Un joc murdar(Justin Bieber fan fiction)

Capitolul 17.

Vreau să ştiu ce părere aveţi despre noua copertă. Mie mi s-a părut perfectă pentru această carte, nu că precedenta nu era dar am zis să reînoiesc şi coperta. Mi-a cam dat şi mie emoţii acest capitol, sper să vă placă. 

Îmi îndes telefonul în buzunarul pantalonilor, îi anunţ mamei că plec şi ies din casă. Austin trebuie să vină în orice clipă pentru a merge împreună la munca. Îmi pun mâinile în sân şi mă uit în stânga şi în dreapta după fiecare maşină în care poate fi Austin. Plictiseala îşi face apariţia şi încep să oftez. Mă uit la ceas şi observ că deja am întârziat. Roţile unei maşini se aud din stânga. Întorc capul din instinct şi văd aceeaşi maşină neagră, cu geamuri fumurii şi cu acelaşi număr ce nu l-am văzut de ceva timp. Opreşte în faţa mea şi geamul se lasă uşor, uşor în jos. Îşi înlătură ochelarii de soare de la ochi şi zâmbeşte. Aceeaşi irişi cafenii cu aceeaşi sclipire de altă dată. Mă uit în stânga şi în dreapta să văd dacă e cineva iar apoi mă aplec şi îmi pun coatele în locul de unde ar trebui să revină geamul maşinii. Mă uit în ochii lui şi văd că şi el în ai mei iar apoi aplec capul intimidată de privirea sa pătrunzătoare.

-Mi-a fost dor de tine.

-Ce cauţi aici?

-Doar...

-Nu spune nimic. 

-Hai, urcă! Mergem împreună la pizzerie. 

-Nu pot. Aştept pe cineva.

-Pe iubitul tău, ştiu. Dar lasă, vreau să te duc eu.

-Şi el ce o să spună?

-Nu-ţi face griji. Te rog, urcă.

Trag aer în piept şi deschid portiera maşinii. Mă aşez cu grijă pe scaunul din piele şi privesc drept în faţă. Nu vreau ca ochii mei să îi întâlnească din nou pe ai lui. Cel puţin, nu acum. Respir destul de greu, fiind presată de privirea tăioasă a lui. Calcă acceleraţia puternic iar roţile maşinii încep să scârţâie şi în urma lor să lase dâre negre. Mâinile mele strâng pielea scaunului de frica ce mă macină. Viteza accelerată şi băiatul total schimbat ce conduce minunata maşină neagră fac atmosfera şi mai tensionată. Îmi pun repede centura şi în loc să apuc din nou scaunul apuc schimbătorul de viteze. Măna lui o presează pe a mea încercând să schimbe viteza. Mă uit la el şi văd că şi el face la fel. Privirea lui e fixată pe ochii mei puţin înlăcrimaţi. Îşi înlătură mâna după schimbător şi cu ea, îmi mângâie obrazul. Se apropie de mine încet, încet iar când buzele noastre trebuiau să se atingă, un clacson puternic atrage atenţia. Întoarcem amândoi capul şi vâd cum o altă maşină se apropie de noi. Mă uit înspăîmântată la privirea lui şi încep să ţip când întoarce volanul la maxim. Mă uit îngrozită la iarba ce loveşte cu putere parbrizul. Mâna lui o strânge puternic pe a mea şi închid ochii. Simt cum frânează dar când deschid ochii văd numai alb. Tot ce mai apuc să aud este vocea lui ce îmi spune "Încă te iubesc, Jasmine!" apoi mi se taie firul. 

***

O durere de cap imensă mă face să deschid ochii. Imaginea neclară dispare şi clipesc din nou să pot avea o claritate mai bună. Mâinile noastre sunt încă împreunate. Cu cealaltă mână îmi ating buza de jos. Lichidul roşu ce curge din buza mea pică pe mână. Mă uit la băiatul ce zace inconştient, cu chipul lipit de airberg-ul ce e ieşit din volan.. Îmi deschid centura să mă pot mişca apoi mă uit să văd unde suntem. Tot ce pot să văd este copacul în care ne-am oprit şi iarba lăsată. Îmi întorc privirea la el şi îi ridic capul din airberg. Sângele îi curge pe faţă şi pe ochii închişi. Şiroare de lacrimi curăţă sângele de pe buzele mele vinete. Încerc să-i strig numele printre lacrimi, înlăturându-i părul de pe frunte. Mâna ce încă o ţine pe a mea captivă în strânsoarea sa începe să se mişte. Gemete de durere ies şi îl văd cum îşi clatină capul încercând să se trezească.