Un joc murdar(Justin Bieber fan fiction)

Capitolul 40.

-Cum adică o să schimbăm asta? întreabă Justin intrigat, la fel ca mine.

-Adică o să te afişezi ca fiind burlac. Nu trebuie să vă despărţiţi, doar să nu vă afişaţi în public. E cel mai bine pentru cariera ta, puştiule.

-Eu nu fac aşa ceva! spune Justin nervos, aproape strigând.

-E ok, babe... dacă e cel mai bine pentru cariera ta... 

-Lumea trebuie să mă placă pentru talentul meu, iubito, nu pentru că arăt bine. Înţelegi?

-Înţeleg asta, scumpule, dar zic să ascultăm un profesionist... Putem să ne afişăm când o să intri în lumea mare a muzicii.

-Nu cred că e o idee bună, Jasmine... 

-Dacă nu o să meargă putem să renunţăm la idee şi să spunem adevărul. Încercăm?

-Ok... spune oftând.

Nu îmi vine să cred că tocmai am fost de acord să mint că nu sunt cu el şi mai ales să îl şi rog să facă asta. Ce e cu mine?! Ştiu, păream o egoistă dacă nu o făceam. E pentru binele lui, vreau ca talentul lui să fie apreciat de toată lumea, chiar dacă trebuie să mintă în legătură cu noi doi ca să atragă publicul.

Suntem toţi trei de acord ca Justin să se afişeze ca fiind burlac. Sper ca planul ăsta să funcţioneze. Cum ar fi daca lumea şi-ar da seama că este o minciună? Va fi scris in ziare: "Noua senzaţie de pe internet, Justin Bieber, este un mincinos?" . Cred ca ar fi oribil pentru el şi de aceea o să încerc să fac orice ca planul să funcţioneze. 

Decidem să plecăm separat pentru a nu risca să fim văzuţi împreună. Eu plec prima. Ies din clădire şi aştept să vină taxiul pe care l-a chemat Scooter pentru mine. Imediat ce ajunge mă urc în spate şi arunc o privire spre cafenea. Îl văd pe Justin ce îşi întoarce capul imediat ce îmi întalneşte privirea. Mă simt groaznic, ca şi cum ar fi adevărat că ne-am despărţit. Maşina începe să se îndepărteze şi tot ce fac este să îmi rezem capul de geam şi să privesc imaginea stearsă a caselor pe lângă care trecem. Închid ochii şi încerc să nu mă gândesc la nimic. Încerc să mă relaxez.

***

-Doamnă Bieber, am ajuns! vocea şoferului mă trezeşte. Tocmai mi-a zis "Doamnă Bieber"? Ce plăcut sună. 

Îi mulţumesc şoferului pentru drum şi cobor. Păşesc cu stângăcie pe alee până ajung în dreptul uşii casei noastre. Intru cât pot de repede în casă şi îmi arunc jacheta pe canapea şi mă duc în dormitor. Sunt aşa de obosită! Parcă aş fi lucrat în tot acest timp. Mă trântesc în pat fară să mă schimb şi somnul mă fură în câteva clipe.

Din perspectiva lui Justin

Ajung acasă mult mai târziu decât Jasmine. Nu vreau să o ignor, vreau doar să fiu sigur că planul ăsta merge chiar dacă nu sunt nici 50% de acord cu el. Mă îndrept direct spre dormitor când văd că nu se e prezentă nici în living şi nici in bucătărie. Deschid uşa usor şi sub lumina palidă a lămpii de pe birou îi văd trupul întins pe pat. Doarme. Încerc să nu o trezesc în timp ce îmi scot nişte schimburi şi un tricou larg de al meu pentru ea. Mă schimb cât de uşor pot ca să nu provoc niciun zgomot apoi mă apropii de ea. Îi desfac cureaua de la pantaloni şi trag de ei în jos. O aud mormăind şi când mă uit spre chipul ei o văd încruntându-se şi deschizându-şi ochii. 

-Justin... 

-Şhh, am vrut doar să te scap de hainele astea incomode. Hai, ridică-te puţin să îţi scot bluza. Aşa. Perfect! 

O îmbrac uşor cu tricoul meu şi o las să cadă uşor pe pat. Mormăie să mă aşez lângă ea şi nu o pot refuza. Mă întind pe pat şi o trag spre mine. Se întoarce cu faţa spre mine şi îşi duce mâna uşor spre obrazul meu şi începe să îl mângâie. Pare că s-a trezit chiar dacă ochii ei sunt încercănaţi. O sărut pe frunte şi o iau în braţe. Îşi pune capul pe pieptul meu şi închide ochii. Îi mângâi părul până când o simt relaxându-se. 

-Te iubesc, Justin... sopteşte înainte să adoarmă. 

Am făcut o prostie acceptând să mă afişez ca fiind burlac. Mâine voi îndrepta lucrurile. Mâine mă voi duce la Scooter şi îi voi spune tare şi râspicat că nu vreau să continui minciuna asta. Vreau ca lumea să ştie că am o logodnică care e atât de frumoasă... 

-Şi eu te iubesc, iubito...