WANTED

Capitolul 8

Ziua asta a fost diferită din toate punctele de vedere. Extrem de diferită faţă de celelalte zile petrecute cu el.În capul meu erau înşirate sute de idei şi încă nu îmi puteam scoate din minte acel sărut. Încă îi simţeam buzele moi peste ale mele, lucru ce mă făcea să mă înspăimânt. Îi analizam fiecare acţiune în parte, fiecare trăsătură şi nimic nu dădea de bănuit că el se gândea la acel sărut la fel de mult cum mă gândeam şi eu.  Nu înțelegeam de ce a făcut acel lucru. Să își bată joc? Cel mai probabil! Marele Jason McCann nu putea fi refuzat niciodată și tot ce își dorește trebuie să i se întâmple.

Am oftat şi am văzut în lumina felinarelor că am ajuns în faţa casei lui. Nu ştiu cât am stat în acel loc dar timpul a trecut extraordinar de repede. Când a oprit motorul maşinii m-am întors şi m-am aplecat vrând să iau din pungile din spate însă el mi-a făcut semn să ies din maşină, întinzându-se el după ele. I-am zâmbit în semn de mulţumire şi am coborât din maşină. L-am aşteptat în liniște, privind melancolic cum poarta metalică se închidea automat.

Cum am deschis uşa dormitorului am rămas șocată, văzând totul în ordine și o nouă lenjerie de pat. Are oameni care să îi facă tot ce dorește?

- Unde îmi pot pune hainele? Am întrebat, uitându-mă mai mult la dulap decât la el. Era destul de încăpător deci bănuiam că se poate nu vă fi foarte greu.

- Pe acoperiș, cred că au loc toate. I-am înţeles imediat sarcasmul şi am mârâit încet încercând să îmi păstrez calmul.

- Vorbesc serios!

- Pune-le acolo. Mi-a făcut semn spre dulap. Am deschis aproapae toate ușile și pe cât de mare era dulapul, cu siguranță hainele mele nu începeau acolo.

- Nu cred că am unde să le așez! Îmi duc o mână spre cap și îmi scarpin ușor creștetul lăsând un oftat să îmi părăsească buzele.

A scos un sunet ciudat, semn că îl exasperez şi pur şi simplu a venit lângă mine şi a luat câteva haine apoi le-a mutat destul de simplu, înghesuind-ule la propriu într-un alt compartiment. Cu siguranță nu face el curăţenie, asta era evident acum. Am oftat şi am început să îmi strâng frumos lucrurile şi să le aşez pe fiecare în parte.

Am auzit un bâzâit şi am observat telefonul lui Jason vibrând lângă mine. Nu am apucat să văd numele celui care apela deoarece telefonul a fost luat foarte repede de el.

- Da! Mi-am ridicat privirea spre el şi am văzut cum pe chipul său s-a instalat o expresie nu tocmai plăcută. Cum dracu? Atât de inutili sunteţi?! Se tot plimba dintr-o parte în alta, mârâind nervos. La dracu! Nu, mă ocup eu! A încheiat convorbirea şi şi-a trecut palmele peste faţă.

- S-a întâmplat ceva? Am întrebat cu o uşoară reţinere deoarece el nu părea să aibă cea mai bună stare de spirit.

- Nu, trebuie să plec. Stai cuminte aici și nu încerca nimic prostesc!

- Da, am înţeles. Am spus lungind cuvintele dându-i de înţeles că deja am învăţat lecţia asta. 

- Bun atunci. A ridicat cheile de pe masă şi a ieşit rapid din cameră, trântind uşa în urma lui. 

- Bun atunci! Îl imit şi arunc cu o pernă în uşă .  

Author P.O.V

Jason urcă în maşină pornind spre locul unde avea să rezolve problema. Era nervos, extrem de nervos pe oamenii lui pentru că nu se puteau ocupa de o amărâtă de misiune. Era obosit şi de data aceasta nu din cauza muncii, ci din cauza zilei de azi. Se simţise bine, de parcă şi-ar fi luat pentru câteva ore gândul de la toate problemele şi s-a relaxat alături de ea. Fata care era atât de inocentă şi în acelaşi timp extrem de înţepată.