WANTED

Capitolul 33

Mă uit uşor nesigură la cutiuţă apoi mă hotărăsc să văd ce e în interiorul ei .  Îi dau capacul jos iar pe faţă îmi apare inevitabil , un zâmbet . În cutie se afla un lănţişor . Acel lănţişor pe care mi-l cumpărase Jason când am fost în aceea zi la supermarket . În capul meu apăreau toate întâmplările de atunci.

Ridic lănţişorul şi arunc o privire la el , analizându-l , apoi îi dau drumul la loc şi bag cutia în buzunar . Jason se uită ciudat la mine şi bagă cheile în contact .

- E totul în regulă ?

- Da , totul e în regulă . 

- Ok ! Ridică din umeri şi porneşte maşina .

- Poţi să-mi spui unde mergem ?

- Cum am mai spus , nu contează .

- Ba contează .

- Los Angeles !

- Poftim ?

- Mergem în Los Angeles !

- Eu nu merg , nu pot !

- De ce nu ?

- Părinţii mei sunt acolo !

- Ce drăguţ ! Păcat că nu-mi pasă !

- Dar... Mă întrerupe .

- Nu te vei întâlni cu părinţii tăi , şi în cel mai rău caz , o s-o faci moartă .

- Şti ceva ? 

- Uimeşte-mă !

- M-am săturat de ameninţările astea . Tot timpul spui că mă omori , dar n-ai făcut-o niciodată .

- E perfect !

- Ce e perfect ?

- Totul ! De fiecare dată când te văd suferind mă simt atât de bine !

- Ai rămas acelaşi nesimţit dintotdeauna !

- Nimic nou !

- Vrei să-ţi spun o noutate ?

- Ascult .

- Ştiu că ăsta nu este adevăratul tu .

- Şi eu ştiu că trebuie să te duc la un medic psiholog !

- Ha ha . Râd sarcastic . Foarte amuzant . Îmi lipesc capul de geamul maşinii şi mă uit atent la copacii şi oamenii care se pierdeau într-o secundă ca nişte fantome .

- Să ştii ! Îşi retrage o clipă atenţia de la condus şi se uită la mine , rânjind .

Pe tot parcursul drumului spre aeroport am evitat să mai vorbesc cu el . Ajunşi acolo cobor , iau bagajul şi îl trag după mine , urmându-l până când ajungem în faţa unui grup de oameni care îl aşteptau . Stau cu un pas înapoi de ei . Nu-mi plăcea că sunt implicată în toată "abureala" asta . Ei erau obişnuiţi , dar eu nu . Mie îmi era frică , viaţa mea era pusă în pericol din ce în ce mai mult. Şi nu doar de inamicii , ci chiar şi de tipul pe lângă care stau de atâta timp . Însă eu o consideram pe Bella o prietenă . Mi-a fost într-un fel , neobişnuit , dar mi-a fost aproape . Poate că misiunea asta nu era chiar atât de rea din motiv că ajutam o persoană , dar eram sigură că se va lăsa cu sânge . Cred că Bella îl iubea enorm pe Jason , el fiind singura ei familie în acest moment . Presupun că dragostea asta e reciprocă , pentru că el nu ar mai fi aici , disperat ca să o salveze . Poate nu înţelegeam tot ce se întâmplă , dar îmi dădeam seama de anumite lucruri .

După ce termină ei de discutat ne îndreptăm spre un detector de metale , în dreapta şi stânga lui fiind un domn şi o doamnă îmbrăcaţi în  cămaşă respectiv pantaloni negrii . Unul dintre ei depune biletele iar noi am fost nevoiţi să punem bagajele pe o bandă rulantă apoi să trecem prin faţa detectorului . Uimitor , nici unul dintre ei nu avea o armă în posesie . Probabil toate pistoalele erau în bagaje .