Dansul Umbrelor

capitolul 36

In ultimele doua zile, Noah trebuise sa asiste la prelegerile tinute de doctorul Morganstern si urase fiecare clipa. Nu era genul de agent caruia sa-i placa cursurile teoretice si spusese asta de mai multe ori, dar doctorului nu-i pasa deloc de nemultumirile lui.
Morganstern voia sa obtina un buget mai mare. Programul de lucruri pierdute si gasite pe care il initiase cu doi ani in urma avusese un succes fulminant,iar Nick si Noah, cu palmaresul lor,erau cea mai buna reclama pentru a-l extinde.
Fiecare seminar se finaliza cu o sesiune de intrebari si raspunsuri. In absenta lui Nick, toate tunurile erau indreptate asupra lui Noah. Daca ar fi fost acolo, Nick ar fi intervenit cu siguranta, facand uz de diplomatia sa,dar,  intrucat sotia lui era in spital, primise permisiunea de a nu participa la conferinta.
Nemernic plin de noroc!
Pana la finalul celei de-a doua zile, Noah abia daca mai putea fi politicos cu ceilalti participanti. Statea la o masa impreuna cu doctorul Morganstern si astepta sa inceapa urmatorul seminar. Observa ca seful sau era complet relaxat,dar pe de alta parte nimic nu parea sa-l afecteze vreodata.
Venerabilul doctor Peter Morganstern ii incuraja pe Nick si Noah sa-i spuna pe numele mic,dar faceau asta doar atunci cand erau singuri cu el.
- Hei, Pete,vreau sa te intreb ceva, sopti Noah. Crezi ca o sa mai obti cresterea de buget dupa ce ma apuc sa trag in oameni astia? Ca daca trebuiesa mai ascult inca o prelegere lunga, tinuta de un alt conferentiar plictisitor, Dumnezeu mi-e martor ca o sa impusc pe cineva...si apoi ma impusc si eu. Si s-ar putea sa te iau cu mine doar pentru ca m-ai pus sa port costum si cravata.
- Ca psihuatru, am fost instruit sa inteleg semnele subtile si probabil ar trebui sa ma alarmez...
- Semne subtile?  Noah incepu sa rada.
Pete zambi.
- Totusi, n-o sa ma ingrijorez prea tare, de vreme ce am aceasi parere despre conferentiari, chiar daca anumite afirmatii ale tale de la ultima noastra discutie m-au pus pe ganduri.
Noah stia ca "discutie " era numele de cod pe care-l folosea Morganstern pentru examinarea periodica.
Ca psihuatru, scopul lui Pete era sa intre in mintea lui Noah si sa se asigure ca acesta nu era pe punctul de a exploda intr-o criza. Iar bunul doctor gasea mereu o cale de a face asta.
- Esti ingrijorat din pricina mea? Il intreba Noah.
- Deloc. Cum a fost excursia in Texas?
- Am tinut-o in viata, mormai barbatul mai tanar ridicand din umeri. Cam asta e tot. Sa inteleg ca ai aflat povestea?
- Da.
- Agentii Chaddick si Street au preluat ancheta.
- Exact asa si trebuia, zise Pete, doar este zona lor.
- Nu mi-a placut deloc ca a trebuit sa renunt, recunoscu Noah.
- Dar Jordan?
- Ce-i cu Jordan? Intreba el ascutit.
Pete ridica o spranceana.
- Ma intrebam cum a facut fata stresului.
- Bine. S-a descurcat bine. Exista o oarecare nota de mandrie in intonatia vocii lui.
- Jordan a avut mereu un loc special in inima mea. Eu si sotia mea nu obisnuiam sa avem favoriti,dar daca am avea...are un suflet incredibil de mare,nu?
- Da, are, zise Noah incet.
- Ai vorbit cu ea de cand v-ati intors?
- Nu.
Raspunsul lui taios nu trecu neobservat. Fara sa comenteze,Pete lua un creion si-l invarti intre degete in timp ce astepta ca subordonatul lui sa ia cuvantul. Nu dura mult.
- Ce vrei de la mine?  Ceru sa stie Noah. Neprimind nici o reactie,ridica glasul: ce vrei sa afli?
- Am observat ca esti cam iritabil de cand te-ai intors. Sunt curios sa stiu de ce.
- Credeam ca am fost destul de clar in aceasta privinta. Urasc seminarile.
- Si totusi nu acesta este motivul nelinistii tale,nu-i asa?
- Hai,Pete, ce naiba! Neliniste? Iti bati joc de mine? 
Pete zambi din nou.
- Noah hai sa reluam discutia cand o sa fii gata sa vorbesti despre ceea ce se intampla cu tine.
Il lasa sa scape pur si simplu. Noah s-ar fi putut ridica sa plece, dar nu o facu.  Se lasa pe spate in scaunul moale si se uita in gol la schitele pe care le facea Pete in agenda lui,  gandindu-se cat de irascibil fusese in ultima vreme.
- Ce desenezi? Il intreba dupa un minut.
Si Pete se gandea la altceva. Se uita cateva secunde la schita pe care o facuse.
-Nu sunt sigur. Ar putea fi un calendar. Probabil subconstientul incearca sa ma ajute sa-mi aminesc o data.
-Voi chiar credeti ca mazgalelile alea inseamna ceva, nu-i asa?
- Eu unul nu, dar un desen care tot revine,sau o mazgalitura...da, la asa ceva m-as uita cu mare atentie. Se uita la ceas. Nu cred ca e neaparat nevoie sa participam la aceasta ultima sedinta.
Noah se simti ca un condamnat la moarte care fusese gratiat in ultima clipa de guvernator. Il conduse pe seful sau pana la parcare.
Cand ajunsera la etajul al treilea, se despartira. Pete avea cheile in mana si era pe cale sa descuie portiera masinii, cand il auzi pe Noah strigandu-l.
Se uita peste capota.
- Da?
- Ce te-a impins sa ma lasi pe mine la Serenity si sa-l chemi pe Nick acasa? Trebuia sa participe la vreo intalnire sau evaluare? Sau a fost vorbade altceva?
- Tu ce crezi? Pete ranji, apoi se strecura pe locul soferului si inchise portiera.
Noah ramase intr-un colt al garajului si-l urmari pe Pete plecand. Adevarul aproape ca-l darama de pe picioare. Fusese pacalit...si se presupunea ca era un agent experiment, ascutit la minte, care intelegea toate semnalele. Toata faima lui se dusese de rapa.
- Fir-ar a naibii de treaba, sopti el.
Pete il lua prin surprindere. Noah nu-l suspectase nici o clipa ca avusese vreun motiv ascuns. Incredibil.
Odata ce aflase despre situatia in care se gasea  Jordan in Serenity, Pete luase pe loc decizia de a juca inteligent. Avea sa-l lase acolo pe Noah si sa-l aduca acasa pe Nick.
- Fir-ar a naibii de treaba, sopti din nou.  Pete s-a jucat de-a petitorul!
Il suna din masina pe Nick. Cand acesta raspunse, o putu auzi pe Samantha, fiica lui de doi ani, chicotind in fundal.
- Sa stii ca ma duc la spital sa ma dau la nevasta-ta, il informa.
- Treci sa ma iei si pe mine, zise Nick. Sam, lasa aia jos. Noah auzi o bubuitura, apoi oftatul prietenului sau. Dumnezeu mi-e martor, habar n-am cum reuseste Laurant. Negocierile pentru ostatici sunt floare la ureche comparativ cu potolirea unui copil de doi ani.
Traficul era foarte aglomerat, lucru firesc pentru Boston.  Noah se gandi la Serenity.  Acolo nu era niciodata trafic. Doar crime si prapad.
Nick il astepta pe veranda, tinand-o in brate pe Sam. O bruneta superba lua copila de indata ce Noah intra pe alee.
- E o bona noua?  Intreba Noah. N-am mai vazut-o pana acum.
- E bona noastra de rezerva,ii explica Nick.
- O place Sam?
- Da. Nick astepta un moment, apoi intreba nedumerit : n-ai de gand sa ma intrebi daca e casatorita? Nu e. Vrei numarul ei de telefon?
- Nu e genul meu, mormai Noah clatinand din cap.
Chiar si avand un mariaj fericit cu iubirea vietii lui,  Nick tot observase ca fata era foarte atragatoare.
- Cum poate sa nu fie ea genul tau?
- Pur si simplu nu e. Nick, arati de parca n-ai mai dormit de o luna. Te tine treaz Sam?
- Nu, ii citesc o poveste si doarme dusa tot restul noptii. Eu sunt cel care are probleme. E ciudat. Cand sunt plecat din oras cu un caz, dorm foarte bine, dar cand sunt acasa trebuie s-o am pe Laurant langa mine.  Acum nu e,asa ca nu pot sa dorm.
Noah intelegea perfect. Nici el nu prea dormise de cand se intoarse.
- Ai vreo sugestie? Il intreba Nick.
- Da, nu te mai purta ca o fetita.
Nimic din ce zicea Noah nu-l deranja niciodata pe prietenul sau. Poate pentru ca aveau un simt al umorului si personalitati asemanatoare.
- Cum a fost la conferinta?  Se interesa Nick. Stia cat de mult ura Noah orice aducea cat de putin a birocratie. Mi-a parut tare rau ca a trebuit s-o ratez.
- Foarte amuzant.
Nick izbucni in ras, dupa care il intreba :
- Cum de n-ai comentat verdictul pe care l-a dat tata la cazul asta?
- Poftim? S-a dat verdictul?
- A aparut pe toate canalele de stiri. Vinovat pe toate capetele de acuzare.
- Am fost inchis in sedinte si n-am auzit nimic. Probabil ca tatal tau se simte usurat. Cat a durat deliberarea?
- Doar cateva ore. Si asta nu este singura veste buna. Unul dintre detectivi m-a sunat si mi-a zis ca varul tipului e suspectat pentru spargerea de la Nathan's Bay.
- Cat de siguri sunt?
- Destul de siguri cat sa-l aresteze.
Inca mai vorbeau despre caz, cand Nick parca masina in garajul subteran de la spital.
- Tatal tau o sa fie bucuros sa scape de garzile de corp. Stiu ca il scoteau din minti urmarindu-l oriunde se ducea,zise Noah.
- Cred ca i-a gonit deja.
Noah isi scoase sacoul si cravata si le lasa in masina. Isi ridica manecile in mers.
O blonda inalta, cu picioare lungi,se indrepta spre el. Incetini ca si cand at fi asteptat o reactie, ii zambi, se uita la pistolul pe care-l purta la brau si apoi isi continua drumul.
Nick observa ca Noah nici n-o observase. Nici macar nu-si incetini pasii.
- Ai patit ceva? Il iscodi.
- Am vazut-o. Noah ridica din umeri. Nici ea nu e genul meu.
Liftul era chiar vizavi de sectia de urgenta.  Nick apasa pe buton, moment in care telefonul lui Noah suna.
- E Chaddick, zise acesta deschizand capeta aparatului ca sa raspunda.
O asistenta si un paznic se incruntara la el. Asistenta ii facu semn spre perete si clatina din cap. Langa butoanele liftului era afisata interdictia ferma de a utiliza telefoanele mobile. Mai era si desenat conturul unui telefon cu un X rosu mare peste el.
- Da? Sopti Noah in telefon.
Agentul federal trecu imediat la subiect.
- Noah? Sunt Chaddick. Moartea lui J.D. Dickey a fost clasata ca omucidere.
Noah injura cu voce tare. Paznicul dadu sa intervina, dar el scoase legitimatia FBI si i-o arata in timp ce asculta explicatia lui Chaddick. Gardianul se indeparta.
Noah tranti capeta telefonului chiar cand se deschisera usile liftului. Ii treceau o mie de ganduri prin minte. Erau zeci de suspecti pe lista de santaj a lui J.D. ,iar orasul Serenity se afla la o mie cinci sute de kilometri distanta. Cu toate acestea, de-a lungul timpul invatase sa-si asculte instinctul,si brusc se simtea nelinistit.
Daca un criminal se afla in libertate, unde era Jordan?