Un joc murdar(Justin Bieber fan fiction)

Capitolul 16.

I'm so, so, so proud of my FanFiction. A trecut pragul de 7,6K citiri la doar 15 capitole. Sunt atat de fericită încât m-am gândit să scriu acum Capitolul 16 drept mulţumire că m-aţi făcut mândră şi nu o să regret niciodată că am început să scriu. Vă super mulţumesc pentru comentariile pozitive dar trebuie să spun că, comentariile cu "Next" nu îmi sunt prea de ajutor pentru că eu am un punct fix şi atunci când îl ating încep să scriu şi să postez. Oricum nu o să mă deranjeze comentariile de genul dar sunt cam inutile. Sper să nu se supere nimeni că am spus asta. Love u, guys! x

Emoţiile îmi invadează trupul. Mâinile încep să îmi transpire, fluturii încep să zboare prin tot stomacul meu şi căldura să îmi înroşească obrajii abia atinşi de razele soarelui. Bucata de mătase neagră ce îmi acoperă ochii mă face să ard de nerăbdare să văd ce surpriză mi se pregăteşte. Mâinile lui Austin şi vocea sa sunt ghidul meu spre locul special pe care l-a pregătit special pentru prima noastră întâlnire oficială. Păşesc uşor să nu mă rănesc şi să stric totul. Simt cum firele de iarbă îmi ating uşor picioarele gâdilându-mă. Austin îmi şopteşte plăcut:

-Am ajuns, frumoaso. 

Îmi dă jos bucata de material de pe ochi şi deschid ochii. Suntem în parcul în care ne-am plimbat acum câteva zile. O pătură întinsă pe jos, un coşuleţ de picnic şi un mic casetofon sunt aşezate în faţa mea. Mă întorc cu faţa la Austin şi îl îmbrăţişez lăsându-i un sărut pe obraz. Îl văd că stă cu o mână la spate şi îl întreb ce a păţit. Începe să râdă şi scoate un trandafir roşu. 

-Ăsta e pentru tine. îmi spune şi mi-l dă.

-Eşti aşa dulce! Nu trebuia.

-Ba da, pentru că tu eşti minunată şi meriţi asta. adaugă şi îmi sărută mâna. 

Încep să zâmbesc şi îl iau din nou în braţe. 

-Ăsta e cel mai frumos gest pe care îl poate face un băiat unei fete.

Se uită nedumerit la mine şi aşteaptă să îi spun.

-Să săruţi mâna.

-Aa.

Mă invită să iau loc pe pătură şi se aşează şi el. Miros trandafirul şi îl pun lângă coşuleţ ca nu cumva să îl rup. Austin destinde atmosfera cu puţină muzică şi scoate un bol cu căpşuni şi îl pune în mijlocul păturii. Îi zâmbesc şi iau o căpşună şi îl pun să muşte din ea. Încep să aplaud şi să râd. Ia şi el o căpşună şi face acelaşi gest pe care l-am făcut mai devreme. După ce mâncăm câteva căpşuni, scoate alt bol plin de cireşe şi îl pune lângă celălalt de căpşuni. Iau câteva cireşe în mână şi îl provoc pe Austin la un concurs. 

-Am 5 cireşe aici. Ia şi tu tot 5. 

-Ok.

Face ce îi spun apoi aşteaptă să continui.

-Eu îţi arunc câte o cireaşă pe rând şi tu trebuie să le prinzi. Şi invers, tu arunci şi eu le prind. Cine prinde cele mai multe câştigă.

-Accept provocarea. Dacă câştig am accesul la un sărut.

-Dacă câştig, trebuie să dansezi timp de un minut.

-S-a făcut.

Începem jocul şi încep să îi arunc cireşe. Prinde 4 din 5 iar apoi vine rândul meu. Pe prima o prind, la fel şi cu următoarele două. Până acum am prins 3, mai trebuie două şi câştig. O prind şi pe penultima şi cât pe ce să o prind şi pe ultima dar ceva îmi distrage atenţia. Cineva mă strigă. Privesc împrejur şi o văd pe Vanessa, prietena mea bună din şcoala primară. A plecat  într-o vară în Anglia şi acolo a râmas. Nu îmi vine să cred că a venit din nou în Canada! 

-Vanessa? spun ridicându-mă de pe pătură şi îndreptându-mă spre ea. 

O iau în braţe şi încep să sărim în sus de bucurie. Stăm vreo cinci minute îmbrăţişate apoi încep să o analizez din cap până în picioare.

-Ce mult te-ai schimbat! Oh, Doamne şi părul ăsta! Îţi stă super blondă! 

-Şi tu te-ai schimbat. Uită-te la tine! Ce păr lung şi ce ai slăbit! Eşti superbă!

-Şi tu. Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine! 

-Şi mie! 

Ne mai îmbrăţişăm odată şi o văd cum se uită curioasă la Austin.

-El cine e? Arată bine!

-El e prietenul meu. Asta e prima noastră întâlnire oficială.

-Scuze că v-am stricat-o!

-Nu-i nimic, vino să te prezint.

Ajungem la Austin şi le fac cunoştiinţă. E aşa drăguţ că nu e supărat că stă şi Vanessa cu noi.  Îmi aduc aminte de jocul terminat cu ceva timp în urmă şi îi spun:

-A fost egalitate. Ce facem?

-Eu dansez şi primesc un sărut.

-Ok.

Mă întind la el şi îi las un sărut apăsat pe buze apoi se ridică şi începe să danseze pe o melodie lentă. Încep să râd împreună cu Vane apoi mă ridic şi dansez împreună cu el. Hohotele de râs înveselesc mult atmosfera. Terminăm  de dansat când melodia se termină. Ne aşezăm pe pătură, dar de data asta mă pun lângă el. 

-Hai să facem o poză. îi propun în timp ce scot telefonul din buzunar.

Zâmbim amândoi şi facem poza. Mai facem câteva şi o rugăm pe Vane să ne facă încă una. Mă întorc să îl pup pe obraz dar Austin întoarce capul şi ne sărutăm pe buze.  Vanessa ne face instantaneu poza şi aşa se naşte noua mea poză de profil. O schimb repede şi îmi schimb şi situaţia amoroasă. 

Începem să îi povestim lui Austin de şcoala generală şi de clipele minunate petrecute împreună cu Vanessa. Ea începe să povestească o întâmplare din ultimul an petrecut cu ea şi îşi aduce aminte că atunci le-am cunoscut pe Edith şi pe Ivy.

-Dar cu Edith şi Ivy mai ţi legătura?

-Ţineam... dar mi-au arătat că nu sunt prietene adevărate şi am renunţat.

Discuţia ne e întreruptă de sunetul unor paşi apăsaţi. Mă uit pe alee să văd cine e şi când îi  zăresc chipul persoanei respective îi fac cu mâna. E chiar Justin. Mă bucură enorm că i-a cerut scuze lui Austin şi că s-au împrietenit. Dar începe să mă îngrijoreze băiatul ăsta. Nu se mai rade, se îmbracă numai în negru şi alb, fără pic de culoare pe el, nu mai zâmbeşte şi nici nu mai iese prea des prin oraş. Începe să zâmbească când mă vede, dar zâmbetul îi dispare când îl vede pe Austin lângă mine. Înghite în sec şi îmi face cu mâna apoi pleacă, fără să mai facă vreun gest. Oftez şi revin la discuţia cu Vane.

-El cine e? întreabă curioasă.

-El...el e fostul meu iubit. îi râspund cu o oarecare evitare.

-Şi îl mai iubeşti?

-Vanessa, te rog, schimbă subiectul. Nu-mi face bine.

-Da, îl mai iubeşte, dar asta nu înseamnă că pentru mine nu simte nimic. 

Mă uit confuză la Austin, apoi îi şoptesc la ureche "Nu mai răspunde în locul meu la întrebările despre...Justin." apoi îi zâmbesc şi îi las un mic sărut pe obraz.