Dansul Umbrelor

capitolul 31

Jordan era la dus. Se curata de praful acelei zile caniculare si-si spala parul cu sampon cu miros de caise,cand avu o revelatie. Nu voia sa plece acasa. Indeparta imediat acel gand ridicol. Bineinteles ca isi dorea sa mearga acasa.
Doar voia sa-si regaseasca viata organizata, nu? Obtinuse un profil incredibil cand isi vanduse compania,dar de acum trebuia sa decida soarta banilor. Cochetase cu ideea de a investi o parte din suma in proiectarea unui nou tip de procesor pentru computere-unul care sa fie atat de rapid, incat sa se poata prelucra chiar si cel mai complicat software multimedia in mai multe sesiuni simultane. Vizualizase deja modelul si prototipul. Era doar o singura problema cu marele ei plan de a-i usca de bani pe gigantii din Silicon Valley :nu-si dorea asta. Lasa pe altcineva sa proiecteze un model care sa faca lumea sa se invarta din ce in ce mai repede.
Faptul ca nu voia sa se arunce din nou in joc nu era singura revelatie neasteptata. Nici nu se mai grabea sa dea fuga sa-si cumpere alt laptop si telefon. In trecut, acelea fusesera un fel de prelungiri ale fiintei sale, dar in acel moment nu se mai simtea dependenta de laptop si i se parea incredibil de placut ca nu trebuia sa raspunda la telefon din cinci in cinci minute.
-Incep sa ma sperii de mine, sopti.
Oare ce se intampla cu ea? Era ca si cand se transforma intr-o persoana cu totul noua. Poate ca ii afectase creierul faptul ca statuse intr-o caldura de patruzeci si opt de grade, asteptandu-l pe Noah sa termine de examinat resturile incendiului. Poate i se topise creierul de la caldura. Sau poate ca toate dusurile pe care le facuse de cand ajunsese in Serenity ii indepartasera si neuronii.
Era deshodrata, fiindca statuse prea mult in soare . Asta trebuia sa fie.
Isi puse tricoul si pantalonii scurti si se spala pe dinti. Cu periuta in gura, sterse aburul de pe oglinda si se studie cu atentie. Piele patata si pistrui. Sigur, era o splendoare,mai ales in pijamaua ei unisex.
Lasa periuta de dinti, lua un borcan care continea lotiunea de corp speciala a lui Kate si deschise usa. Nu se preocupase niciodata prea mult de felul in care arata,dar in acel moment, toate erau cu susul in jos.
Stia care era de fapt adevarata problema. Si atunci refuzase s-o recunoasca. Noah. O,da, el era problema. El schimbase totul si nu stia ce sa faca in acea privinta.
Dar ingrijorarea nu putea imbunatati situatia. O femeie inteligenta ar fi fugit cat o tineau picioarele in directia opusa, insa presupuse ca ea nu era asa,pentru ca tot ce voia era sa faca dragoste cu el.
Avea nevoie de ceva care sa-i distraga atentia de la sex. Se hotari sa se cuibareasca in pat cu documentele profesorului si sa mai citeasca o poveste sinistra despre varsari de sange, decapitari,mutilari si superstitii. Asta ar fi trebuit sa-i ia gandul de la Noah.
Dar unde ii erau ochelarii? Se gandi ca poate ii lasase in baie, langa cutia lentilelor de contact, insa nu erau acolo. Traversa dormitorul pana la birou si se lovi tare la deget de piciorul scaunului. Topai intr-un picior maraind si cautand prin geanta.
- Noah, mi-ai vazut...
- Pe masa, striga el prin usa deschisa dintre cele doua camere.
Oare de unde stia ce cauta? Ii putea citi gandurile? Ochelarii erau chiar acolo unde-i spusese.
- De unde ai stiut...
- Te uiti chioras, ii explica el, nelasand-o sa termine. Si tocmai te-ai lovit de scaun.
- Nu ma uitam pe unde merg.
Noah incepu sa rada.
- Nu puteai sa vezi pe unde mergi.
Jordan observa picaturi de apa pe lentile si se duse inapoi in baie. I se paru ca auzi un ciocanit in usa,asa ca striga :
- Noah, poti sa descizi tu?
Cateva secunde mai tarziu auzi o voce de femeie dinspre camera cealalta. Bataia se auzi la usa lui, nu a ei. Curioasa, isi curata repede ochelarii, si-i puse si se grabi in dormitor. A,grozav. Noah avea parte de o improspatare a asternuturilor , iar Amelia Ann era cea care facea onorurile. Noah o privea sprijinit de tocul usii. Cand o auzi pe Jordan, se intoarse si-i facu amuzat cu ochiul.
Se distra copios pe seama tratamentului preferential de care avea parte. Jordan, mult mai putin incantata,nu se putea impiedica sa se uite pe furis. Amelia Ann era imbracata ca o chelnarita dintr-un bar indoielnic. Purta pantaloni scurti, pantofi rosii decupati cu tocuri cui si o bluza foarte decoltata pe care aparent uitase s-o inchida la toti nasturii. In mod evident, isi facea reclama. Felul in care se apleca peste pat ca sa aranjeze cearsafurile era foarte comic,insa Jordan nu rase. Comportamentul femeii era rusinos.
Mormaind in sinea ei,se intoarse si smulse cuvertura de pe pat. O aseza in colt, apoi arunca un teanc de foi pe cearsaf,lua o sticla cu apa si se aseza sa citeasca.
Suna telefonul din camera. Era sora ei, Sidney.
- N-o sa ghicesti unde sunt.
- Nu vreau sa ghicesc. Spune-mi.
- Nu vezi numarul de telefon?
- Ai sunat la camera mea de motel, Sidney. Ar trebui sa stii ca nu se vede numarul.
- Sunt la Los Angeles, inconjurata de cutii. Nu pot sa ma cazez la camin inca vreo saptamana, asa ca sunt blocata intr-o camera de hotel. De fapt, e chiar un hotel frumos, recunoscu ea. Baiatul de serviciu mi-a adus toate lucrurile sus.
- Credeam ca te duci cu mama saptamana viitoare. De ce ai plecat asa devreme?
- S-a schimbat totul dintr-odata. Noaptea trecuta am ramas la prietena mea Christy si cand am ajuns acasa in dimineata urmatoare, mama deja imi rezervase zborul. Parca abia astepta sa scape de mine. Cred ca am innebunit-o, pentru ca-mi faceam griji cu voce tare pentru tata.
- Deci esti singura acum.
- Si-mi place la nebunie. Exagerez putin cu room service-ul, dar de vreme ce nu pot intra in camera de camin,ce altceva pot sa fac? Sper ca tata sa nu faca o criza cand primeste factura pe cardul de credit.
- Ce face tata?
- E bine, cred. Stii cum e tata. Amenintarile cu moartea il lasa rece. Cu mama insa e alta poveste. Este un dezastru,dar incearca sa nu lase sa se vada. Toata lumea e foarte stresata cu procesul asta.
- Mai ai vreo veste despre cand o sa se termine? Intreba Jordan.
- Nu, raspunse Sidney. Garzile de corp ale lui tata devin chiriasi permanenti la Nathan's Bay. Sunt peste tot :mementouri constante ca cineva il vrea mort.
- Amenintarile o sa inceteze de indata ce se da verdictul.
- Cum poti sa fii atat de sigura? Asta tot spune toata lumea, dar, fii serioasa, e un caz de crima organizata. E...extrem de important.
Jordan percepu nelinistea din vocea surorii ei.
- Stiu.
- Chiar si daca e condamnat omul acela ingrozitor, n-o sa vina dupa tata familia sau partenerii lui de afaceri? Iar daca nu e condamnat, cealalta tabara...
Jordan o intrerupse.
- O sa o iei razna daca te tot gandesti la asta. Trebuie sa speri ca va fi bine.
- E mai usor de zis decat de facut. Ma bucur ca am venit aici mai devreme. Ii ingreunam situatia mamei. Acum trebuie sa-si faca griji pentru Laurant...si Nick e panicat...
- Stai un pic. Ce-ai zis? Ce s-a intamplat cu Nick si Laurant?
- Nu s-a intamplat nimic cu Nick. Problema este cu Laurant, sotia lui. Credeam ca stii...
- Ce sa stiu? Intreba Jordan nerabdatoare.
- Laurant a intrat in travaliu si are dureri foarte mari,asa ca doctorul a internat-o. Dar nu poate sa nasca inca. E abia in luna a sasea.
- Cand a fost asta?
- Nick a dus-o la spital ieri. Eu eram deja pe drum spre L.A.
Oare Jordan mai vorbise cu fratele ei de atunci? Nu-si putea aminti.
- E bine ca Nick s-a intors acasa mai devreme si ca a ramas Noah cu tine, nu? Ar fi fost ingrozitor sa fie asa de departe cand a inceput sa aiba probleme Laurant.
- Biata de ea! Doctorul ce spune?
- Nu stiu. Mama mi-a zis ca i-au pus perfuzie. Au incetinit contractiile, dar nu au reusit sa le opresca de tot. Asculta, tu cand ajungi acasa? Mama ar avea nevoie de ajutorul tau. Tu esti mereu asa de rece si de calma! Nimic nu te zapaceste.
Jordan se gandi ca nu mai era cazul. Totul o zapacea in acel moment ,din pricina lui Noah .
Cu coltul ochiului,il zari venind spre ea si-si pierdu imediat sirul gandurilor. Purta blugi si un tricou curat. Puse tocul pistolului si arma pe noptiera si se intinse langa ea.
- Jordan? Ai auzit ce-am spus? Te-am intrebat cand pleci.
- Ce...aaa...eu...Sigur, n-o zapacea nimic niciodata. Maine, se balbai ea. Noah se ridicase in capul oaselor si o tragea langa el. Devreme. Plecam devreme. Avem mult de mers pana la aeroportul din Austin. Impinse mana lui Noah si se intorse cu spatele, soptindu-i: Opreste-te!
- Cu ce sa ma opresc? Intreba Sidney.
- Nimic. Trebuie sa inchid.
- Astepta! Crezi ca ar trebui sa ma duc inapoi acasa? Poate as fi de ajutor...
- Nu, nu, nu, ar trebui sa ramai unde esti. N-ai ce sa faci acasa. Te sun de indata ce ajung.
- Nu inchide. N-am apucat sa te intreb ce mai faci.
Noah o gadila pe gat, ceea ce-i trimitea fiori in tot corpul.
- Bine. Fac foarte bine ,zise ea repede.
- L-au gasit pe nemernicul care iti punea cadavre in masina?
- Da, l-au gasit. Vorbim maine. Pa,pa. Ai grija de tine, te rog!
Jordan inchise inainte ca Sidney sa o poata intrerupe din nou. Se intoarse apoi ca sa-l infrunte pe Noah.
- Incercai sa-mi distragi...dar nu reusi sa spuna mai mult de atat, pentru ca isi pierdu sirul gandurilor. Noah isi scotea tricoul. Avea un corp minunat. Avea bratele foarte musculoase si abdomenul...Se scutura putin mental ca sa se replieze. Ce faci?
- Ma fac comod.
Cand incerca sa-si dea jos blugii, Jordan il prinse de maini.
- Pentru numele lui... daca nu ai de gand sa te bagi sub patura, iti sugerez sa-ti lasi pantalonii pe tine.
- Te jeneaza? Parea realmente nedumerit de acea posibilitate. Scumpo, ai vazut si ai atins fiecare parte din...
- Tin foarte bine minte ce-am facut, il intrerupse ea. Incepu brusc sa rada. N-ai deloc inhibitii,nu-i asa? Pun pariu ca ai putea merge gol pusca pe strada Newbury din Boston si n-ai avea nici o problema.
- Depinde, ranji el.
- De ce anume?
- Daca e vara sau iarna.
Jordan dadu ochii peste cap.
- E arogant din partea ta sa crezi ca poti sa te infiintezi aici asa, pur si simplu, si sa te culci cu mine.
Noah isi aranja perna de sub cap.
- Nu am de gand sa ma culc sau cel putin nu prea curand. Deci, vrei sa plec?
Intreba era foarte simpla.
- Nu. Jordan se apleca deasupra lui, ii puse mainile pe piept si il saruta. Dupa care il ciupi de umar si se ridica. Stiu ca ai vorbit cu Nick, zise ea pe un ton acuzator. De ce nu mi-ai spus ce se intampla?
Noah parea surprins.
- Ti-a zis Sidney? Nu credeam ca stie. Mama ta a trimis-o din Boston cat a putut de repede, tocmai ca sa nu afle.
- Nick ar fi trebuit sa ma sune.
- Nu voia sa te ingrijoreze si stia ca o sa afli de indata ce ajungi la Boston.
Jordan se aseza pe spate.
- Ce sa aflu?
Noah se incrunta.
- Stai putin! Mai exact, ce anume ti-a spus Sidney?
- Nu. Vreau sa aud versiunea ta.
- Cineva a intrat prin efractie in casa parintilor tai si a lasat un bilet in biroul tatalui tau. Era infipt in perete cu un pumnal.
- Cand l-a gasit?
Lui Noah nu-i placea deloc ca trebuia sa-i spuna.
- Nu l-a gasit el,ci mama ta. Oftand, adauga : oricine ar fi fost, a intrat in timpul noptii. L-a gasit a doua zi dimineata, inainte sa coboare tatal tau.
Jordan isi imagina un nebun cu un cutit in mana, urcand pe scari. Se cutremura.
- Si ei dirmeau? Unde erau garzile de corp?
- Buna intrebare. Erau doi, unul afara si unul inauntru. Totusi, nici unul din ei nu a vazut nimic.
Tanara femeie simti ca i se facea rau.
- Ar fi putut intra in dormitorul lor. Si Sidney...
- Ea nu era acasa,zise Noah. Era la o prietena.
- Slava Domnului! Insa nemernicii pot sa ajunga oricand la tata, nu-i asa?
- Nu. Acum s-au implicat fratii tai si au sporit paza. N-o sa mai ajunga nimeni niciodata atat de aproape de tatal tau.
Jordan nu il crezu.
- Ce scria in bilet?
- Nu prea imi amintesc...
- Spune-mi, insista ea.
-Jordan, n-a fost decat o tactica de intimidare.
- Vreau sa stiu ce scria in bilet. Spune-mi!
- Bine, zise el cu reticenta. Scria..."Suntem cu ochii pe tine ".