii peste cap şi îl lovesc cu perna în cap .

- Ce faci ?

- Aveai o muscă !

Îmi smulge perna din mâna şi mă loveşte cu ea în faţă.

- Aveai două muşte !

Îi dau o palmă peste frunte . După mine nu l-am lovit tare dar dacă l-a durut asta era bonus

Îl prind de braţ şi de o parte a abdomenului şi îl împing , el căzând  . Mă aplec în jos .

- Ai făcut cumva crater în podea ?

Într-un moment de neatenţie mă prinde şi mă trage jos apoi cad lângă el . 

- Nu , dar tu câţi metri ai ajuns sub pământ ?

- Nu mai mulţi decât tine !

Se ridică şi mă priveşte . Mă uit urât la el . Se scarpină în cap .

- Ah da ! Întinde mâna şi mă ajută să mă ridic .

- Acum chiar nu mai vorbesc cu tine !

- Bine , nici eu !

Ne întoarcem cu spatele unul la celălalt şi stăm aşa câteva secunde .

Ridică şi arată spre pachetul de ţigări . Îi iau pachetul şi îl ascund la spate .

- Dă-mi-l ! Întinde mâna după el dar nu îi permit să îl ia.

- Nu !

- Dă-mil ! 

- Am spus nu !

- Nu te înţeleg . Câteodată eşti , să zic  "de treabă" , ridic ghilimelele de rigoare în aer , şi câteodată eşti pur şi simplu un nesuferit . 

- Sunt cum am eu chef . Depinde de dispoziţie !

- Deci să înţeleg că te schimbi din moment în moment ?

- Exact ! Niciodată nu vei şti când te pot lovi unde te doare mai tare . Te pot lua prin surprindere oricând şi oriunde . Deci nu mă supăra !

Cu un aer arogant îşi întoarce spatele şi iese din cameră trântind uşa de perete .

Avea dreptate în privinţa că nu îl cunoaşteam deloc . Nu ştiam nici măcar un sfert din cine este el cu adevărat . 

Câteodată sentimentul ăsta îmi dădea fiori . Frica de moarte este mai oribilă decât moartea în sine dar frica de necunoscut este cea mai mare . 

Ce simţeam eu cu adevărat ? Simţeam ură dar şi plăcere la un loc . Nu puteam să spun că el nu era un tip destul de atrăgător . Însă trecutul lui ascundea multe secrete . Cred în continuare că poate în spatele acelui băiat rău există un om care a suferit mult .

Eu nu ştiu ce m-aş fi făcut fără mama . Cu ea împart totul şi chiar dacă uneori mă scoate din minţi o iubesc enorm . La fel şi tata . Mereu mă face să zâmbesc şi mă face să mă simt bine .

Mama lui murise iar tatăl lui era plecat tot timpul . Poate simţea lipsa cuiva care să îi ofere afecţiune . 

Nu înţelegeam multe în acel moment . Trebuia să aflu cât mai multe ca să îl pot descoperi cu adevărat . El nu era o persoană deschisă . Ţinea totul în el .

Da ! Recunosc şi îmi asum asta . Îmi era atât de teamă de el . Cum a spus , este un om schimbător . Nu poate fi subestimat . Acum poate pare liniştit dar în următoarele două secunde îţi poate înfinge un cuţit în spate . 

Am început să îmi mint cea mai bună prietenă şi chiar şi pe mama . Totuşi mama mea îl respectă pe tatăl lui deoarece i-a oferit şansa tatălui meu să aibă un loc stabil de muncă şi bine plătit . 

Tot ce îmi doream era că tot ce e între noi doi să ajungă la o ură sublimă . Nu vroiam să se ajungă la uciderea părinţilor mei sau a fratelui meu . Ăsta era punctul meu sensibil şi cred că el ştia foarte bine asta .

- Peste câteva zile - 

Anda coboară din avion zâmbind . Părul ei de un castaniu intens era răvăşit din cauza adierilor slabe de vânt care erau în aeroport .

Când iese din aeroport urcă într-un taxi . 

- Bună Ziua !

- Sărut mâna domnişoară ! Unde vă conduc ?

Scoate un bileţel din poşetă şi i-l întinde taximetristului .

- Vreau să merg la adresa asta !

Bătrânul aruncă o privire pe foaie şi îşi întoarce capul spre ea .

- Sunteţi sigură că vreţi să mergeţi acolo ?

#NEW Capitolul 24

Bună tuturor ! După cum aţi observat am făcut câteva schimbări în privinţa scrisului . Aveam mici greşeli gramaticale înainte şi am încercat să schimb puţin stilul . Încerc să scriu cât mai corect dar câteodată scriu în grabă şi mai se infiltrează câteva gresli minore .

Mulţumesc celor care mi-au făcut observaţii ! O să încerc să retuşez orice greşeală . 

Va mulţumesc tuturor că apreciaţi munca mea . Vreau să mă ajutaţi cu cât mai multe comentarii ! La ele am scăzut cel mai mult !

Pe data viitoare !

WANTEDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum