WANTED

Capitolul 4

L-am ajutat să urce scările, sprijindind-ui spatele cu mâna. Nu prezentam un suport foarte puternic pentru corpul lui și eram conștientă de acest lucru dar din fericire am reușit să ajungem cu bine în dormitorul său.
Mă gândeam încontinuu de ce alege să își pună viața în pericol într-un asemenea fel. Cu siguranță lumea are și o parte întunecată pe care eu nu am avut ocazia să o cunosc până acum. Nu mă vedeam în acest peisaj și de fiecare dată când închideam ochii speram ca atunci când îi deschid să fiu acasă, în siguranță.

- Cum te simți? Decid să îl întreb deoarece nu mai scotea nici un sunet de câteva minute.

- Mai bine ca niciodată! Acum fă liniște! Îmi spune răstit.

- Nesimțit nerecunoscător!

O spun încet, doar pentru mine, dar se pare că a auzit şi el de asemnea, deoarece în secunda următoare corpul lui masiv se afla peste al meu, iar mâinile lui îmi țineau brațele blocate deasupra capului. Respirația mea devine alertă și voiam să îmi înghit cuvintele.

- Şti că pot să te ucid chiar acum indiferent că sunt rănit, nu? Îmi spune printre dinți, vizibil afectat de cuvintele mele.

Aprob din cap și închid ochii petru a nu-i mai vedea privirea însetată de ură. Își lasă mai mult din greutatea corpului pe al meu, acum putând să-i simt fiecare mușchi încordat. 

- De ce tremuri? Buzele lui se plimbau de-a lungul obrazului meu și mi-am strâns tot mai tare ochii deja închiși.

I-am simțit corpul lăsând spațiu între noi și mi-am deschis ochii, pe fața lui apărând un zâmbet ciudat.

- Mă duc să fac un duş. Deschide dulapul și îmbracă ce haine dorești.

S-a ridicat de pe mine si a pășit spre baie. După ce am auzit ușa închizând-use am tras puternic aer în piept și m-am ridicat in șezut, punându-mi palmele pe față. Doamne, în ce pericol m-am băgat?

Am stat câteva secunde să îmi revin și i-am urmat cuvintele, căutând în dulap o pereche de pantaloni și un tricou care să îmi fie confortabile. M-am schimbat rapid sperând să nu apară între timp. Mă săturasem să-i port hainele, le voiam pe ale mele atât de mult.

Dintr-o dată aud cum uşa de la baie se deschide și îmi întorc capul în acea direcție. Jason iese cu un prosop în jurul taliei şi se îndreaptă spre dulap.

- Ai de gând să priveşti? Ridică din sprâncene şi îşi duce mâinile spre prosop. În acel moment mi-am dat seama ca mă holbam la el. La naiba!

- Ăm, nu, nici gând! Mă întorc cu spatele la el, fiind ușor jenată de situație.

- Ai pierdut ocazia vieţii tale! Îmi spune în timp ce îl aud că cotrobăie prin dulap .

Stăteam cu spatele de câteva minute bune și în jur nu mai auzeam nimic. Situația devenea ciudată și nu aveam idee cum să reacționez.

-  Ai terminat? Spun după ce trecuse destul de mult timp însă nu aud nici un răspuns. Jason!

Mă ridic şi mă întorc cu mâinile acoperind-umi ochii. Încercând să pășesc înainte simt cum mă izbesc de pieptul lui. Sângele parcă îmi îngheață în vene când mă prinde de încheietura mâinii şi o duce spre corpul său, plimbându-mi lin degetele pe abdomenul lui. Îi simțeam fiecare mușchi sub degetele mele. Am simțit cum degetele mele ating ușor suprafața materialului pansamentului care îi acoperea rana și coboară din ce în ce mai jos.

- Eşti nebun! Îmi trag mâna şi deschid repede ochii. Spre fericirea mea, de la bust în jos era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni negri, ușor largi, care îi acopereau piciorul pana la jumătatea coapsei.