Dansul Umbrelor

capitolul 25

J.D. obisnuia sa i se laude fratelui sau ca nu putea fi gasit daca nu voia el sa fie. Cunostea cele mai bune ascunzatori din Serenity si din apropierea orasului.
Randy era la curent doar cu unele dintre acestea. Spre exemplu, J.D. nu-i spusese niciodata de mina abandonata pe care o descoperise accidental cu un an in urma, cand o luase pe o scurtatura,pe terenul lui Eli Whitaker. Stia ca ii incalcase proprietatea, dar, cum Eli nu ridicase nici un gard, J.D. Se gandise ca era in regula, cata vreme nu spunea nimanui.
Mina devenise locul lui de evadare. Cand era acolo, il pacalea si pe Eli, ceea ce-l facea sa se simta bine. Nu era corect ca Eli inhatase tot pamantul acela si mai avea si o gramada de bani.
A doua casa a lui J.D. nu era foarte aratoasa,dar lui ii placea asa cum era. Isi adusese doi saci vechi de dormit si o lada frogorifica pe care o umplea periodic cu gheata si bere. In afara de asta mai avea doua lanterne si mule baterii de rezerva. Nu voia sa ramana fara lumina noaptea, cand isi studia revistele cu femei. Recunostea cu mandrie ca nu citea articolele. Tot ce voia si avea nevoie era sa se uite la femeile goale.
Se gandea chiar si sa aduca vreo doua fete de la Motelul Lux,pentru ceva distractie. Dar nu o facuse. Ii placea sa aiba o ascunzatoare secreta,distractie care sa stie doar el.
Situatia era perfecta. Mina era suficient de departe de oras ca oamenii sa fi uitat de ea,dar si suficient de aproape ca sa aiba semnal la telefonul mobil. In ultimele cateva zile fusese de garda douazeci si patru de ore din douazeci si patru, in caz ca seful lui avea nevoie de ceva.
Se gandise de cateva ori sa-l sune pe Randy sa-l intrebe daca se emisese vreun mandat pe numele lui, dar se razgandise de fiecare data. Pur si simplu nu avea chef sa asculte inca o predica lunga. In plus, seful lui ar fi prins de veste daca era sau nu un mandat pe numele lui. Avea relatii prin tot orasul si ar fi trebuit sa dea cel mult doua telefoane ca sa afle daca nemernica aia de Buchanan se hotarase sa depuna plangere.
Din fericire, telefonul cu cartela pe care il luase din casa profesorului MacKenna avea numarul lipit pe spate. Seful lui era singura persoana care il stia.
Lipsa oricaror vesti de la el il nelinistea tot mai mult. Nu doar ca ar fi vrut sa stie daca era sau nu cautat de politie, dar trecuse deja ziua de plata, si avea mare nevoie de bani.
Aproape ca sari pe telefon cand acesta incepu sa sune.
- Da?
- Sunt pe drum, zise seful.
- Spre casa?
Interveni o pauza lunga.
- Da. Acolo am stabilit sa ne intalnim.
- Desigur, plec chiar acum.
- Tine minte sa parchezi la cel putin doua strazi distanta si sa vi pe jos.
- Asa voi face, promise J.D. Stii ca azi este ziua de plata, da?
- Bineinteles. Aveam multe treburi de rezolvat pana diseara.
- Stiu. Ai vreo veste despre mandat?
- Inca nu.
-Noul sef al politiei n-o sa claseze dosarul. Ma gandeam ca ar trebui sa gasim cateva nume. Daca am putea pune crimele in spinarea cuiva...
- M-am gandit deja la un tap ispasitor,dar ca sa reusesc asta, am nevoie de ajutorul tau. Ar trebui sa terminam cam intr-o saptamana.
- Eram sigur ca vei gasi o solutie. Esti foarte destept cand vine vorba de lucruri deastea.
- Am experienta. Hai, grabeste-te! Avem foarte multa treaba.