Dansul Umbrelor

capitolul 2

Ceremonia era minunata. Cand fratele sau si cea mai buna prietena a ei depuneau juramintele, lacrimile imcepura sa curga pe obrajii lui Jordan. Crezuse ca nu-i observase nimeni ochii rosii,dar de indata ce il lua de brat pe Noah, el se apleca si ii spuse la ureche:
-Plangacioaso!
Normal ca observase. Nu ii scapa niciodata nimic.
Dupa ce se mai facura cateva fotigrafii, participantii pornira in masini spre receptie. Jordan li se alatura tonerilor casatoriti, care nu ar fi bagat-o de seama nici daca ar fi calatorit pe parbriz. Aveau ochi doar unul pentru altul.
Kate si Dylan intrara in club inaintea tuturor,iar Jordan ramase afara pe trepte, asteptand ca restul masinilor care aduceau nuntasii sa intre pe aleea circulara.
Era o seara minunata,in ciuda aerului racoros necaracteristic acelei perioade a anului in Carolina de Sud. Usile vitrate ale salii de bal erau deschise spre terasa laterala. Mesele, imbracate in olanda alba,fusesera decorate cu lumanari si aranjamente florale formate din trandafiri si hortensii. Jordan stia ca receptia avea sa fie fabuloasa, mancarea delicioasa-apucase sa guste ce alesese Kate - si orchestra perfecta. Chiar si asa,nu planuise sa danseze prea mult. Fusese o zi lunga si se simtea tot mai vlaguita. O adiere rece o facu sa tremure,asa ca isi freca bratele goale ca sa alunge frigul. Adora rochia roz-pal pe care o purta,dar cu siguranta nu fusese facuta ca sa tina de cald.
Frigul nu era singurul lucru care o deranja. O inebuneau lentilele de contact. Din fericire,isi varase ochelarii, cutiuta lentilelor si rujul in buzunarul smochingului lui Noah. Pacat ca nu se gandise sa ascunda si o jacheta acolo.
Auzi rasete si se intorse in timp util ca sa o surprinda pe Isabel, sora mai mica a lui Kate, prinzandu-se de bratul lui Noah si sprijinindu-se de el. Spectacolul incepuse,s3 gandi ea posomorata.
Isabel era o frumusete blonda cu ochii albastrii, la fel ca Noah. Desi era cu mult mai inalt decat ea,ar fi putut fi rude, atat de bine semanau. Gandul o infiora pe Jordan, de vreme ce fata cocheta flagrant cu Noah. Era atat de naiva! Sora lui Kate era foarte tanara,avea nouasprezece ani,iar dupa felul in care il privea,cu ochii plini de adoratie,nu incapea indoiala ca era vrajita. Spre meritul sau,Noah nu o incuraja. De fapt, nici nu o prea baga in seama. In schimb, il asculta atent pe Zachary, cel mai tanar membru al familiei Buchanan.
-Te-am prins.
Jordan tresari. Fratele ei Michael ii dadu un ghiont,apoi ranji incantat. In copilarie nimic nu-i placea mai mult decat sa se furiseze langa ea si sora lor, Sydney, si sa le sperie de moarte. Jordan crezuse ca acel comportament oribil era de domeniul trecutului,dar se parea ca,uneori, Michael regresa atunci cand se afla in preajma ei. Daca se gandea putin, toti fratii ei mai mari regresau cand erau in preajma ei.
-Ce faci aici? O intreba el.
-Astept.
-Asta e clar. Pe cine sau ce astepti?
-Pe celelalte domnisoare de onoare, dar in special pe Isabel. Trebuie sa o tin la distanta de Noah.
Michael se intoarse si observa scena de la baza scarilor. Isabel aproape ca era lipita de Noah. Ranji.
-Si cum merge?
-Pana acum merge bine.
Cu ochii la tanara domnisoara de onoare, Michael incepu sa rada. Reusise in sfarsit sa aiba toata atentia lui Noah. Se inrosise toata.
-Ce avem aici se numeste triunghi amoros,presupuse el.
-Pardon?
-Uita-te la ei. Isabel e indragostita pana peste cap de Noah, si Zachary e indragostit pana peste cap de ea. Iar dupa privirea infricosatoare a femeii de acolo, care-l scruteaza pe Noah ca o puma care isi asteapta masa, as spune ca acolo e vorba chiar de ceva mai mult. Michael ridica din umeri si adauga: de fapt, este un patrat amoros.
-Nu e nici triunghi, nici patrat, nici poligon cu zece laturi,bombani Jordan.
-Cred ca o treaba din asta, dar cu zece participanti,s-ar numi orgie. Ai auzit vreodata de asa ceva?
Nu avea de gand sa il lase sa o intarate. Se uita la Zachary, care facea tot posibilul ca sa ii atraga atentia lui Isabel. Jordan n-ar fi fost surprinsa nici daca tanarul ar fi inceput sa execute sarituri pe spate.
-E de-a dreptul trist,ofta ea.
-Zack?
-Da.
-Nu pot sa il invinuiesc, zise Michael. Isabel are tot pachetul. Corpul,fata... Fara indoiala ca. ..
-Are nouasprezece ani, Michael.
-Da, stiu. E prea tanara pentru Noah si pentru mine si crede ca e prea mare pentru Zachary.
Masina in care se aflau parintii ei se opri la intrarea in club, iar pasagerii coborara. Jordan observa ca o garda de corp statea tot timpul in spatele judecatorului. Un altul se grabi sa urce scarile inaintea lui.
-Nu trebuie sa iti faci griji pentru garzile de corp, ii spuse Michael inghiontind-o.
-Tu nu esti ingrijorat?
-In mica masura. Procesul dureaza deja de mult, si m-am obisnuit cu umbrele tatei. O sa se termine in cateva saptamani, dupa ce se da sentinta. O inghionti din nou. Macar in timpul nuntii nu te mai gandi la lucrurile astea,bine?
-Da, bine, promise ea,nestiind cum avea sa reuseasca.
-Ar trebui sa sarbatoresti. Esti libera ca pasarea cerului acum ca ti-ai vandut compania si ne-ai imbogatit pe noi, actionarii. Poti face orice vrei.
-Si daca nu stiu ce vreau?
-O sa iti dai seama in timp,zise el. Probabil vei ramane in domeniul tehnologiei informatiei, intr-o forma sau alta. Era una dintre foarte putinele femei care excelau in cercul select al inovarii. Incepuse lucrand la o corporatie mare,dar apoi isi crease propria firma pe care, cu ajutorul investitiilor familiei, o transformase intr-un mare succes. Lucrase non-stop in ultimii ani. Cu toate acestea, cand o alta companie se oferise sa cumpere la un pret fenomenal, nu ezitase nicio clipa sa vanda. Venise momentul sa faca o schimbare in viata ei.
-Poate o sa fie niste munca de consultanta,zise acum ridicand din umeri.
-Jordan, stiu ca ai avut multe oferte,spuse Michael, dar acorda-ti un ragaz inainte sa te apuci de altceva. Odihneste-te! Distreaza-te!
Isi aminti ca seara aceea il avea in centru pe Dylan si Kate. Se putea ingrijora pentru viitorul ei si a doua zi.
Lui Noah ii lua o vesnicie sa urce scarile, pentru ca era oprit la fiecare metru de rude si prieteni..
-De ce nu te duci inauntru? Insista Michael. Si nu-ti mai face atatea griji pentru Noah. Stie si el cat de tanara e Isabel. Nu o sa faca nimic nepotrivit.
Michael avea dreptate in privinta lui Noah, dar Jordan nu putea spune acelasi lucru despre Isabel.
-Fa cumva si adu-o incoace.
Nu fu nevoie sa il roage de doua ori. Inainte ca portarul sa apuce sa ii deschida usa, fratele ei era deja la jumatatea drumului pe veranda.
Pana la urma Jordan nu trebuia sa fie un caine de paza. Exact asa cum prezise Michael, Noah era un gentleman desavarsit. Existau cateva domnisoare incapabile sa se dezlipeasca de el,dar toata atentia pe care o primea nu parea sa il deranjeze. Din moment ce toate aveau peste douazeci de ani, stiau in ce se implicau.
Comportamentul virtuos al lui Noah o elibera de responsabilitati,ingaduindu-i chiar sa se simta bine. Totusi, la ora noua era deja satula de lentilele de contact. Il cauta pe Noah pana il gasi pe ringul de dans, leganandu-se in ritmul muzicii lente cu o blonda platinata. Jordan ii intrerupse atat cat sa isi ia cutiuta pentru lentile si apoi se indrepta spre toaleta femeilor.
In hol era agitatie. Un barbat cu aspect bizar se certa cu bodyguarzii. Acestia il indemnau ferm sa plece,insa omul nu vroia sa accepte. Unul dintre agentii federali il perchezitionase deja ca sa se asigure ca nu purta o arma.
-E absurd ca un oaspete sa fie tratat in felul acela, izbucni necunoscutul. Va spun ca domnisoara Isabel MacKenna se va bucura sa ma vada. Mi-am ratacit invitatia, atata tot. Dar va asigur ca am fost invitat.
O observa pe Jordan apropiindu-se si afisa un zambet stralucitor. Avea dintii din fata incalecati,astfel ca buza de sus i se prindea deun incisiv ori de cate ori vorbea.
Jordan nu stia daca sa intervina sau nu. Strainul se purta foarte ciudat. Tot pocnea din degete si dadea din cap aprobator,desi in acel moment nu vorbea nimeni cu el. Si imbracamintea lui iesea din tipare. Desi era toiul verii,purta un sacou gros de tweed cu petice de piele in coate. Nu era de mirare ca transpira abundent. Avea o barba incalcita si parul varsat cu gri, insa Jordan nu isi putea da seama de varsta lui. Tinea strans la piept un dosar vechi de piele,din care ieseau hartii in toate directiile.
-Va pot ajuta cu ceva?Intreba ea.
-Sunteti de la nunta familiei MacKenna?
-Da,sunt.
Zambetul necunoscutului se largi. Vari dosarul gros sub brat si incepu sa scotoceasca prin buzunarul vestei de lana. In cele din urma, scoase o carte de vizita sifonata si patata si i-o intinse.
-Sunt profesorul Horance Athens MacKenna, anunta el cu mandrie. Astepta pana ea citi numele de pe cartea de vizita, apoi i-o smulse din mana si o baga inapoi in buzunarul vestei. Oamenii de paza se retrasera, dar inca il priveau prudent. Nici nu era de mirare -profesorul MacKenna era un pic cam ciudat. Nici nu va pot spune cat de incantat sunt sa ma aflu aici. Intinse mana si adauga:e o ocazie memorabila. Un membru al familiei MacKenna se casatoreste cu un Buchanan. Este uimitor. Da, cu adevarat uimitor. Imi inchipui ca stramosii nostrii MacKenna se rasucesc in mormant.
-Eu nu sunt o MacKenna, zise ea. Numele meu este Jordan Buchanan.
Nu isi smulse mana dintr-a ei,dar fu pe aproape. Zambetul ii disparu pe data.
-Buchanan? Dumneata faci parte din familia Buchanan?
-Da,exact.
-Bine. Bine, atunci. Este nunta unei MacKenna cu un Buchanan. Bineinteles ca voi intalni membrii ai familiei Buchanan. E de la sine inteles, nu-i asa?
Ii era greu sa il urmareasca. Accentul profesorului MacKenna era puternic si foarte neobisnuit, o combinatie dintre un idiom scotian si o vorbire sudista taranganata.
-Imi cer scuze. Ati spus cumva ca stramosii MacKenna s-ar rasuci in mormant? Intreba ea, sigura ca intelesese gresit.
-Da,asta am spus,draguta.
"Draguta?" Devenea din ce in ce mai ciudat.
-Si cred ca si stramosii Buchanan s-ar rasuci in mormintele lor pagane destul de mult, continua el.
-Si de ce,mai precis?
-Din cauza dusmaniei de moarte, desigur.
-Dusmanie de moarte? Nu inteleg. Ce dusmanie?
Barbatul isi scoase batista si isi sterse sudoarea de pe frunte.
-M-a cam luat gura pe dinainte. Probabil crezi ca sunt nebun.
Da,exact asta credea,dar isi pastra opinia pentru sine.
-Sunt mort de sete,anunta el peste o clipa. Inclinand capul spre sala de bal,spuse: mi-ar placea o bautura racoritoare.
-Da,desigur. Va rog, urmati-ma.
Se prinse de bratul ei si se uita suspicios peste umar in timp ce mergeaau.
-Sunt profesor de istorie la Colegiul Franklin din Texas. Ai auzit de Franklin?
-Nu,recunoscu ea, n-am auzit.
-Este o scoala buna,situata la marginea orasului Austin. Predau istorie medievala, sau cel putin predam pana cand am primit o mostenire neasteptata si am hotarat sa imi iau ceva timp liber. Un fel de concediu sabatic. Vezi dumneata, in urma cu vreo cincisprezece ani am inceput sa cercetez istoria familiei mele. E un hobby deopotriva tonic si pasionant. Stiai ca exista o dusmanie intre noi? Fara sa astepte un raspuns, continua: ma refer la dusmania dintre familiile Buchanan si MacKenna.
Daca istoria ar fi avut un cuvant de spus,nunta asta nu ar fi trebuit sa aiba loc.
-Din cauza vrajbei?
-Intocmai , draguta.
Macar un lucru se lamurise, omul era nebun. Dintr-odata era recunoscatoare ca agentii federali il verificase sa nu aiba arme ascunse,si nu ar fi vrut sa il duca in sala de bal, mai ales daca avea de gand sa faca vreo scena. Pe de alta parte, parea inofensiv si o cunostea pe Isabel. .sau cel putin asa sustinea.
-In legatura cu Isabel, incepu ea, hotarata sa afle cum o cunostea profesorul pe sora lui Kate.
Acesta era insa mult prea captivat de povestea lui ca sa asculte.
-Dusmania asta tine de cateva secole,si de fiecare data cand cred ca am ajuns la cauza ei, ce sa vezi? Gasesc alta contradictie. Incuviinta din cap energic de cateva ori,apoi arunca o privire rapida in spate, de parca s-ar fi temut ca cineva il asculta pe furis. Sunt mandru sa spun ca am urmat traseul dusmaniei pana in secolul al XIII-lea.
De indata ce se opri sa traga o gura de aer, Jordan ii sugera sa o caute pe Isabel.
-Sunt sigura ca va fi incantata sa va vada. "Sau ingrozita",se gandi ea in tacere.
Intrara in sala de bal chiar cand un chelner trecea cu o tava de argint. Profesorul lua o cupa de sampanie, o dadu pe gat si se grabi sa se intinda dupa inca un pahar.
-Mmm,foarte revigorant. Este si de mancare? Intreba el direct.
-Da,desigur. Veniti, o sa va gasim un loc la masa.
-Multumesc, zise el fara sa se clintasca. In legatura cu domnisoara MacKenna. ..privirea lui dadu ocol salii in timp ce continua: n-am cunoscut-o niciodata de fapt. Va trebui sa mi-o arati. Corespondez cu ea de ceva timp,dar n-am nici cea mai vaga idee cum arata. Stiu doar ca e tanara si ca e la facultate. Arucandu-i interlocutoarei sale o ocheada vicleana, adauga: te intrebi probabil cum am gasit-o, nu-i asa? Inainte ca Jordan sa apuce sa raspunda, muta dosarul gros de sub brat sub celalalt si ii facu semn unui chelner sa-i mai aduca un pahar. Am obiceiul sa citesc toate publicatiile pe care pot pune mana. Imi place sa fiu la curent cu tot, explica el. Ziarele cele mai importante le urmaresc,desigur, pe internet. Nu-mi scapa nimic, de la evenimentele politice la necrologuri,si retin cea mai mare parte a informatiilor. E adevarat, sa stii. Nu uit niciodata nimic. Asa imi functioneaza creierul. Cum Valceaua MacKenna va mosteni acel pamant magnific in doar cativa ani.
-Am auzit ca unchiul lui Isabel i-a lasat o proprietate vasta in Scotia, incuviinta Jordan.
-Nu orice proprietate, draguta, ci Valceaua MacKenna, o dojeni barbatul pe un ton profesoral. Terenul acela este legat de vrajba,iar vrajba,de el. Familiile Buchanan si MacKenna sunt in razboi de secole. Nu cunosc originea exacta a disputei,dar are ceva de-a face cu o comoara pe care infamii Buchanan au furat-o de acolo. Sunt hotarat sa aflu ce continea si cand a fost luata.
Jordan ignora insulta adusa stramosilor ei si ii trase profesorului un scaun la cea mai apropiata masa. Acesta lasa jos dosarul si spuse:
-Domnisoara MacKenna s-a aratat foarte interesata de cercetarile mele,asa ca am invitat-o sa ma viziteze. Evident,nu aveam cum sa aduc totul cu mine. Fac cercetari de ani de zile.
-Unde locuiti, domnule profesor? Il intreba Jordan cand tacerea se prelungi.
-In mijlocul pustietatii. Amuzat, MacKenna explica : din cauza situatiei mele financiare...am mostenirii mele,se corecta el,am putut sa ma mut intr-un orasel linistit din inima Texasului, numit Serenity, unde imi petrec zilele citind si cercetand. Imi place singuratatea, iar orasul e o adevarata oaza de liniste. Ar fi un loc minunat pentru retragerea la pensie,dar probabil ma voi intoarce acolo unde m-am nascut, in Scotia.
-Poftim? Plecati acasa in Scotia? Jordan cerceta incaperea ,cautand-o pe Isabel.
-Intocmai. Vreau sa vizitez locurile despre care am citit. Nu-mi aduc aminte de ele. Facu semn catre dosar. Am scris o parte din istoria noastra, ca sa o poata citi domnisoara MacKenna. Cele mai multe dintre suferintele clanului MacKenna se datoreaza clanului Buchanan, zise el, aratand-o amenintator cu degetul. Poate vrei si dumneata sa arunci un ochi peste cercetarile mele, dar te avertizez ca urmarirea acestei legende si incercarea de a ajunge la raspunsuri pot deveni o obsesie. Pe de alta parte, este si o distragere incantatoare de la monotonia vietii de zi cu zi. Ar putea deveni, bineinteles, chiar si o pasiune.
Da, sigur, o pasiune. Ca matematician si specialist in computere, Jordan lucra cu fapte si abstractiuni, nu cu fantezii. Putea proiecta orice plan de afaceri si software. Ii placea la nebunie sa rezolve enigme. Nimic nu i s-ar fi parut o pierdere de timp mai mare decat urmarirea unei legende, dar nu avea de gand sa se aventureze intr-o discutie inutila. Voia sa o gaseasca pe Isabel cat mai rapid cu putinta. Dupa ce il aseza pe profesorul MacKenna la o masa cu o farfurie de mancare in fata, incepu cautarile.
Isabel era afara si pe punctul de a se aseza, cand o prinse Jordan.
-Vino cu mine. A venit prietenul tau, profesorul MacKenna. Trebuie sa te ocupi de el.
- E aici? A venit aici? Isabel parea uimita.
- Nu l-ai invitat tu?
Tanara clatina din cap. Peste o clipa, isi aminti :
- Stai. E posibil sa il fi invitat, dar nu oficial. Adica nu l-am trecut pe lista de invitati. I-am mentionat unde are loc nunta, pentru ca mi-a scris ca face un tur prin Carolina si ca s-ar putea sa fie prin zona in aceeasi perioada. Chiar a venit? Cum e?
- E greu de descris, spuse Jordan zambind. Va trebui sa vezi cu ochii tai.
Isabel isi urma prietena inauntru.
- Ti-a zis despre comoara?
- Cateva cuvinte.
- Dar despre dusmanie? Ti-a povestit despre luptele continue dintre clanurile Buchanan si MacKenna? Dureaza de secole. Din moment ce o sa mostenesc Valceaua MacKenna, vreau sa stiu cat mai mult posibil despre istoria locului.
- Pari entuziasmata, remarca Jordan.
- Sunt. M-am hotarat deja sa ma specializez in istorie si sa fac si cursuri de muzica. Profesorul a adus cu el vreun document? Mi-a scris ca are cutii intregi. ..
- Are un dosar cu el.
- Si cum ramane cu cutiile?
- Nu stiu. Va trebui sa il intrebi pe el.
Dovedind o perfecta cunoastere a bunelor maniere, profesorul se ridica si ii stranse mana lui Isabel.
- Este o adevarata onoare sa o cunosc pe noua proprietara a Valcelei MacKenna. Dupa ce ajung in Scotia, le voi povesti membrilor clanului meu ca te-am cunoscut si ca esti o femeie la fel de frumoasa cum mi-am inchipuit. Se intoarse spre Jordan si zise : am sa le povestesc si despre dumneata.
Nu atat cuvintele sale, cat modul in care le rostise ii starni curiozitatea.
- Despre mine?
- Despre familia Buchanan, se corecta el. Stii doar, Kate MacKenna s-a maritat cu cineva de rang inferior.
- Si de ce anume? Intreba ea iritata.
- Pai, pentru ca toti cei din familia Buchanan sunt niste barbari. De aceea. Aratand spre dosar, profesorul spuse : aici sunt doar o mica parte dintre atrocitatile comise impotriva familiei mele, intotdeauna iubitoare de pace. Ar trebui sa citesti si dumneata si apoi vei intelege cat de norocos e mirele ca se insoara cu o MacKenna.
- Domnule profesor, o insultati pe Jordan? Exclama Isabel socata.
- E o Buchanan, zise el. Eu expun doar faptele.
- Dar cat de corecte sunt cercetarile dumneavoastra? Jordan isi incrucisa bratele la piept si se incrunta.
- Sunt istoric, izbucni el, lucrez cu fapte. Desigur, anumite povesti ar putea fi doar legende, insa exista destule probe care sa le ateste.
- Si ca istoric aveti dovezi ca toti MacKenna sunt sfinti si toti Buchanan pacatosi?
- Stiu ca pare partinitor, dar dovezile sunt de necontestat. Citeste,o provoca el inca o data,si vei vedea ca nu exista decat o singura concluzie.
- Ca toti Buchanan sunt niste barbari?
- Ma tem ca da. Si mai sunt si hoti pe deasupra,adauga el. Au furat pamantul MacKenna bucata cu bucata,pana cand din Valceaua MacKenna a mai ramas doar jumatate. Si au furat si comoara, bineinteles.
- Comoara care a dat nastere vrajbei,zise Jordan, fara a-si mai ascunde iritarea.
Barbatul afisa un zambet viclean,apoi se intoarse catre Isabel.
- Nu pot calatori cu toate cutiile si va trebui sa le pun intr-un depozit cand voi pleca in Scotia.  Daca vrei sa te uiti prin ele,ar fi bine sa vi in Texas in urmatoarele doua saptamani.
-Plecati in doua saptamani?  Dar incep scoala si...Se opri, respira,apoi decise:pot lipsi prima saptamana.
-Isabel, nu poti lipsi o saptamana intreaga, interveni Jordan. Trebuie sa-ti iei orarul si cartile...nu poti sa fugi asa pana in Texas. De ce domnul profesor nu iti poate trimite cercetarile lui pe mail?
-Cea mai mare parte a studiilor mele sunt scrise de mana, am introdus doar cateva date si nume in computer. Le pot trimite pe acelea si am s-o fac de indata ce ajung acasa, dar fara hartiile mele, nu o sa poti intelege nimic.
-Ce-ar fi sa trimiteti cutiile prin posta? Sugera Jordan.
- O,nu, n-as putea face una ca asta. Pretul...
- Platim noi transportul.
- Nu am incredere in firmele de transport. Cutiile s-ar putea pierde, si sunt ani intregi de cercetare. Nu, nu am de gand sa risc. Va trebui sa vii in Texas, Isabel. Poate cand ma intorc, desi...
- Da? Facu Isabel, gandindu-se ca ii venise in minte o solutie.
-In functie de cum stau cu banii,s-ar putea sa ma hotarasc sa raman in Scotia, iar in acest caz documentele vor ramane in depozit pana voi fi gata sa le recuperez. Daca vrei sa citesti ce am strans, este acum sau niciodata.
-N-ati putea pune pe cineva sa le fotocopieze? Intreba Isabel.
- Nu am pe cine,si eu pur si simplu nu am timpul necesar. Ma pregatesc pentru calatorie. Va trebui sa faci chiar tu copiile cand vi.
Isabel scoase un oftat plin de frustrare. Vazand cat de importanta era povestea aceea pentru ea,Jordan se simti induiodata. Desi o enerva la culme faptul ca profesorul ii acuza stramosii, ii parea rau ca Isabel nu putea sa afle mai multe despre istoria pamantului care-l mostenea.
-As putea sa fac unele cercetari pe cont propriu, declara Jordan in timp ce se ridica sa plece,ca sa-i lase pe cei doi sa isi termine discutia.
Omul acela respingator o scoase din fire,asa ca era hotarata sa sape si sa gaseasca probe care sa demonstreze ca se insela. Toti cei din familia Buchanan erau niste barbari?  Ce fel de profesor de istorie ar face o afirmatie atat de vaga? Cata credibilitate avea de fapt individul? Oare chiar era profesor de istorie? Jordan avea de gand sa il verifice.
-Poate am sa dovedesc ca membrii familiei Buchanan sunt de fapt sfintii din aceasta poveste,afirma ea.
- Asta nu prea e posibil, draguta.  Cercetarile mele sunt impecabile.
- Vom vedea,zise Jordan peste umar,dupa care se indeparta.