Dansul Umbrelor

capitolul 19

In timp ce luau pranzul,Jordan studie lista apelurilor profesorului.
- Credeam ca ti-e foame, zise el. Abia te-ai atins de mancare.
- Hamburgerul acesta ar putea hrani o familie cu sase membri. Am mancat cat am avut nevoie.  Ca sa trecem la lucrurile realmente importante,l-am sunat pe profesorul MacKenna de indata ce am ajuns in oras.  Acesta nu este numarul pe care l-am format. Iar Isabel mi-a zis ca ea si profesorul discutau adesea despre clanul MacKenna. Nici numarul ei de telefon nu-i aici.
-Pun pariu ca folosea numai cartele preplatite.
- Viata profesorului a devenit imposibilul de urmarit de cand s-a mutat in Serenity.
Lua un cartof si era pe punctul de a musca din el cand se razgandi, indreptandu-l spre Noah.  Chiar asa,de ce s-a mutat la Serenity? Ce l-a facut sa aleaga acest orasel si nu altul?  Faptul ca e asa de izolat? Sau poate este aproape de o activitate ilegala in care era si el implicat? Stim deja ca orice facea aici, trebuia sa fie ceva ilegal. Cine face depozite in numerar de nouazeci de mii de dolari?
- Hm,mormai Noah,care lua cartoful si-l manca.
Jordan tot analiza doversele posibilitati.
- E clar ca oricine i-a ucis pe cei doi e hotarat sa ma tina aici.  Nu crezi? Altfel de ce ar fi fost puse ambele cadavre in masina mea?
Ii placea la nebunie s-o priveasca reflectand cu voce tare,cu o expresie insufletita pe chip. Noah stia ca devenise excesiv de cinic in ultimii doi ani,dar in meseria lui era doar o chestiune de timp pana se formau bataturile. Invatase sa nu se implice prea mult si sa nu se astepte la nimic, dar inca nu prea invatase cum sa lase munca la birou.
-Stii ce ne trebuie?Il intreba ea .
- Un suspect.
- Desigur. Iti vine cineva-n minte?
- J.D. Dickey e in capul listei mele.
-Pentru ca stia de cadavrul din masina mea.
-Exact. L-am pus pe Street sa-i verifice numele, si se pare ca J.D. A facut ceva ani de puscarie.
Ii povesti apoi ce aflase despre J.D. La final, o informa ca,daca Joe Davis nu-l localiza si nu-l aducea mai repede la interogatoriu, avea sa treaca peste capul lui.
- Asta inseamna ca o sa mai ramai in Serenity?
- Inseamna ca agentii Chaddick si Street o sa preia ancheta. Aici e districtul lor,in definitiv. Si noi doi o sa plecam de aici.
-Te intorci imediat la munca sau iti iei cateva zile libere sa mergi pe acasa?
- N-am la ce sa ma intorc, ofta el. Am vandut casa dupa ce a murit tata.
- Si unde ti-e caminul atunci? Vru ea sa stie.
- Pe aici, pe colo , spuse Noah zambind.
- Fii atent, vin trupele!il avertiza ea.
Jaffee si Angela se indreptau spre masa lor. Jordan stia exact ce voiau acestia-detaliile sangeroase despre cum il gasise pe Lloyd in portbagaj. Din fericire, Noah nu trebui sa raspunda la sutele de intrebari, pentru ca primi un telefon de la seful Davis.
- Trebuie sa plecam, o anunta el cerand nota.
Cand ieseau din restaurant, Angela ii atrase atentia lui Jordan si ridica degetele in semn de aprobare.
- Tot nu s-a prins ca ii vad reflexia in geam, comenta Noah razand.
- Ne intalnim acum cu Joe? Jordan se grabi sa-l prinda din urma.
- A zis ca e la douazeci de minute distanta. Asta ne da suficient timp sa ducem cutiile cu documente la casa lui MacKenna.
- De ce acolo?
- Acolo le vrea Joe. Probabil pentru ca sectia de politie e asa de mica. N-are unde sa le depoziteze pana se poate uita prin ele.
- Nu stiu ce se astepta sa gaseasca. Sunt doar cercetari istorice.
- Tot trebuie sa se uite peste ele.
- Te superi daca ne oprim putin la magazin in drum spre casa profesorului?
Noah nu obiecta. Cat timp el duse primele doua cutii la masina, ea inghesui in geanta ultimele doua sute si ceva de pagini pe care le mai avea de copiat si lasa cutia goala.
Nu fu nevoita sa stea la coada la magazin. De indata ce intra,clientii se imprastiara cat mai departe de ea. Stateau adunati in grupuri,privind-o curiosi si susotind.
- Aceea e,zise o femeie.
Jordan afisa un zambet si-si continua treaba la copiator.  Inaintea ei fusesera o femeie si doi barbati, dar plecara de indata ce o vazusera venind. Se simtea umilita. Lui Noah I se parea dragut faptul ca primea atat de multa atentie, insa ea era de alta parere. La urma urmei, nu facuse nimic gresit.  Ii vorbi despre asta de indata ce urca in masina.
- Oamenii cam au tendinta sa moara in jurul tau,sublinie el.
- Doar doi. Jordan ofta.  O, Doamne, ai auzit ce-am spus? Doar doi?  Am devenit teribil de insensibila. Unde a disparut compasiunea mea? Termina de separat documentele profesorului de copii si ii dadu lui Noah originalele. Pui,te rog astea la loc,in cutia goala?
- Ti-e frica sa deschizi portbagajul, nu-i asa?
- Nu, sigur ca nu. Dar, te rog, fa-o tu.
Nu se temea deloc, isi spuse ea imbarbatandu-se. Era doar putin sperioasa, chiar daca nu voia s-o recunoasca. Indesa copiile in geanta, o puse pe podea si se lasa pe spate.
Brusc,se simtea obosita si nelalocul ei.
- Nick trebuie sa fi ajuns deja la Boston, murmura cand Noah se intoarse in masina.
El porni motorul inainte de a-i raspunde.
- Sunt sigur ca o sa sune cand ajunge acasa.
- Si o sa-i spui de Lloyd cand o sa sune? Sigur ca o sa-i spui,adauga ea imediat.
-Nu vrei sa-i spun?
- Nu ma deranjeaza. Doar ca nu vreau sa se urce in alt avion ca sa vina pana aici. Si stiu ca o sa le spuna si celorlalti, inclusiv parintilor mei,iar ei au...
- Destule probleme pe cap deja. Noah termina propozitia in locul ei. Jordan, e ok ca ei sa-si faca griji pentru tine din cand in cand.
Tacuta,Jordan se uita pe geam la peisajul dezolant. Gradinile de pe acea strada nu suportasera bine caldura.  Peticele de gazon aveau portiuni arse si erau pline de mizerie.
Oare ce cautase acolo? Atat Noah, cat so fratele ei o provocasera sa-si paraseasca zona de confort, dar nu ar fi dat atentie sugestiilor lor daca n-ar fi fost atat de nemultumita de la bun inceput.
Viata ei era atat de rigida, de organizata...atat de mecanica. Stia ce voia. Voia ceva interesant. Problema era ca acel factor nu exista. Cel putin nu pentru ea. Avea nevoie sa se intoarca acasa si sa renunte la gandurile acelea nebubesti. Toata viata ei era planificata. Structurata. Cu asta era obisnuita si de asta avea nevoie.  Perspectivele urmau sa prinda iarasi contur de indata ce se intorcea la Boston.
Era doar o mica problema.
- Ce s-a intamplat? O intreba Noah observandu-i expresia abatuta.
- N-o sa mai plec niciodata din orasul acesta,nu-i asa?