WANTED

Capitolul 6

Un val de emoții îmi străbătea trupul. Trup pe care îl simteam gol pe dinauntru. Mă simțeam singură și neajutorată, departe de orice îmi făcea viața să nu fie atât de mizerabilă precum e acum.
Îmi pierdusem speranța, sau cel puțin asta îmi trecea prin cap. Care erau șansele să fiu din nou fericită și cel mai important, care erau șansele să rămân în viață?
Trupul său dezgolit trecând prin fața mea mă face să revin cu picioarele pe pământ și să oftez ușor. Eram într-un fel recunsocătoare că m-a lăsat să îmi sun mama încă o dată. Vocea ei blândă și entuziasmată de vorbele pe care i le spuneam ma făceau fericită. Ce vorbe? Minciuni! Dar îmi repetam de un milion de ori în cap că este pentru binele ei.

- Vino, trebuie să îţi bandajez rana. Am spus în timp ce ma uitam la trusa de prim-ajutor deschisă pe pat.

- Mă simt bine, nu mai am nevoie să port bandajul.

Tipul ăsta chiar este inconştient? Dacă rana nu este protejată s-ar putea duxe la alte lucruri mult mai grave. Înţeleg că nu îi pasă de alţii, dar nu îi pasă nici măcar de propria persoană?

- Jason, trebuie să te bandajez, rana o... Încerc să îi explic însă tonul vocii lui mă întrerupe brusc.

- Am spus că nu vreau! Ce nu ai priceput?

- Dar e spre binele tău. Reușesc să spun deși speram sa nu țipe iar la mine.

- De când îți pasă ție de binele meu?

- N-nu-mi pasă, dar totuși, rana trebuie protejară.

Își dă ochii peste cap și se așează pe pat, lasând-uși spatele să se relaxeze pe saltea. Întind ușor pansamentul, tăind o porțiune pe care aranjez pe măsură rănii lui. Rana arăta mult bine, dând semne de o vdiecare rapidă.

- Încăpățânarea ta te va face doar să pierzi multe lucruri! Spun în timp ce îi lipesc randamentul peste rană.

- Nu mă cunoşti deloc deci încetează să insinuezi.

- Cred că mi-a ajuns puținul timp petrecut cu tine să ştiu ce eşti tu cu adevărat.

- Nu fi atât de sigură!

Am preferat să opresc această conversație pentru ca nu ducea nicăieri. Nici o discuţie cu el nu duce oricum undeva. Mă ridic şi pun trusa pe măsuță. El se ridică în șezut și își trece degetele prin păr.

- Jason, sper că nu o să mă laşi iar singură. Am oftat și m-am întors spre el. Nu știam sigur dacă planul lui e să mă țină în fiecare zi închisă în casă și să înnebunesc.

- Ai nevoie de companie? Un mic zâmbet îi apare în colțul gurii.

- Ție ţi-ar plăcea să stai toată ziua într-o casă imensă fără să ai nimic de făcut? Spun încrezătoare în mine.

- Nu ştiu. Dacă tot te plictiseşti, poţi să faci curat.

Iau o pernă de pe pat și o arunc în el, inițiativa mea fiind o glumă. Perna îl lovește în față iar eu rămân blocată sperând să nu explodeze într-o criză de nervi. Am văzut cum a luat perna şi am scos un ţipat scurt încercând să mă feresc, însă perna a nimerit fără nici o îndoială capul meu. Am luat perna de pe jos şi am început să îl lovesc cu ea pe unde nimeream. La rândul lui a luat o alta şi a început să mă lovească cu ea. Ţinând cont că era mult mai puternic decât mine, am cedat şi doar mi-am pus perna peste faţă strigând că vreau pace.

- Vrei să te las în pace? Vocea lui calmă mă neliniștea.

- Da. Îmi trag perna de pe față și primul lucru pe care îl zăresc e zâmbetul său larg.

- Atunci sărută-mă! O spune tare și răspicat iar eu uit pentru o secundă să mai respir. Să îl sărut? Vorbește serios? Speram să fie o glumă însă el nu a bufnit în râs și nici nu a plecat de lângă mine ci pur și simplu aștepta un răspuns.

- Termină Jason, nu voi face asta. Nu sunt una din târfele cu care umbli tu!

- Oh, iubito, ba chiar ești una din târfele cu care umblu!

Next ⇝