Un joc murdar(Justin Bieber fan fiction)

Capitolul 27.

Cobor din clasicul Ferrari negru, al lui Harry, şi îl iau de mână pe Justin. Îl salută apoi mă ia de mijloc şi mă trage cât mai aproape de trupul său. Deschide uşa şi mă lasă pe mine să intru prima. Mă descalţ şi nici bine nu îmi aşez converşii că Pattie ne întâmpină foarte îngrijorată. Îl ia pe Justin în braţe şi aproape că îi dau lacrimile.

-Ce ai păţit? spune cu vocea tremurândă, privind rana de pe braţul lui. 

-Uhm... păi, am fost împuşcat de un idiot pe care l-am omorât şi mâine merg la tribunal. o spune de parcă ar fi o simplă glumă.

-Justin nu am chef de glume. îi reproşează.

-Cam e adevărat. îi spun cu o oarecare ezitare.

Înlemneşte auzind cuvintele mele şi iese din braţele lui Justin. Se uită la el fără a schiţa vreo emoţie, dar lacrimile, ce îi alunecă uşor pe obrazul palid, o dau de gol. Spre surprinderea mea îl ia pe Justin din nou în braţe şi îl consolează spunându-i că va rezolva ea asta. Îl mai îmbrăţişează puţin apoi pleacă în bucătărie ştergându-şi ochii încă înlăcrimaţi. Justin mă ia în braţe şi mă duce în living. Mă aşează cu grijă pe canapea, apoi se aşează lângă mine. Îşi pune capul în poala mea şi se întinde să se poată odihni. Încep să mă joc prin părul lui şi să încerc să nu mă gândesc la ziua de mâine. Îşi întoarce privirea spre mine şi îmi zâmbeşte. Arată aşa drăguţ cu părul ciufulit. Îmi aduc aminte că azi trebuie să ne ducem la muncă şi rup tăcerea:

-Justin? îl întreb asigurându-mă că nu a adormit. Scoate un mârâit, dar nu îşi deschide ochii. Ehm... cu munca..

-A, da. Bine că mi-ai amintit. spune deschizându-şi ochii şi ridicându-se. M-a sunat Jamie. îşi sterge ochii obosiţi.

-Şi ce a spus?

-Păi, a spus că nu mai poate continua aşa  şi cu părere de rău ne concediază.

-Ce?! Nu pot să cred. Ce porc!

-Şi noi suntem de vină. Nu prea am trecut pe la muncă zilele astea. spune strecurându-şi degetele prin părul ciufulit. 

-Da, dar... am fost angajata numărul unu luni la rând...

-O să îţi găseşti un alt serviciu, babe. spune punându-şi din nou capul în poala mea.

Mă aplec şi îi dau un sărut scurt. Îmi lasă un pupic pe nas şi încep să râd. Se alătură şi pot spune că îmi era dor de râsul ăsta. Se ridică şi se pune cât mai aproape de mine. Mă uit confuză la el şi apoi începe să mă gâdile. Răsul meu se accentuează şi nu pot să mă opresc. Sunt foarte sensibilă la gândilat. Pot spune că urăsc să mă gâdile cineva, dar pentru el fac un efort. Strig la el să se potolească printre hohotele de râs şi se opreşte văzând că nu mai rezist. Vreau să mă revanşez, aşa că tăbărăsc pe el şi încep să îl gâdil. Un râs atât de plăcut şi tot atât de amuzant acoperă orice sunet pe care îl pot auzi. Mă opresc când observ că îi dau lacrimile şi mă aşez peste el. Mă sărută apăsat apoi se ridică cu tot cu mine. Îl ajut să se ridice şi mergem împreună în bucătărie să mâncăm ceva. O văd pe Pattie cum lasă telefonul pe masă, imediat ce intrăm în cameră. Ne întâmplină cu un zâmbet larg, încă mai având ochii roşii de la lacrimile vărsate acum ceva timp. Îl anunţă pe Justin că a angajat cel mai bun avocat şi că îl susţine în tot procesul ăsta. E chiar surprinzător să vezi cum o mamă, ce nu ştie prea multe despre fiul său, află că fiul său a omorât o persoană şi totuşi e de partea lui, fără să îl numească criminal. Nu ştiu de ce, dar o îmbrăţişez puternic. 

-Pentru ce a fost asta, scumpo?  îmi spune uimită.

-Uhm... nu ştiu. Mă scuzaţi... îi spun ruşinată şi încerc cât mai mult să mă ascund în spatele lui Justin.

Începe să râdă apoi vine şi mă strânge în braţe, lăsându-mi un sărut în creştetul capului.

-Nu ai de ce să îţi ceri scuze. spune şi îmi dă drumul din braţele sale. 

-Mamă, ne e cam foame. Ne poţi pregăti ceva de mâncare?

-Sigur. Puteţi să vă duceţi în camera voastră. O să vă chem eu când o să fie gata masa. 

-Eşti cea mai bună. Îi spune şi o sărută pe obraz. Mă ia în braţe ca de fiecare dată şi fuge cu mine până în dormitor.

Mă pune în pat apoi deschide dulapul şi îşi scoate  nişte pantaloni scurţi, albi şi largi. Îi îmbracă repede apoi se duce să arunce hainele uzate în cosul cu rufe murdare. Revine în cameră şi deschide sertarul biroului apoi scoate de acolo o trusă medicală. Încep să mă îmbrac cu cămaşa de noapte, privindu-l cum îşi bandajează mâna. Îşi leagă o faşă strâns acolo apoi pune la loc trusa. Se întoarce la mine şi mă ia în braţe, nelăsându-mă să îmi arunc hainele. Mă trânteşte în pat după se aşează lângă mine, înconjurându-mi corpul firav cu braţele sale mari. Ne învelim cu pătura şi îmi încolăcesc picioarele cu ale sale. Mă sărută şi îi oferă un zâmbet larg şi inocent. Nu poate să îşi mai ţină ochii deschişi aşa că-i închide. Peste câteva minute adoarme aşa că hotărăsc şi eu să fac lafel, uitând complet de micul-dejun. Somnul mă ia instantaneu. 

***

Uşa se deschide cu un scârţâit uşor şi vocea lui Pattie se face auzită:

-Hey, haideţi la... masă. spune şi îmi deschid ochii fiind trezită de vocea ei. Îmi frec ochii cu dosul palmelor apoi clipesc de câteva ori. 

-Scuzaţi-mă, nu am ştiut că dormiţi.

-Nu-i nimic. îi răspund adormită.

-Vă las să dormiţi, mâncaţi voi mai târziu. spune şi închide uşa. 

Oftez şi mă întorc cu faţa la el. Îi întâlnesc chipul angelic şi spatele gol şi nu pot să fac altceva decât să zâmbesc. Îi las un sărut pe obraz şi mârâie, apoi îmi pun capul pe pernă, lângă al său şi închid ochii. Îl pot auzi cum îşi schimbă poziţia şi îşi pune una din mâini în jurul taliei mele.  Nu pot să nu zâmbesc. Iubesc felul în care doarme, felul în care mă sărută, felul în care zâmbeşte şi râde. Iubesc totul la el. Atingerile şi îmbrăţişările calde, felul cum reacţionează când e nervos şi protecţia care mi-o oferă în fiecare secundă. Nu pot să cred cât de norocoasă sunt să îl am. Numai pentru mine. Fără vreo altă căţea între noi. Vreau să petrec tot timpul cu băiatul ăsta. E băiatul care mi-a furat inima. Şi în acelaşi timp e băiatul care a şi sfărâmat-o apoi cu grijă, a refăcut-o. Viaţa alături de el e un joc... un joc murdar, presupun.