Dansul Umbrelor

capitolul 28

Numaratoarea ajunsese la trei.
Pompierii descoperira ramasitele lui J.D. sub un morman de moloz care inca ardea inabusit, langa ceea ce fusese candva usa din spate a casei profesorului. Tocmai stingeau ultimii taciuni cand observasera cadavrul. Singurul mijloc de identificare era catarama de prost gust pe care o purta. Marginile erau topite si innegrite, dar initialele din strasuri erau inca lizibile.
Jordan statea in masina in fata ruinelor care inca mocneau si-l privea pe Noah, care vorbea in gradina din fata cu Joe si cu agentul Chaddick, asteptand sa soseasca criminalistii FBI. Din cand in cand se mai uita la ea,ca sa se asigure ca era bine.
Trei cadavre intr-o sapamana. Profesorul MacKenna. Lloyd. Si in acel moment J.D. Dickey. Mandria ca Serenity era un oras linistit si sigur tocmai fusese facuta tandari. Iar orasul o invinovatea pe Jordan Buchanan. La urma urmei, ea era singura legatura dintre crime si incendiu. Nu s-ar fi mirat nici daca ar fi venit orasenii la motelul unde era cazata, cu furci si torte, ca sa o goneasca din oras.
Inca ii mai rasunau in minte acuzatiile batranei doamne Scott. Nu se produse niciodata vreo crima pana sa vina ea in oras...nu existase niciodata vreun incendiu ca acela care mistuise casa lui MacKenna. A,si nu exisyasera nici cadavre in portbagaje-pana sa vina ea in oras.
Statisticile nu minteau. Ceea ce se intampla era mai mult decat un sir de ghinioane. Era un blestem de proportii biblice. Chiar si ea voia sa scape de ea insasi. Jordan stia ca astfel de superstitii nu aveau nici o logica, dar, de fapt, nimic din situatia aceea nu avea logica. Un lucru era sigur: de cand il cunoscuse pe profesor, devenise femeia-pacoste.
Era imposibil de prezis ce avea sa se intample in continuare; totusi, exact asta incerca sa faca in timpul cat il astepta pe Noah. Fu un exercitiu foarte frustrant, pentru ca nu avea suficiente informatii, iar imaginile infioratoare din ultimate zile ii tot apareau in fata ochilor. Trebuia sa si le stearga din minte ca sa poata gandi iar limpede. Se intinse spre bancheta din spate, lua niste foi din cutiile de la MacKenna si incepu sa citeasca.
Noah o observa aplecandu-si capul deasupra unei hartii. Ii spusese sa ramana in masina, explicandu-i ca nu voia ca ea sa vada ramasitele incinerare ale lui J.D. Reactia ei fusese impresionata. Paruse about uimita si apoi intrebase repede :
- Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ai crede ca as vrea sa vad un cadavru carbonizat?
Intr-adevar,de ce? Era o imagine inspaimantatoare. Daca Noah si Chaddick nu pareau about deloc afectati de scena, lui Joe ii era greu sa nu-si piarda cumpatul. Fata lui capatase o nuanta de cenusiu bolnavicios si tot scotea icnete, ca si cand ii venea sa vomite.
Lui Noah i se facu mila de el.
- Joe, o sa te simti mai bine daca nu te uiti.
- Da, dar e ca la un accident de masina. Nu vreau sa ma uit, insa o fac oricum.
Chaddick era exasperat.
- Esti politist, ii aminti el. Cand ajungi la locul unui accident de masina, trebuie sa te uiti, nu-i asa?
- Stii la ce ma refer.
Unul dintre pompierii voluntari le facu semn sa iasa din gradina. Numele lui era Miguel Moreno, fost pompier din Houston care, dupa iesirea la pensie, se hotari sa devina proprietar de ferma. El ii instruise pe voluntari, motiv pentru care erau atat de bine organizati,raspunsesera foarte repede la apel si se dovedisera atat de eficienti. De cand preluase el comanda, nici unul dintre pompierii lui nu se mai ranise. Trecuse deja de cateva ori printre daramaturi si era gata sa-si prezinte concluziile.
- Nu exista nici o indoiala ca J.D. a pornit incendiul, dar sunt gata sa pun pariu ca nu era familiarizat cu un astfel de accelerator volatil. Daca ar fi fost, sigur nu l-ar fi aprins cat era inca inauntru.
Joe se indeparta de cadavru.
- E posibil ca J.D. sa fi declansat focul prea devreme, sugera el. Uite cum vad eu lucrurile -a patruns inauntru, a stropit bine totul si s-a gandit ca o sa iasa tot pe unde-a intrat, pe usa din spate. Odata ajuns afara arunca inauntru ceva ca sa aprinda focul,de pilda o carpa inmuiata in kerosen sau un somoiag de hartii.
Moreno incuviinta din cap.
- E posibil. Nu era nevoie decat de o scanteie ca sa bubuie.
- Orice putea produce o scanteie,zise Joe,in acel moment dornic sa-si impartaseasca teoriile. Poate ca atunci cand a deschis usa sa plece, frictiunea cauzata de cizmele lui pe pragul metalic au produs o scanteie. ..Ar fi fost suficient.
- Doar un expert in incendieri premeditate ar putea spune precis ce s-a intamplat, le atrase Moreno atentia. Ai chemat pe cineva, domnule agent Chaddick?
- Normal, raspunse acesta. Joe, crezi ca te poti ocupa de treaba asta impreuna cu Moreno? Sa tineti perimetrul sigilat pana ajunge echipa mea? As vrea sa merg cu Noah pana la casa lui Dickey.
-Bineinteles, il asigura Joe. Agentul Street a gasit ceva interesant?
- O sa aflu cand ajung acolo.
Joe il urma pe Noah.
- Noah, ai o clipa?
Acesta se intoarse.
- Da?
- Crezi ca agentii vor dori sa ma retrag, acum ca au preluat ei ancheta?  Nu vreau sa-i incurc,dar...Incheie propozitia cu o ridicare din umeri.
Noah ii facu semn catre Chaddick.
-Ce-ar fi sa aflam chiar acum?
Joe parea putin jenat cand ii puse intrebarea celuilalt agent. Chaddick, mai diplomat decat Noah, ii arunca o privire acestuia inainte sa raspunda.
- Stiu ca ai auzit povesti cum ca suntem niste tirani cate-i dau la o parte pe localnici cand preiau o ancheta si probabil ca o mare parte din aceste povesti sunt adevarate,zise el ranjind.  Nu ne plac interferentele locale,dar Noah mi-a zis ca aici e alta situatie. Tu,Street si cu mine vom lucra impreuna la cazul asta.
- Va sunt recunoscator, zise Joe repede.  E un prilej grozav pentru mine sa invat de la experti.
Dupa ce se rezolva acea problema,Noah se indrepta iar spre masina. Geamurile erau deschise si o putea vedea pe Jordan citind niste hartii in timp ce sorbea dintr-o sticla, fara indoiala plina cu apa calduta. Biata de ea il asteptase al naibii de mult timp,dar nu se plansese nici o clipa si nici nu incercase sa-l grabeasca.
Jordan il vazu venind si adunase repede foile imprastiate pe scaun. Ii era atat de cald, incat se gandea ca putea lesina in orice clipa din cauza caldurii. Nu voise sa lase motorul sa functioneze in gol,cu aerul pornit atata timp, asa ca il inchisese si se rugase sa bata putin vantul ca sa mai miste caldura.
In ciuda ordinelor lui Noah, coborase din masina ceva mai devreme si se asezase ceva mai departe la umbra unui nuc, doar ca privirile oamenilor din multimea care se adunase peste drum o facura sa se simta inconfortabil. Nu-si luau deloc ochii de la ea si susoteau incontinuu intre ei. Oare ce puteau sa zica?  Probabil planuiau cum s-o unga cu smoala si s-o tavaleasca prin fulgi,ori s-o arda pe rug.
Pe drumul de la casa lui J.D. la cea a profesorului, Jordan propusese sa se intoarca la motel si sa-l astepte pe Noah acolo. Nu ar fi trebuit decat s-o sune si ar fi venit inapoi, dar el nici nu voise sa auda. Nu voia sa o scape nici o clipa din ochi,iar dupa asprimea vocii lui stia ca era inutil sa mai discute.
Noah se urca la volan, porni motorul si deschise aerul conditionat, dupa care se intoarse spre ea. Era foarte rosie la fata. Isi prinsese parul, insa suvitele care-i mai ramasesera pe ceafa era ude leoarca. Hainele i se lipisera de curbele corpului, iar pielea ii lucea. Parea extrem de frumoasa si in acelasi timp fara vlaga. Se simtea vinovat pentru ceea ce urma sa faca.
-Cum rezisti? O intreba.
- Bine. Sunt bine.
-Imi pare teribil de rau ca trebuie sa-ti cer asta, dar chiar trebuie sa ajung inapoi la casa lui Dickey. Vreau sa mai verific...
- E in regula, il intrerupse ea. Nu trebuie sa-mi explici. Trebuie sa faci asta si eu ma simt bine, serios.
Nu mai insista sa o duca inapoi la motel, deoarece stia deja ca avea sa o refuze. Tinea s-o aiba sub ochi si nu voia sa-l contrazica,mai ales daca asta il ajuta sa termine mai repede.
Noah observa cat era ceasul abia cand parca pe aleea casei lui J.D. Nu-i venea sa creada cat statusera la locuinta lui MacKenna si stia ca avea sa petreaca la fel de mult timp, sau chiar mai mult, verificand casa lui J.D.
Parca in spatele masinii lui Chaddick si spuse :
- S-ar putea sa trebuiasca sa mai stam o noapte.
- Stiu.
- Si nu te deranjeaza asta?
- Nu. Putem sa plecam dimineata la prima ora.
Oare de cate ori pana atunci nu mai gandise la fel?
Chaddick se afla deja inauntru , dar veni la usa si striga :
- O sa-ti placa la nebunie treaba asta.
Noah ii facu un semn din cap inainte de a vorbi iar cu Jordan.
- Poti sa vi inauntru, daca vrei, dar te rog sa nu atingi nimic.