Dansul Umbrelor

capitolul 38

Spitalul era inchis din motive de securitate. Nimeni nu avea voie sa intre sau sa iasa pana nu se anunta ca pericolul trecuse. Toate intrarile erau blocate de politisti si toate urgentele erau restrictionate temporar catre alt centru medical. Politia verifica amanuntit parcarea si tot spitalul, etaj cu etaj,ca sa se asigure ca nu se mai ascundea nici un alt atacator.
Tentativa de omor asupra unui judecator federal era o stire importanta,asa ca echipele de televiziune impanzeau curtea cladirii. Fiecare incerca sa obtina interviuri in exclusivitate cu eventualii martori.
Se anuntase ca fiica judecatorului Buchanan era in stare critica. Un reporter specula-in direct, bineinteles - ca daca nu s-ar fi aflat la cateva secunde distanta de sectia de urgente, ar fi murit din cauza hemoragiei.
Familia Buchanan nu avea nevoie sa auda asa ceva. Se adunasera cu totii in sala de asteptare de la chirurgie, vorbeau in soapta si se plimbau agitati,asteptand ca Jordan sa iasa din operatie.
Doi politisti se postara la usa, declarand ca nu aveau sa-l scape din ochi pe judecatorul Buchanan pana nu soseau garzile lui de corp. Doi dintre bodyguarzi se aflau deja in drum spre spital.
Judecatorul imbatranise cu douazeci de ani de cand o vazuse pe fiica lui prabusindu-se la pamant. Noah il izbise de un perete ca sa-l scoata din calea focurilor de arma. Magistratul il auzise strigand "La pamant ! Treci la pamant! " cand fugise spre Jordan. Nu avea sa uite niciodata expresia de pe chipul lui din clipa in care ingenunchiase langa ea. Paruse distrus.
Mama lui Jordan statea langa sotul ei,strangandu-i tare mana. Avea obrajii plini de lacrimi.
- S-o sune cineva pe Sidney. Nu vreau sa afle de la televizor ce s-a intamplat. L-a sunat cineva pe Alec? Pe Dylan? Unde e parintele Tom?
- Este pe drum inapoi spre Holy Oaks, ii spuse judecatorul.
- Sa-l sune cineva. Va dori sa stie ce se petrece. Si avem nevoie sa vina un preot aici, imediat.
- Nu o sa moara, tipa furios Zachary, cel mai tanar dintre frati.
Noah statea separat de familie. Nu voia sa vorbeasca cu nimeni. Nici nu putea vorbi in acel moment. Cu bratele pe pervazul ferestrei, se uita in gol in noapte. Ii era greu sa respire si imposibil sa gandeasca. Era innebunit de furie. Sange...Fusese atat de mult sange. O simtise pe Jordan disparand de langa el.
Asteptarea aceea era ingrozitoare. Mai fusese impuscat si-si amintea foarte clar ca durea cumplit,dar nici o durere nu se putea compara cu ceea ce simtea in acele clipe. Daca ar fi pierdut-o...O,Doamne, Dumnezeule, nu putea s-o piarda...nu putea trai fara ea...
Nick coborase pana la rezerva lui Laurant, ca sa-i dea ultimele vesti. Sotia lui dormea adanc,asa ca hotari sa nu o trezeasca. La plecare, scoase televizorul din priza si-i ceruse asistentei sa nu-i spuna nimic despre impuscaturi. Putea afla la fel de bine si a doua zi vestea ingrozitoare.
Cand se intoarse la etajul blocului operator, il vazu pe Noah stand singur si i se alatura.
Asteptarea mai dura douazeci de minute, cand isi facu aparitia chirurgul, Dr. Emmett. Isi scoase boneta zambitor, iar judecatorul Buchanan se grabi sa-l intampine.
- Jordan e bine, zise medicul. Glontul i-a trecut prin cutia toracica si a pierdut mult sange, dar ma astept sa se recupereze total.
Judecatorul ii stranse mana si ii multumi plin de caldura.
- Cand putem s-o vedem?
- Este la reanimare acum si deja a inceput sa-si revina dupa anestezie. Pot sa las o singura persoana sa intre, dar numai un minut. Are nevoie de odihna. Chirurgul porni spre usa. Urmati-ma!
Judecatorul nu se clinti din loc.
-Noah?
- Domnule?
- Transmite-i toata dragostea noastra, daca e treaza.
Nick fu nevoit sa-l inghionteasca putin ca sa se puna in miscare. Usurarea il coplesise pe Noah cand aflase ca Jordan avea sa fie bine. Impleticindu-se, il urma pe chirurg pe hol.
- Doar un minut, il instrui doctorul Emmett. Vreau sa doarma cat are nevoie.
Jordan era singura pacienta din salonul de reanimare. O asistenta ii verifica perfuzia,dar cand il zari pe Noah se indeparta, ca sa-i faca loc.
- Are dureri? Intreba el.
- Nu, zise asistenta. Isi recapata cunostinta, apoi si-o pierde iar.
Noah statea langa patul ei,multumit s-o priveasca dormind. Puse mana peste a ei si ii simti caldura. Incepea sa-i revina si culoarea in obraji. Se apleca si o saruta pe frunte, apoi ii sopti la ureche :
- Te iubesc, Jordan. Ai auzit? Te iubesc si n-o sa te mai las niciodata sa pleci de langa mine.
-Noah...vocea ei rasuna ca o soapta ragusita.
Cum nu deschise ochii, Noah nu stiu daca il auzise, asa ca incerca sa o aline.
- Te iubesc mult. O sa iti revii. Operatia s-a terminat si acum esti la reanimare. Ai nevoie de odihna. Dormi, scumpo!
Jordan incerca sa ridice mana, dar sprancenele I se incruntara cand nu reusi.
- Acum dormi,ii sopti el, mangaindu-i tandru parul.
- M-a impuscat. Desi era inca foarte slabita, vocea ei rasuna surprinzator de limpede.
- Da, ai fost impuscata, dar o sa te faci bine.
Se chinui sa deschida ochii, insa avea pleoapele mult prea grele.
- L-am vazut.
Isi pierdu din nou cunostinta. Noah astepta. Oare chiar il vazuse? Il vazuse pe atacator? Oare stia ce spunea?
- L-am vazut, repeta ea in soapta.
Vocea incepu sa-i scada. Noah se apleca deasupra lui Jordan, cu urechea aproape de buzele ei. Vorbele erau slabe,dar limpezi si masurate.
- A incercat sa ma omoare...Dave. ..Trumbo.
Aluneca apoi intr-un somn adanc.

Si am aflat in sfarsit si criminalul. Kissss