Dansul Umbrelor

capitolul 13

J.D. era turbat de furie. Stia ca avea nevoie sa stea putin singur ca sa se calmeze, inainte sa faca ceva ce ar fi regretat mai tarziu. Conducea pe un drum neasfaltat, printre campurile de la marginea orasului Serenity, cu mainile stranse pe volan, luand in viteza cand o curba, cand alta, riscand sa piarda controlul camionetei pe masura ce accelera. Abia daca mai vedea pe unde mergea, din cauza prafului care acoperise parbrizul. Aproape ca intra intr-un sant,dar vira la dreapta pe doua roti si reveni pe carosabil. Frana brusc apoi, sari din masina si incepu sa dea cu picioarele in usa,injurandu-si propria prostie.
Intrase atat de tare in panica, incat ii era greu sa gandeasca limpede. Stia ca o daduse in bara,dar nu avea ce sa faca in acea privinta. Era prea tarziu. Randy era in culmea maniei,dar promisese ca incearca sa linisteasca apele.
Limitarea pagubelor. Despre asta era vorba.
Stia deja ce i-ar fi zis Cal,daca ar fi aflat despre situatia teribila in care se gasea in acel moment. Colegul lui de celula din inchisoare i-ar fi zis sa-si asume responsabilitatea pentru esec si sa descopere ce anume merse prost. Sa invete din greseli. Cand o treaba mergea prost, era imperativ sa-si dea seama ce nu functionase inainte de a se apuca de alta. Orice idiot stia asta. Da,asa ar fi zis Cal. Era un om foarte intelept.
Ei bine, ce anume invatase J.D.? Invatase ca devenise al naibii de lacom. Avusese o viata buna in noua lui cariera,pana aparuse profesorul si-i bagase in cap fel de fel de idei marete.
Nu dorise ca acea viata sa dispara si cu siguranta nu voia sa ajunga inapoi la puscarie, ba poate chiar sa se aleaga cu o injectie letala pentru crima cu premeditare.
Pur si simplu nu avusese noroc, asta era tot. Se intorsese de doua ori la camera de motel a lui Jordan Buchanan, doar ca nu reusise sa intre. Prima data era inauntru Amelia Ann, care dadea cu aspiratorul. A doua oara erau niste electricieni,care instalau niste becuri noi deasupra usii.
Inceta sa mai dea cu picioarele in camioneta lui noua. Sprijinit de caroserie,isi sterse sudoarea si mizeria de pe frunte si incerca sa se concentreze. Nenorocita aceea stricase totul. Ba nu, nu era tocmai adevarat. Ii complicase viata, dar nu i-o distrusese. Inca mai putea remedia lucrurile. Se hotari sa se ocupe si de ea. O,da, avea sa aiba grija de ea!
Dar trebuia sa inceapa cu inceputul. Trebuia sa termine treaba, iar acel lucru insemna sa o tina pe Jordan Buchanan in oras pana cand putea afla ce stia. Ce sanse erau ca ea sa stie de ce profesorul trebuia redus la tacere? Zero spre deloc, se gandi J.D.
Totusi, trebuia sa fie sigur.