Dansul Umbrelor

capitolul 44

Trebuia sa cronometreze totul perfect. Dintr-o clipa in alta, mesagerul angajat de Pruitt avea sa lase cutia impachetata ca un cadou la usa lui Jordan. Isi numea noul amestec foc lichid. Functionase de minune la casa lui MacKenna. Avea sa functioneze din nou, la fel de bine. In cutia aceea erau suficiente chimicale ca sa zboare acoperisul blocului pana-n stratosfera si sa arda din temeli tot ce mai ramanea pe pamant. Se gandi ca poate era un pic prea mult , dar asa era sigur ca din computerul lui Jordan Buchanan n-ar mai fi ramas nimic.
Pornise cronometrul si mai era fix o ora pana la explozie. Pana atunci trebuia sa ajunga la Jordan. Odata ce exploda apartamentul, politistii si agentii FBI ar fi misunat in jurul ei precum furnicile in jurul unui picnic. Si-ar fi dat seama ca ea fusese tinta atacului precedent si nu tatal ei. Dar daca Pruitt ar fi reusit sa ajunga la ea inainte, nimeni nu avea sa stie de ce.
Slava Domnului ca barfele circulau atat de bine in orasele mici! Pruitt tocmai ajunsese inapoi la motel si era cu tocatorul de hartii in mana, cand primise un telefon de la sotia lui, Suzanne. Acesta tocmai aflase de la sotia lui Jaffee, Lily, care aflase de la Jaffee, care aflase de la Angela, ca viata lui Jordan atarna de un fir de ata. Era ingrozitorde trist ca trebuia sa i se intample ceva atat de oribil unei persoane atat de tinere si dragute. Incotro se indrepta lumea? Trei oameni morti in Serenity si apoi tanara aceea incantatoare,care fusese deja traumatizata, se intorcea acasa la Boston si era impuscata de un nebun care voia sa se razbune pe tatal ei? Iar agentul acela FBI chipes,Noah Clayborne, care fusese cu ea in Serenity, se dovedise a fi mai mult decat un prieten. O sunase pe Angela, dar abia daca putea vorbi, la cat era de indurerat. Angela ii spusese ca ei ii daduse Jordan ultimul telefon, inainte sa fie impuscata. Potrivit chelneritei,sarmanul Noah Clayborne parea absolut pierdut. Jordan nu parea sa aiba sanse prea mari de supravietuire; totusi, el cauta o raza de speranta. Incerca sa gandeasca pozitiv si planuia intoarcerea ei acasa. Ultimul lucru pe care i-l spusese Jordan fusese ceva legat de documentele acelea istorice dupa care venise in Serenity. Era foarte entuziasmata sa-i arate o informatie secreta pe care o salvase pe computerul ei-ceva ce descoperise din foile pe care i le daduse profesorul decedat. Toata lumea spunea ca Jordan era un fel de geniu al computerelor. Dar , tinand cont de imprejurari, era foarte posibil ca Noah sa nu mai afle niciodata ce voise ea sa-i spuna. Totul era ingrozitor de trist.
Suzanne flecarea incontinuu, insa mintea lui Pruitt zbura in alta parte. Oare ce informatii mai gasise Jordan in notitele profesorului MacKenna? Ce se afla pe computerul ei? Poate ca deja aflase totul.
Intra in spital fara sa-l observe nimeni. Se uita in jos, la pantofi, in caz ca existau camere de luat vederi indreptate spre el. Nu-si facea griji ca ar fi putut fi recunoscut. La urma urmei, politia cauta mafioti care aveau legatura cu cazul de crima organizata judecat de Buchanan,nu-i asa? Si chiar daca Jordan il putea identifica pe Dave Trumbo, oricum nu avea sa-l vada de aproape, cel putin nu inainte sa fie prea tarziu.
Nici paznicii nu-i dadura foarte mare atentie. Nici nu aveau motive,de altfel. Se oprise la un supermarket mare,de unde se putea cumpara orice, de la pasta de dinti, la componente auto si uniforme profesionale,si isi cumparase un halat chirurgical. Prin spitalul acela imens se foiau o multime de doctori si asistente,asa ca nimeni nu-l bagase in seama pe Pruitt.
Usile liftului se deschisera de indata ce apasa pe buton si urca singur pana la etajul cinci, exersand in minte ce avea sa spuna daca era oprit de vreo asistenta. Imediat ce cobori din ascensor scana numele de pe usi,cautandu-l pe cel al rezervei in care i se spusese ca se afla Jordan cand sunase la biroul de informatii. O sageta indica faptul ca incaperea respectiva era chiar in dreapta, dupa colt. Arunca o privire si se opri. La usa cmerei ei statea de paza un politist in uniforma. Pruitt isi schimba directia de mers si fu nevoit sa-si schimbe si planul.
Nu anticipase prezenta unui paznic,dar aceasta omisiune nu avea sa-l impiedice. Bineinteles ca tatal ei ar fi vrut sa sporeasca securitatra.
Se intoarse in lift si se uita la tabelul afisat pe perete. Apasa butonul pentru etajul al doilea si cobori la sectia de radiologie. Cand iesi pe coridor, nu era absolut nimeni in jur. Avu nevoie sa dea doar cateva telefoane ca sa afle numele chirurgului ei si al medicului sau internist. Suna apoi la erajul cinci si-i spuse asistentei ca doctorul Emmett ceruse sa i se faca niste radiografii lui Jordan Buchanan.
Dupa sunetul vocii ei , i se paru ca asistenta era tanara si neexperimentata. Fara sa puna vreo intrebare,inchise telefonul si apoi suna la radiologie ca sa transmita ordinele verbale ale doctorului.
Pruitt il auzi pe infirmier raspunzand la telefon. Din fericire, nu erau prea multi pacienti la rand. Cu toate acestea, Pruitt fu nevoit sa astepte zece minute pana ca infirmierul blond sa apara pe usa si sa urce in lift, ca sa mearga sa o aduca pe Jordan. Avea un iPod in buzunarul camasii si casti minuscule in urechi,de la care atarnau fire extrem de subtiri. Fredona o melodie necunoscuta lui Pruitt.
Locul acela ii convenea perfect. Erau camere obscure,colturi intunecate si birouri goale la receptie. Nu trebuia sa-si faca griji ca l-ar fi intrerupt cineva.
Cerceta atent etajul si gasi o ascunzatoare perfecta intr-o cabina,imediat dupa usile batante care duceau la cabinetul de radiologie.
Oare paznicul avea s-o insoteasca jos pe Jordan? Cel mai probabil, da. Trebuia sa se descotoroseasca mai intai de el. Sa vina prin spatele lui si sa-l loveasca tare. In timp ce se prabusea, Pruitt putea sa-i ia pistolul. Asta daca nu cumva mai ramanea prin preajma si infirmierul cu iPod. Spera sa o lase acolo pe Jordan cea inconstienta si sa mearga sa caute un radiolog. In caz contrar, nu avea de ales, trebuia sa se ocupe si de el. Ar fi fost o operatiune usoara si extrem de silentioasa. Pruitt nu uitase nici una dintre tehnicile prin care isi reducea la tacere fostii clienti. Faptul ca asta ramanea in memorie toata viata, ca mersul pe bicicleta, i se parea foarte amuzant.
In spatele usilor batante erau cateva cabine pe care pacientii le foloseau ca sa se schimbe in halat,inainte de radiografie. Toate aveau usi care se incuiau. Pe rafturi erau asezate halaturi curate si...ce sa vezi? O bara metalica pe care erau asezate cateva umerase de plastic.
Se gandise ca trebuia sa patrunda in debaraua de aprovizionare ca sa gaseasca ceva care sa poata fi folosit pe post de bata,ca sa-l loveasca pe gardian,dar bara de metal era perfecta. Ii lua cateva minute ca sa slabeasca suruburile cu ajutorul unei monede. Masurand aproximativ patruzeci de centimetri, bara avea greutatea ideala si i se potrivea de minune in mana.
Trase usa cabinei spre el, lasand-o intredeschisa doar cat sa vada prin crapatura cand era adusa inauntru Jordan in scaunul cu rotile. Avea sa primeasca oricum un avertisment. Observase ca se aprindeau niste lumini in momentul in care era apasat de afara butonul care deschidea usile batante.
Ochii i se obosnuisera repede cu intunericul. Nu era sigur cat timp trecuse pana cand incepu sa auda voci. Un minut mai tarziu, luminile semnalizatoare se aprinsera si usile se deschisera incet.
"Nu fi nerabdator ", se indemna. Sincronizarea trebuia sa fie perfecta.
Si apoi aparura. Mai intai o vazu pe Jordan si apoi pe infirmierul care impingea caruciorul cu rotile. Gardianul ramasese mai in urma. Se parea ca norocul era de partea lui. Paznicul mergea ultimul, dar urma sa fie primul din seria victimelor.
Pruitt stranse tare bara in mana, impinse usor usa si iesi. Paznicul nu-l auzi venind. Il lovi tare in spate,chiar la baza gatului, si ii lua pistolul cand omul se prabusi la pamant.
Infirmierul reusise sa auda galagia in ciuda muzicii din casti si se intoarse. In ochii lui se citea confuzia.
- Hei...ce naiba. ..?
Se prabusi apoi si el. Bara il lovi pe partea laterala a fetei, chiar deasupra urechii. Totul se intampla atat de repede, incat nu avu timp sa se fereasca. In cadere, infirmierul se lovi de Jordan si o darama din carucior.
Pruitt trase un sut caruciorului,ca sa-l indeparteze din calea sa,si ridica pistolul. Ochii lui erau reci si diabolici. Jordan se intreba daca aceea avea sa fie ultima imagine pe care o va vedea inainte sa moara. Tipa si se incolaci ca sa se protejeze.
Dintr-odata, Noah se napusti pe usa. Pruitt abia acu timp sa se rasuceasca pentru a-l privi, ca un glont ii strapunse umarul. Se intoarse rapid, incercand sa ajunga la Jordan, dar Noah il impusca in piept, astfel ca se prabusi la podea cu o expresie uimita pe chipul muribund. Se chinui sa ridice pistolul, dar Noah trase inca o data. Explozia asurzitoare rasuna pe coridorul gol.
Jordan se pierdu in ecoul ei.