WANTED

Capitolul 23

- L-am văzut din greşeală la spital şi m-a întreb…Tresar dintr-o dată auzid vocea lui puţin îngroşată şi simţind cum masa se zguduie de la lovitura pe care o dăduse cu pumnul .

- Ce te-a întrebat ?

- M-m-ma întreb . .

- Ce ? Mă străpungea cu o privire dură .

- Mă laşi să îţi spun ?

- Spune odată !

- M-a întrebat ce fac şi de ce îl privesc , şi i-am spus că nu făceam nimic .

- Dacă l-ai confundat ?

- Nu l-am confundat ! Era cu un grup de băieţi .

Îşi muşcă buza şi se ridică punându-şi mâinile la ceafă .

- Nenorociţii ! Trebuia să ştiu că or să mă trădeze . 

Priveam cum toţi nervii şi toate lucrurile negative se strânsese în acelaşi punct iar el exploda .

- O să îi omor pe toţi !

Se îndreaptă nervos spre uşă . Când să iasă din încăpere îi spun :

- Nu totul se rezumă la a face rău cuiva !

Stă blocat cu faţa în aceiaşi direcţie .

- Dacă ai încerca să pui totul cap la cap şi să înscenezi ceva ai putea să-i prinzi în flagrant.

Atunci el se întoarce spre mine şi vine mai aproape .

- Şi atunci tot i-aş omorî deci e o pierdere de timp .

- Tu nu ai inima chiar deloc ?

- Am învăţat că în viaţă nu trebuie să ai milă absolut de nimeni şi de nimic .

- Sunt persoane care te iubesc , şi tu le faci rău !

- Ca de exemplu ?

- Tatăl tău ! Cum crezi că se va simţi când îi vei spune că eşti un criminal ?

Se încruntă simţindu-i respiraţia caldă fix pe faţa mea .

- Ce va spune când va vedea ca ai implicato şi pe sora ta ?

Mă prinde de bărbie nu foarte dur , ca seara trecută .

- Tu nu ştii absolut nimic despre mine . Tu nu ştii nimic despre viaţa mea şi despre cine sunt eu cu adevărat . Tu îmi şti doar numele nu şi povestea .

- Şi care ar fi povestea ta ? Ai tăiat din greşeală un coleg de la grădiniţă şi atunci ai ştiut că o să devii un ucigaş ?

- Hm , dar povestea ta care e ? O mică fetiţă virgină care a stat izolată în casă de la naştere ?

Îi trag mâna de sub bărbia mea şi strâng din dinţi .

- Nici nu ştiu de ce vorbesc eu cu tine !

Mă ridic şi trec lovindu-l cu umărul meu pe al lui . Zâmbeşte ridicând ambele sprâncene .

Mă aşez pe canapea oftând .

- Nu-mi spune că ţi-am rănit sentimentele !

- Încetează !

- Dacă nu ce ?

- Şti ceva ? De acum încolo nu vreau să mai vorbeşti cu mine .

- Perfect ! În sfârşit o să taci !

Simţeam cum sângele îmi pulsa insistent în vene şi o stare de nervozitate mă cuprindea . Îmi întorc capul în altă direcţie şi îl ignor .

* Între timp în Los Angeles *