Capitolul 19

9.5K 321 21
                                    

- Copii nu vă e foame ?

- Nu , eu am mâncat în avion .

- Bun , atunci cobor jos cu mama ta .

- Ok , dorm eu cu Daniel .

Ne sărută pe amândoi pe frunte apoi iese închizând foarte uşor uşa .

- Uite cum facem , eu merg să mă schimb apoi vin şi ne uităm la desene ok ?

- Bine , te aştept aici !

Îi zâmbesc apoi  intru în baie . Îmi dau jos hainele prăfuite , şifonate şi sutienul lăsându-mi pielea să respire . 

Mă îmbrac cu o pijama lejeră şi îmi prind părul simplu , într-o coadă . 

Ies şi mă arunc în pat lângă el .

Trag pătura peste noi iar el îşi aşează capul pe pieptul meu . Îi trec mâna prin părul ciufulit şi dau pe un canal cu desene .

Îmi scot telefonul şi încep să îl butonez ceva vreme până îmi dau seama că fratele meu adormise . 

Deşi ne certam întruna şi mă bucuram atât de tare că am scăpat de el , îl iubeam . Cred că şi el ţinea la mine chiar dacă nu o arăta mereu . 

Viaţa mea se schimbase mult , prea mult . Dar eram convinsă că va redeveni ca înainte atâta timp cât voi sta departe de . . . de el , de pericol . 

Aşez telefonul pe noptieră şi inchid ochii , adormind.

Mă trezesc târziu , şi atunci prin loviturile fratelui meu . Îmi frec ochiul drept cu degetul arătător şi casc.

- Ce ai ?

- Îmi e frig şi îmi este sete .

- Frig ? Dar este chiar cald aici !

Îi pun mâna pe frunte . Era aşa de fierbinte încât mi-am îndepărtat palma repede . Cobor jos din pat şi îl învelesc bine cu pătura .

Încalţ papucii de casă şi cobor într-un suflet jos , ţipând .

- Mamă , bunico !

Intru în bucătărie lovind uşa de perete .

- Mai încet dragă , ce s-a întâmplat ?

- Daniel !

- Ce e cu el ?

- Are febră , febră mare !

Mama scapă ceaşca de cafea jos şi fuge sus .

- Trebuie să mergem urgent la spital !

- Poftim ?

Îl ia în braţe cu tot cu pătură şi îl pune pe bancheta din spate a maşinii . 

- Dar sunt îmbrăcată în pijamale !

- Fugi şi schimbă-te !

- Nu avem destul timp . Merg aşa . Urc în spate lângă fratele meu .

În nici 20 de minute ajungem la spital . Cobor din maşină , îl iau pe Daniel şi intrăm.

- Bună Ziua ! Ne spune doamna de la recepţie .

- Avem o urgenţă , băiatul meu e în stare gravă !

Femeia ridică telefonul şi îi roagă pe cei din echipaj să aducă o targă .

- Nu vă panicaţi , o să intre la consultaţii imediat !

Cum vin acei oameni cu targa îl aşez pe ea .

- Uite , totul va fi bine , ok ?

- Da !

WANTEDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum