Un joc murdar(Justin Bieber fan fiction)

Capitolul 32.

Ok, mi-a venit ideea nebună şi idioată de a scrie o nouă carte cu Justin şi parţial ştiu ce o să scriu, însă am o problemă cu titlurile. Mă gandeam sa fie ceva scurt dar concret gen cum e After ori Danger ş.a.m.d . În principal va fi multă acţiune dar o să fie şi romantism *duuh* şi comedie dar şi dramă. Ca şi Un joc murdar dar mult mai concentrat. Justin tot bad boy va fi dar altfel de bad boy, o să vedeţi. Dacă mă puteţi ajuta cu titlul şi stiţi că vă pricepeţi la chestii de astea puteţi să îmi daţi un mesaj aici sau pe facebook şi o să vă dau detalii.  Revenind la cartea asta nu ştiu ce m-a apucat să scriu capitolul ăsta foarte repede. Şi prin foarte repede mă refer la o săptămână (da pentru mine e foarte repede). Poate  prea mult ascultat PYD şi Roller Coaster. Şi vă mulţumesc pentru comentarii. E aşa drăguţ când primesc comentarii cu "ly" şi parcă mă bucură faptul că unele dintre voi îmi scrieţi numele şi nu stiu să explic dar oricum vă iubesc. Şi da în poza aia sunt eu aka Jasmine şi Justin. #kisses

Din perspectiva lui Justin.

Îmi aşez porţia pe tavă şi mă îndrept spre masa unde-i Luke. Azi mâncarea e destul de ok, e ziua în care se dă şi pui, nu numai conserve. Frate, cred că am la mancare de rahat în mine încât aş putea să umplu 1000 de conserve.  

Mă opresc din mers când retardatul de Kevin îmi răstoarnă tava cu  mâncare şi începe să râdă ca un  idiot ce e. Trebuie să îl învăţ o lecţie. Da, ştiu că i-am promis lui Jasmine că nu voi mai face nimic rău dar au trecut două săptămâni în care am stat cuminte. Nu cred că va afla dacă îl aranjez puţin pe rahatul ăsta.

Îi apuc de tricou şi aproape că îl ridic de la sol.

-Vai, Bieber a  devenit din nou rău. Ce s-a întâmplat băietaş?

Aproape îi dau un pumn dar mâna lui Luke îmi opreşte pumnul.

-Bieber, nu aici, copoii sunt cu ochii pe noi!

-Te rezolv eu mai încolo, Jones. scuip şi mă duc spre masa mea.

Mă aşez pe bancă şi plin de nervi bat cu pumnul în masă. Îmi strecor mâinile prin păr şi mă uit la băieţi ce stau şi se uită la mine.

-Uite, Bieber, ia porţia mea. îmi spune Jai întinzându-mi tava lui. Mie nu mi-e aşa foame, ia-o tu.

Nu pot să refuz şi trag tava aproape de mine. Iau o înghiţitură şi pot să jur că e cea mai bună mâncare mâncată în săptămânile astea. 

-Când vine Jasmine în vizită, să îmi păstrezi o brioşă. 

-S-a făcut. îi aprob luând ultima înghiţitură. 

** 

Uşa se deschide şi grăsanul ne face semn să ieşim. Ne pune cătuşele şi îl urmăm până afară.  Ne dă brăţările jos şi pleacă. Momentul meu să îmi fac jocul. Le fac semn băieţilor să stea acolo şi merg spre grupul de maimuţoi ai lui Jones. Îi dau pe toţi din calea mea şi îl împing pe idiot. Se întoarce cu faţa spre mine, îşi lipeşte fruntea de a mea şi spune:

-Să te văd ce poţi, puştiule. 

Ne îndepărtăm unul de altul dar destul de aproape încât să îl pot lovi. Toţi se strâng în jurul nostru. Mai multă audienţă.  Îşi încleştează pumnii şi încearcă să mă lovească însă mă feresc. Îi dau un pumn în burtă apoi unul în falcă. Primesc un pumn în faţă şi un genunchi între picioare. Încep să gem de durere şi ma aplec puţin ceea ce îi oferă şansa prostului să mă lovească din nou. Mă împinge în mulţime şi încep să primesc pumni de la fiecare. Toţi sar la bătaie, se bat ca proştii singuri şi eu rămân accidentat pe cimentul rece, din cauza unor retardaţi. Jones vine în dreptul meu şi îşi pune bocancul împuţit pe pieptul meu încât să mă poată imobiliza. 

-Ultimele cuvinte, vierme?

-Ai grijă în spate. 

Se întoarce şi primeşte un baston în stomac. Copoii îl imobilizează şi îi pun cătuşele. Grasu' mă ridică de la sol şi îmi pune cătuşele. Ne alungă pe toţi în celule şi pleacă. Mă aşez pe patul meu şi îmi şterg sângele de la nas şi gură şi mă întind pe pat extenuat. Durerea mă macină şi nu pot decât să îmi închid ochii şi să dorm.

*

Bătăile în uşă mă trezesc şi durerea se simte din nou. Îmi frec ochii cu dosul palmelor şi mă ridic greu din pat. 

-Bieber, ai o vizită! Ridică-te din patul ăla şi hai!

Mă întorc cu spatele să îmi pună cătuşele. Deabia pe drum realizez ce mi-a spus şi încep să mă panichez. Imaginea lui Jasmine spunându-mi că e dezamăgită de mine mă nelinişteşte.

-Hey, Bob. Nu ai din întâmplare un fond de ten să îmi ascund vânătăile astea?

-Ghinionul tău, amice. 

Îmi dă jos cătuşele şi îmi deschide uşa. Intru şi îi văd pe ceilalţi cum vorbesc cu rudele şi mă aşez pe scaun Îmi frec încheieturile şi aştept să vină. Jasmine apare şi nici nu se aşează bine şi începe să ţipe. Îi simt dezamăgirea în privire şi las capul în jos. 

-Ce e cu tine?! mă întreabă împacientată. 

-Eu... uhm...

-Justin, iar te-ai bătut? Dar... mi-ai promis că... lacrimile încep să îi curgă.

-Ştiu ce am promis, Jasmine. Doar că nu ştii cum e aici! E un haos total. Trebuie să ies mai repede de aici. Simt că înnebunesc. Crede-mă, iubito, că aş face orice să fiu lângă tine acum, dar nu m-am putut controla. Iartă-mă! spun şi îmi strecor mâna prin locul unde se pot da pachetele.

Îi văd mâna tremurând încontrolabil cum se apropie de a mea. Mă ia de mână şi îşi lipeşte cealaltă mână de geam. Îmi pun mâna liberă pe geam, peste a ei şi o privesc cum stă tristă şi încearcă să îşi controleze lacrimile. Se apleacă şi îmi sărută rănile de pe mănâ apoi mă priveşte în ochi şi murmură un te iubesc. Nu mă pot controla şi ochii încep să îmi lăcrimeze dar îi şterg repede.

-Te iubesc, iubito! spun ridicându-mă de pe scaun şi aşteptând ca Bob să îmi pună cătuşele.

Dacă a ieşi mai repede din rahatul ăsta înseamnă a nu te mai bate, trebuie să încerc să mă controlez. Justin, stii că poţi! Te-ai controlat cât Jasmine a fost lângă tine, fă-o şi acum!