Un joc murdar(Justin Bieber fan fiction)

Capitolul 15.

Îmi aduc aminte că mi-am uitat geanta la pizzerie şi mă întorc spre ea. Îmi sterg lacrimile de pe obraji şi ţin capul sus chiar dacă mă doare. Intru şi îl văd pe Austin curâţând una dintre mese. Îşi ridică privirea când aude uşa deschizându-se şi zâmbeşte. Îmi analizează mai bine chipul şi zâmbetul îi dispare. Vine spre mine şi îl îmbrăţişez lăsând câteva lacrimi să îi ude tricoul.

-Jasmine, ce s-a întâmplat? 

-Justin e un cretin. Il urăsc!

-Wow, wow, wow! Ce a făcut?

-Nu contează. Nu mai suntem împreună şi nu mai vreau să aud nimic de el.

-Deci pot să îmi încerc norocul, nu?

Îmi ridic privirea către a lui şi când să îi răspund apare Justin extrem de nervos, încordat şi supărat. Strigătul lui a făcut ca toată lumea să rămână înlemnită de frică, eu strângându-l pe Austin tare în braţe şi închizând ochii.

-Ia mâna de pe fata mea! strigă la Austin puternic cât pe ce să sară pe el şi să îl bată.

-Justin, pleacă! strig speriată de furia lui. Nu mai sunt fata ta! Pleacă, acum!

Îl văd cum îşi strânge pumnii şi vine spre noi. Îl strâng tare în braţe pe Austin şi închid ochii. Mâinile lui Austin mă strâng protector în timp ce el îşi ţine capul drept, aşteptând să vadă ce se întâmplă. Justin mă trage în braţele lui. Încerc să îi dezlipesc mâinile din prejurul taliei mele. Mă pune pe tejghea şi se îndreaptă spre Austin pregătindu-şi pumnul. Încep să strig şi îmi pun mâinile la ochi oprind lacrimile ce tocmai mi-au invadat ochii. O clipă îmi ia să deschid ochii şi să văd cum mâna lui Austin blochează pumnul lui Justin, muschii încordându-se. 

-Justin, opreşte-te! îi spun sărind de pe tejgea şi apropiindu-mă de ei. 

Ochii lui Austin sunt fixaţi pe ochii mei plini de lacrimi. Neatenţia costă şi în cazul lui, primind un pumn în stomac. Îşi pune mâinile la locul afectat şi îşi muşcă buza de jos şi strângându-şi ochii de durere. Încep să ţip când îl văd rănit pe Austin şi mă pun în faţa lui. Pumnul lui Justin dispare şi chipul lui revine la normal. Murmură un "Iartă-mă!" şi se apropie de mine. Îmi mângăie obrazul ud, analizându-mi chipul speriat de ... EL. Încearcă să mă sărute dar întorc capul văzând cum Austin se uită atent la noi doi. Mă îndepărtez de Justin şi mă duc să văd dacă Austin e în regulă. Mă aşez lângă scaunul său şi îl iau de mână. Cu cealaltă mână îi dau firele rebele de pe frunte. Îmi întorc privirea spre Justin şi îi spun:

-Te rog, pleacă! Mă răneşti. Mă faci să îmi fie frică de tine şi să plâng. Te rog, te rog, te rog!

-Nu vreau să te rănesc. Te iubesc, Jasmine. Şi de dragul tău plec. Nu uita că pentru mine numai o fată există şi aceea eşti tu.

Las capul în pământ şi cu coada ochiului îl văd cum iese pe uşă. Îl urmăresc pe geam şi văd cum se pune în genunchi şi începe să urle, lovind asfaltul cu pumnii. După câteva minute se ridică, se scutură de praf şi  se mai uită odată către pizzerie cu lacrimi în ochi. Văzând asta încep să plâng. Mâna lui Austin îmi prinde talia şi mă trage lângă el, sărutându-mi capul. Îmi pun mâna peste abdomenul său şi scoate un oftat silenţios.

-Îmi pare rău că s-a ajuns la asta. Ar trebui să te las în pace. Prezenţa mea îţi face rău.

-Nu îmi face deloc rău. Îmi face bine. Nu mă interesează că am primit o lovitură în stomac doar pentru că te-ai apropiat de mine. 

-Data viitoare poate fi mai rău. Vreau să evit asta.

-Nu va mai fi o dată viitoare. Cel puţin nu în prezenţa ta.

Jamie intră în pizzerie destul de bine dispus. Faţa veselă dispare când vede lumea împietrită de frică şi pe Austin accidentat. Cheile îi pică din mână şi se îndreaptă spre noi. 

-Cine a făcut asta? Îl omor!

-Justin...îi spun evitând să îl privesc.

-Stai, tu şi el nu...tu şi Austin?

-M-a înşelat şi m-a minţit, Jamie. Austin e doar...

-E doar băiatul care o protejează şi vrea o mică şansă. adaugă Austin.

-Accept.

-Ce?

-Accept să ies cu tine.

Zâmbetul lui perfect îi luminează faţa şi mă ia în braţe. Chicotesc când buzele sale îmi ating delicat obrazul, lăsându-mi un sărut moale şi plăcut.

-Cred că o să închid...trebuie să dispară atmosfera asta din pizzerie. Toată lumea e liberă!!

-Mergem să dăm ne plimbăm puţin prin parc? Să uităm de cele întâmplate. îmi propune Austin.

-Mi-ar face plăcere.

Ne ridicăm amândoi şi ne îndreptăm spre vestiar. Mă aşez pe băncuţă şi aştept să se schimbe. 

-Nu te superi dacă mă schimb în faţa ta, nu?

-De ce m-aş supăra?

Îmi iau o şuviţă de păr şi încep să o învărt pe deget. Îmi muşc buza de jos văzând corpul bine lucrat al său. Îşi îmbracă un tricou albastru, în dungi şi îşi agaţă ochelarii de tricou. Îşi pune tricoul cu inscripţia pizzeriei în dulap şi îl închide. Îmi dă voie să ies prima pe uşă ca un gentelman, îmi iau geanta de pe scaun şi plecăm. 

***

Parcul e aşa liniştit. Austin e super! E amuzant, romantic, îi plac copiii, arată bine şi e aşa adorabil când încearcă să mă ia de mână. Am aflat foarte multe despre el. Are o soră mai mică pe nume Ava. Mi-a arătat o poză cu ei doi şi seamănă. La fel de frumoasă ca el. Bine, bine, Austin e mai frumos. Mi-ar plăcea o relaţie cu el. Îmi place...

-Cât de rău sunt?

-În ce sens?

-Toate.

-Nu eşti rău deloc. Eşti super! 

-Eşti adorabilă. Ştii, mereu m-am gândit cum ar arăta parcul ăsta refăcut. Adică, bănci noi, asfaltul ăsta refăcut...chestii esenţiale.

-Austin, eşti ciudat. În cel mai bun sens al cuvântului. îi spun chicotind.

-Ştiu, sunt ciudat dar sunt unic. 

-Asta da. îi spun amuzată. 

Începe să râdă şi continuăm să ne plimbăm prin parc. Îmi fac curaj şi îl iau eu de mână. Acceptă şi se uită cum mâinile noastre se leagănă împreunate. Zâmbeşte şi îmi apucă mai bine mâna. Continuăm să dezbatem subiecte ciudate şi amuzante. Se oferă să mă conducă acasă când luna e singura sursă de lumină. Ajungem în faţa casei şi se pune în faţa mea. Îmi ia şi cealaltă mână şi îmi şopteşte dulce "Noapte bună!" apoi îmi lasă un sărut pe  obraz.. Îmi pun mâinile împreujurul gâtului şi mă ridic pe vârfuri pentru a îi şopti şi eu "Noapte bună!" apoi îl privesc în ochi. Un cafeniu închis superb. Îi zâmbesc timid şi îmi răspunde cu aceeaşi monedă. Mai rămânem câteva clipe aşa şi îl văd cum se apropie de faţa mea. Părul său îmi gâdilă fruntea şi închid ochii. Buzele sale fac cunoştiinţă cu ale mele. Sărută perfect. Un sărut tandru, impecabil. Îl iau în braţe şi îi urez din nou noapte bună. Îmi zâmbeşte şi nu pleacă până cand piciorul meu nu trece pargul uşii. Îi fac cu mâna şi închid uşa. Mă duc în grabă în camera mea şi închid uşa. Cad "topită" complet de sărutul ce l-am primit cu ceva timp în urmă. Îmi muşc buza de jos gândindu-mă că în fiecare zi aş putea primi astfel de săruturi. Austin mă face fericită, atât de fericită încât mă face să las problemele deoparte. Astăzi, m-a făcut să uit de Justin. Mâine sper să mă facă să uit de sărutul ăsta. Să mă facă să mă gândesc la un alt sărut perfect.