Dansul Umbrelor

capitolul 37

Jordan ceda tentatiei si isi cumpara un alt telefon, identic cu cel pe care i-l distruse J.D. Dickey cu cateva zile in urma cand se napustise asupra ei si o lovise. Si-ar fi putut lua un model mai nou, dar avea deja o baterie de rezerva si un cablu de alimentare la masina care fusese proiectat special pentru vechiul aparat.
Isi spuse ca nu avea sa cada prada vechilor ei obiceiuri. Pur si simplu dadea dovada de inteligenta. Un telefon mobil era un element de siguranta,mai ales cand facea jogging sau conducea pe autostrada. Daca se intampla ceva, putea cere ajutor imediat -Bineinteles, presupunand ca avea semnal.
Facu demersuri sa-si recupereze numarul si, indata ce ajunse acasa, conecta aparatul la computer ca sa il programeze. Pana isi schimba hainele, isi pieptana parul si se machie putin, telefonul era deja gata.
Intr-o ora si jumatate se termina programul de vizite la spital. Pentru a evita traficul din ora de varf,o lua pe stradute laturalnice,insa, din pacate,multi alti soferi avusesera aceeasi idee.
Parca masina intr-un garaj subteran adiacent intrarii de la sectia de urgente. Locul era foarte bine luminat si frecventat de multi oameni. Parcarea ambulantelor se afla chiar langa usa automata.
La intrare,o asistenta statea pe o banca si manca dintr-un baton de ciocolata. Imagina ii aminti lui Jordan de tortul de ciocolata a lui Jaffee.  Tot nu-l sunase. De cand astepta vesti de la ea? Scoase telefonul si constata ca avea semnal, asa ca il putea suna chiar in acel moment. Dar poate era mai bine sa amane. Daca Jaffee avea multe intrebari legate de computer, discutia ar fi durat destul de mult, si risca sa rateze programul de vizite. Trebuia s-o vada pe Laurant. Jura ca, orice s-ar fi intamplat,avea sa-l sune pe Jaffee de indata ce iesea din spital.
Cand intra in rezerva lui Laurant, de la etajul cinci,Jordan fu surprinsa sa gaseasca un grup destul de numeros. Tocmai ajunsese si tatal ei, care isi saruta nora pe obraz. Era si Nick acolo, intins intr-un scaun si pe jumate adormit.
Si mai era si Noah, care statea rezemat de tocul ferestrei si astepta sa discute cu judecatorul Buchanan. Tinea bratele incrucisate la piept, dar parea extrem de relaxat. Jordan se intrebase cum avea sa fie revederea. Ei bine, era exact asa cum isi inchipuise: o durere ascutita ii sageta inima.
Usurat ca o vedea in sfarsit, Noah se enerva. Pe unde naiba umblase?  Nick ii spusese ca Jordan era pe drum spre spital, dar nu se grabise deloc sa ajunga. Venea din New Hampshire?
Asteptarea fusese chinuitoare. O sunase pe telefonul fix,dar ii raspunsese robotul. Daca ar fi avut un blestemat de mobil ar fi putut s-o sune cand era pe drum si sa afle ca era in siguranta. Faptul ca nu stiuse nimic despre ea il macinase launtric.
Jordan il imbratisa pe tatal ei si o stranse se mana pe Laurant. Deoarece Nick parea adormit, nu se obosi cu el. Fara sa stie ce i-ar fi putut spune, se uita spre Noah si reusi sa-i zambeasca.
- Buna.
Nu era ceva plin de imaginatie,dar era tot ce-i putu veni in minte. A doua varianta era sa-i spuna ca se bucura sa-l revada. Slava Domnului ca nu o alesese pe aceea.
- Trebuie sa vorbim.
Nici salutul lui nu fu prea stralucit. Semana cu un agent de instructie. Noah o prinse de mana si se indrepta spre usa.
- Ma intorc imediat, striga ea peste umar.
O tari pana la mijlocul holului inainte sa se opresca si sa se intoarca spre ea.
- Asculta...
- Da? Jordan vorbea la fel de incet ca si el.
- Esti bine?
Nu stia ce sa-i raspunda. Nu se punea problema sa-i spuna adevarul. Se intreba cum ar fi reactionat daca i-ar fi spus ca nu, nu era bine, din contra,se simtea ingrozitor -sei totul din cauza lui.
- A,stii tu...zise ea taranganat. Cum Noah nu deschise gura, il intreba : despre ce voiaisa discutam?
- Am vorbit cu Chaddick.
Brusc, Jordan nu se mai simti deloc stingherita in compania lui.
- Si eu. Iti vine sa crezi? Ai fost la fel de uimit ca si mine?
- Ei bine, am fost surprins.
- Ce tupeu, izbucni ea.
- La ce te referi?
- Ce mare tupeu pe ticaloasa de Haden. Si chiar pe eBay!  Oare cum a putut sa creada ca nu o sa fie prinsa?
- Jordan, despre ce vorbesti?
- Despre laptopul meu. Maggie Haden incerca sa-l vanda pe eBay.
Noah cobori si mai mult vocea.
- Scumpo, trebuie sa privesti imaginea de ansamblu. N-ai aflat? Moartea lui J.D. Dickey a fost declarata omucidere. - Da, stiu. Si ai dreptate. Asta e imaginea de ansamblu. Am intors problema pe toate partile, dar la final am mai multe intrebari decat raspunsuri. Cine crezi ca e in spatele crimelor.
- Nu stiu, recunoscu el. Sunt o groaza de suspecti,multumita listei lui J.D. Dar hai sa-ti spun un lucru :n-o sa incetez sa-mi fac griji pentru tine pana nu se inchide cazul si criminalul nu se afla in spatele gratiilor.
- Serenity e foarte departe de aici, Noah.  Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine. In Texas m-am aflat la locul nepotrivit in momentul nepotrivit.
- Fa-mi pe plac. Ai grija, da?
- Da, bine.
- Si cumpara-ti un nenorocit de telefon.
Oare de unde ii venise replica aceea?
- Esti asa de fermecator,sopti Jordan,urmandu-l in camera de spital. Tatal ei le spunea lui Nick si lui Laurant o poveste amuzanta despre una din "umbrele" lui, dupa cum ii poreclise pe bodyguarzii care fusesera constant langa el in ultimele luni. Jordan era fericita sa-l vada razand din nou. Ridurile de pe chipul sau se imputinasera si arata de parca i s-ar fi luat o povara de pe umeri.
Cand Nick puse o intrebare despre eroarea din dispozitivul de securitate de la Nathan's Bay -care permisese patrunderea intrusului-, judecatorul o minimaliza, laudandu-i pe agenti pentru dedicarea si profesionalismul lor. Recunoscu  totusi ca era tare bucuros sa scape de ei.
Discutia fu intrerupta de sosirea medicului pentru contravizita. Spre bucuria celor prezenti,se declara foarte multumit de rezultatul tratamentului. Contractiile i se oprisera,iar daca totul decurgea bine in noaptea aceea, Laurant putea fi externata in dimineata urmatoare. Dupa ce le promisese sa treaca pe la ei a doua zi, ca sa-i ajute cu Sam,Jordan isi lua la revedere chiar cu cateva minute inainte sa se termine programul de vizite.
Noah o urma pe hol. Striga din spatele ei:
- Asteapta-ma, te conduc la masina.
- Trebuie sa dau un telefon pe care l-am tot amanat,zise Jordan, scotandu-si mobilul . Si, dupa cum vezi, mi-am cumpatat deja un "nenorocit de telefon ".
- Bine, atunci, ranji el. Du-te si da telefonul, dar asteapta-ma jos,la intrarea de la urgente.
- Bine.
-Pleaca si tatal tau in curand. O sa cobor cu el, zise Noah.
Jordan intra in lift, apoi se intoarse. Noah privea cum usile se inchideau intre ei.