Un joc murdar(Justin Bieber fan fiction)

Capitolul 14.

După două săptămâni.

"Ce o face şi băiatul ăsta?" mă întreb, plimbându-mă agitată prin cameră. 

Justin a devenit distant. La telefon abia răspunde, el nu mă mai sună, îl sun doar eu, deabia mai ieşim şi simt că mor. Dar de ce? Totul s-a schimbat de când am ajuns din nou în Canada. Acel moment când a spus că lipseşte pentru un moment pentru că are de vorbit cu o persoană.  Cine a fost acea persoană? 

Flashback.

-Mă întorc imediat. Trebuie să vorbesc cu cineva.

-Ok...

Trânteşte uşa maşinii şi se îndreaptă spre o cafenea chiar de lângă aeroport. Îmi pun geanta pe locurile din spate şi îmi aşez scaunul comod. Mă uit după Justin dar deja a intrat în cafenea. Cred că s-a aşezat în separeu pentru că nu-l văd deloc. Îmi aprind radio-ul şi melodia lui Ed Sheeran, Kiss me, se aude. Încep să fredonez şi bat cu degetele în bord plictisită complet. Minutele trec neaşteptat de repede şi Justin nu mai apare.  Îmi dau ochii peste cap şi privesc atent înauntrul cafenelei. Îl zăresc pe Justin îndreptându-se spre ieşire vorbind cu o persoană ce se află în spatele său. Nu îi pot vedea chipul şi nici nu pot spune dacă e bărbat sau femeie pentru că este îmbrăcat/ă cu pantaloni largi, hanorac lafel de larg, cu gluga pe în cap ce îi întunecă privirea. Justin îi face semn să plece uitându-se spre mine. Întorc capul repede şi continui să bat in bord, dar de data asta fiind agitată şi într-un fel nervoasă. 

Uşa se deschide şi Justin intră în maşină fără să scoată un cuvânt. Nu vreau să îl enervez şi nu îl întreb nimic. Bagă cheile în contact şi porneşte dar nu înainte de a se uita în spre cafenea. 

Prezent.

Mă trântesc în pat şi mai verific odată telefonul. Nimic! Niciun telefon sau mesaj. Mă gândesc la persoana cu care s-a întâlnit şi îmi vine în minte SELENA. Arunc  telefonul şi încep să plâng de nervi.  Îmi ascund chipul în pernă şi îmi iau ursuleţul în braţe.  Aud cum uşa se deschide şi un suspin se aude.

-Scumpa mea! Ce ai păţit? îmi spune mama punându-se lângă mine.

Nu îi răspund şi strâng mai tare ursul în braţe. Nu suport să mă vadă mama aşa. 

-Justin?

Dau din cap aprobator dar nu îmi ridic privirea deloc. Mama mă ia în braţe şi îmi ridică capul din pernă. Îmi şterge lacrimile şi îmi sărută fruntea. Mă uit în ochii săi şi o strâng tare în braţe.

-Spune-mi, ce e?

-Cred că Justin mă înşeală. 

-De ce crezi asta?

-Sunt multe motive. 

-Linişteşte-te, ok? O să fie bine. Hai, du-te spală-te pe faţă şi du-te la pizzerie. Vezi ce mai fac noii angajaţi.

Ascult de sfatul mamei şi mă duc să mă spăl pe faţă. Mă întorc în cameră şi îmi scot din dulap jeanşii, o bluză albă, eşarfa, ochelarii şi teneşii. Mă îmbrac repede, îmi fac părul, îmi iau geanta şi plec.

Vremea asta te poate păcălii. Chiar dacă soarele e sus pe cer, fără pic de nor pe lângă el, vântul rece şi aspru se simte. Îmi aranjez mai bine eşarfa înainte să ajung la pizzerie. Maşina lui Justin e aici. Ce caută aici? E în concediu ca şi mine. Mă grăbesc şi mai curioasă să văd ce face aici. Intru în pizzerie şi văd o mulţime de angajaţi noi. Îl zăresc pe Jamie şi mă îndrept spre el. Mă vede şi îmi zâmbeşte.

-Ce faci, drăguţo? Te-ai gândit să mai scurtezi din concediu? îmi spune sarcastic.

Încep să râd şi îi răspund.

-Nu, am venit să-mi văd noii colegi.

-Ai văzut că Justin e aici? Cum vă mai merge?

-Da am văzut. Nu vreau să discutăm despre asta.

-Eu mă duc să livrez nişte comenzi. Vorbim mai tărziu. 

Şi mă pupă pe obraz. Îi zâmbesc şi mă duc la bufet. Un tip brunet, cu ochii căprui şi un ten perfect apare în faţa mea şi spune zâmbind:

-Oh, cu ce te ajut, iubire?

-Să înţeleg că tu eşti unul din noii angajaţi. Jasmine, colega ta, încântată. îi spun întinzându-i mâna.

Îmi sărută mâna şi îmi zâmbeşte. Un zâmbet de un alb imaculat şi o perfecţiune de admirat. Îi zâmbesc şi îmi ascund puţin faţa să nu se vadă roşeaţa din obraji.

-Mă numesc Austin. Încântat.

-Şi... cum ţi se pare la Carlo's pizza? 

-E bine. Acum e şi mai bine pentru că ai apărut tu.

-Eşti dulce. Dar, am iubit şi e cam gelos.

-E un băiat norocos. Lucrează şi el aici?

-Da, a întrat acum ceva vreme aici. 

-Justin? Nu e cu Jessica?

-Nu. E cu mine. Ce te face să crezi asta?

-Păi...o căuta şi au intrat în vestiar. Sunt de ceva timp acolo.

-Interesant. Pot să iau sucul ăsta, nu? Ştiam.

Iau paharul de suc în mână şi mă îndrept spre vestiar silenţios, să pot auzi ce vorbesc. Deja aud vocile celor doi.

-Te iubesc, Justin! Asta nu înseamnă nimic pentru tine? Putem lăsa trecutul de-o parte şi putem fi împreună.

-Ştiu. Dar... e Jasmine.

-Jasmine, Jasmine! Tot timpul vorbeşti despre ea! Las-o pe ea! E doar o copilă de 18 ani. Eu sunt matură. Nu ştiam că îţi plac fetiţele. 

-Ştiu, e mică, dar e diferită. Nu pot să o las aşa. Ţin la ea, face parte din inima mea! Simt că...o iubesc.

-Prostii! Justin nu ştii ce vorbeşti! Ai nevoie de cineva care să te înveţe ce e bine şi ce nu. Ca mine. Ştiu că încă simţi ceva pentru mine pentru că nu mă mai sărutai în cafenea.

Îi văd cum se apropie unul de altul şi intru nervoasă în vestiar. Nu pot sa cred că Jessica mi-ar face asta. Şi ea a fost la cafenea şi s-au sărutat? Oh, Bieber, ai încurcat-o.

-Nu mă aşteptam la asta. Jessica? Mă gândeam la Selena, dar văd că nu ea e scorpia. Serios, Justin? Mă iubeşti dar mă înşeli şi ca un laş nu îmi recunoşti. Eşti varză, Bieber!

Le torn amândurora sucul în cap şi plec.

-Jasmine, stai! 

-Du-te dracu! 

Trântesc uşa şi ies nervoasă din încăpere. Austin se uită confuz la noi şi rămâne blocat. Îmi întorc privirea şi văd că Justin vine după mine nervos. Încep să alerg, lacrimile începând să curgă uşor, uşor din ochii mei. Justin aleargă după mine, atingându-mi din când în când mâna. Mă prinde de încheietură şi mă opreşte. Cad în genunchi şi continui să plâng. Se apleacă şi mă ia în braţe, aşezându-mă pe o bancă. Îmi ridică bărbia, mă uit în ochii lui ce îmi inspirau încredere cândva şi îl plesnesc.

-Jasmine, nu e ceea ce crezi!

-Nu e ceea ce cred? Tu îmi spui mie că nu e ceea ce cred când am auzit clar că ai sărutat-o în cafenea? Patetic, domnule Bieber.

-Doamnă Bieber, vă rog calmaţi-vă şi ascultaţi ce are de spus iubitul dumneavoastră.

-Nu mai sunt doamna Bieber, Justin. Ne despărţim!

Îi spun asta şi îi arunc inelul în faţă. Mă ridic ştergându-mi lacrimile şi plec. S-a dus şi relaţia asta!