Dansul Umbrelor

capitolul 15

Locuitorii din Serenity continuara sa dezbata evenimentele care le zguduisera oraselul, dar dupa o ora, Noah le ceru scuze si insista ca el si Jordan trebuiau sa plece. Cand iesira din restaurant, isi dadura seama ca vipia texana nu se domolise. Noah dadu mai tare aerul conditionat din noua lor masina, iar Jordan se bucura sa observe ca aparatul functiona perfect.
Isi gasi poseta pe bancheta din spate a masinii si se intinse dupa ea. Se rasuci inca o data dupa laptop, dar constata ca nu era acolo. Se uita pe podea, in spatele scaunului,insa nu-l zari nicaieri.
- O,nu!
- Ce s-a intamplat?
- Laptopul meu nu-i aici. Se intoarse si se uita sub scaun. Azi dimineata era in masina inchiriata.
- Ai vazut pe cineva luandu-l in timpul incidentului de la magazin?
- Nu, cand m-a dus la sectie, Haden nu m-a lasat sa iau nimic din masina.
- Dam niste telefoane maine si o sa-l gasim, o asigura el.
Noah parca berlina in spatele curtii motelului. In hol, Amelia Ann ii astepta cu o cheie pentru noul ei oaspete. Acesta nu zise nimic cand vazu ca avea camera chiar langa a lui Jordan. Descuie usa camerei sale, iar apoi merse si o deschise si pe cea care unea cele doua incaperi si o urma pe Jordan inauntru.
- Sa lasi usa asta descuiata si larg deschisa,ii ceru.
- Bine, dar fara surprize, glumi ea. Tu stai in camera ta si eu in a mea.
Noah incepu sa rada si se indrepta spre camera lui.
- Nu trebuie sa iti faci griji in legatura cu asta.
Jordan fu uimita de cat de tare o dureau vorbele lui. Daca s-ar fi deranjat sa o priveasca, sigur ar fi vazut acel lucru in ochii ei. Din fericire, nu o facuse. O nedumerea reactia pe care o avusese. Nu avea nici o logica. Doar nu isi dorea ca el sa fie atras de ea,nu?
Nu,sigur ca nu. Avea astfel de ganduri ciudate si nebunesti doar pentru ca era obisita si stresata. Era singurul motiv.
Si totusi, nu putea trece peste asta. Noah spusese ca nu avea de ce sa isi faca griji. Dar de ce? De ce nu trebuia sa isi faca griji? Ce era in neregula cu ea? Tipul le facea avansuri aproape tuturor femeilor cu care intra in contact, iar faptul ca nu trebuia sa isi faca griji inseamna ca nu era interesat de ea. Dar de ce nu era?
Intra in baie, se privi in oglinda si ridica din umeri. Bine, nu era tocmai o regina a frumusetii si cu siguranta nu arata extraordinar in acea seara. Avea ochii injectati deoarece purtase prea mult lentilele de contact,parul ii atarna pe fata si era extrem de palida,cu exceptia vanatai de pe obraz.
Gata cu autocritica, hotari ea. Oricum nu avea cum sa-si imbunatateasca aspectul, cel putin nu in acea seara. In plus, trebuia sa se revigoreze,daca voia sa citeasca restul documentelor.
O ajuta faptul ca-si scoase lentilele si facu un dus lung si fierbinte. Isi spala si parul, dar nu se obosi sa-l usuce cu foehnul si sa-l induleze. Era inca ud leoarca atunci cand si-l pieptana pe spate. Isi trase pe ea un tricou larg de bumbac si niste pantaloni scurti cu dungi albe si gri. Dupa ce se spala pe dinti,isi puse ochelarii cu rama de baga si se uita inca o data in oglinda.
Minunat, acum parea scoasa dintr-o reclama la crema pentru psoriazis. Se frecase atat de tare pe fata, incat tenul ei devenise o mare pata rosie.
O, da, cu siguranta era o zeita a sexului,dar macar nu-i mai era somn,se gandi ea amuzata. Poate ca pana la urma avea sa reuseasca sa mai parcurga niste documente.
Lua cuvertura de pe pat,o impaturi si o ascunse in colt, langa noptiera. Trase apoi cearsaful,lua un manunchi de foi originale din ultima cutie si se aseza in mijlocul patului enorm ca sa citeasca.
Se tot uita in camera alaturata,dar Noah nu era de gasit. Patul ei era paralel cu a lui,ceea ce inseamna ca, daca voia, putea sa il privesca dormind. Isi spuse apoi ca trebuia sa se concentreze pe ceea ce avea de citit si lua hartiile.
Iar erau mazgalituri pe margini. Si, pentru a doua oara, era un numar pe care il mai vazuse: 1284. Probabil in acel an se intamplase ceva important pentru clanurile Buchanan si MacKenna. Dar ce anume? Era anul in care incepuse vrajba sau anul in care se furase comoara? Oare ce se intamplase in 1284?
Deveni si mai frustrata. Daca ar fi avut laptopul si conexiune la internet, s-ar fi putut apuca de cercetari chiar in acel moment. Asa insa, trebuia sa astepte pana ajungea la Boston.
- Bine, ofta ea. Ce-a mai facut clanul Buchanan de data asta?
Intamplarea data din 1673. Lady Elspet Buchanan, singura fiica a nemilosului sef Euan Buchanan, participase la festivalul anual de langa Finlay Ford. Din intamplare , il cunoscuse pe Allyone MacKenna, fiul favorit al corectului si onorabilului sef de clan Owen MacKenna. Mai tarziu, Buchananii il acuzasera pe Allyone ca se furisase in tabara lor ca sa o vrajeasca pe frumoasa domnita,dar clanul MacKenna stia fara urma de indoiala ca ticaloasa de Elspet fusese cea care aruncase o vraja pagana asupra fiului capeteniei clanului.
In orice caz,lui Elspet nu-i trebuisera mai mult de cateva ocheade ca sa se indragosteasca iremediabil de Allyone. Acesta era, la urma urmelor,dupa spusele descendentilor MacKenna, un razboinic extrem de chipes.
Pentru ca fusese fermecat,Allyone o iubea si el pe Elspet, dar amandoi stiau ca nu puteau fi impreuna. Si totusi nu puteau sta departe unul de celalalt. Elspet il implorase pe Allyone sa renunte la familie, la pozitie si la onoare si sa fuga in lume impreuna cu ea.
Cu o noapte inaintea celei stabilite pentru fuga, seful clanului Buchanan reusise sa afle de planul ficei sale. Furios, o inchise in turnul casteluluisi reunise toti razboinicii ca sa mearga in cautarea lui Allyone si sa-l ucida.
Ingrozita de faptul ca tatal ei stia unde avea sa o astepte Allyone, Elspet era hotarata sa-l avertizeze. Se napustise pe scarile alunecoase, dar isi pierduse echilibrul si cazuse, gasindu-si moartea.
Dupa cum consemnau istoricii, se stinse soptind numele iubitului ei.
Cand citi ca biata Elspet murise strigandu-si iubitul, lui Jordan incepura sa-i curga lacrimi pe obraji. Poate ca de vina era epuizarea,caci nu-i statea in caracter sa fie atat de emotiva.
- Ce naiba?
O lovi sunetul vocii lui Noah. Ridica privirea si-l vazu incruntat in pragul usii. Era evident ca abia iesise din dus. Isi pusese blugii,dar nimic altceva.
-Ce s-a intamplat? Vru el sa stie in timp ce intra in camera ei, tragandu-si un tricou alb peste cap.
- Nu s-a intamplat nimic. Se intinse si lua un pachet de servetele de pe noptiera.
- Ti-e rau?
Oricat ar fi incercat, Jordan nu se putea opri din plans. Scoase un servetel si-si sterse obrajii.
- Nu mi-e rau.
- Atunci ce naiba ai,Jordan? Noah isi trecu degetele prin par,apoi o privi cateva secunde fara sa se miste. Intr-un final se aseza pe pat si o trase in bratele lui. Spune-mi, insista el.
- E doar. ..Se opri ca sa mai ia un servetel din pachet. A fost atat de. ..
Noah crezu ca intelesese care era problema,asa ca se apleca spre ea.
- E in regula, scumpo! Stiu ca ai avut o zi grea. Probabil te-a ajuns din urma oboseala. Plangi si descarca-te! Stiu ca a fost groaznic.
Ea incepu sa-l aprobe,iar peste o clipa se replie.
- Poftim? Nu, nu m-a ajuns nimic din urma. Doar ca a fost atat de trist...
- Trist? N-as numi "trist" calvarul de azi,ci mai degraba istovitor.
- Nu. ..povestea. ..
O mangaia tandru pe brat. Dintr-odata, Jordan isi dadu seama ca incerca sa o consoleze. Era adorabil! Si dragut si grijuliu...si...
Doamne, Dumnezeule, incepuse sa-i placa de el, si nu doar ca prieten de nadejde. Noah putea fi si sensibil. Nu se obosise niciodata pana atunci sa observe asta. Isi aminti brusc si ce dragut fusese cu Carrie in dupa-amiaza aceea la sectie. O facuse sa se simta importanta si frumoasa. Iar acum o consola.
- Crezi ca o sa te opresti din plans in curand?
Ii zambi timid. Era la doar cativa centimetri de ochii lui superbi...de gura lui. ..
Se trase inapoi si se uita brusc in alta parte.
- Gata, anunta ea. Vezi? Nu mai plang.
- Gata? Atunci ce e chestia aia apoasa care-ti curge din ochi?
Jordan ii trase un pumn in umar.
- Nu mai fi asa dragut cu mine. Ma sperie.
Noah incepu sa rada.
- Trebuie sa-ti spun ca, atunci cand te-am vazut plangand la nunta, mi s-a parut o anomalie,dar iata-te facand-o inca o data. Esti diferita aici, conchise el.
- Cum adica sunt diferita?
- De fiecare data cand te-am vazut la Nathan's Bay erai cu nasul intr-o carte sau in computer. Mereu erai ocupata cu cate ceva.
"Si deloc amuzanta", adauga ea in gand.
- Ei bine, poate ca si tu esti diferit aici.
-Cum asa?
- Nu stiu. Cred ca pari ceva mai. ..placut. Poate pentru ca esti asa aproape de casa. Doar ai crescut in Texas, nu-i asa?
- Familia mea s-a mutat la Houston cand aveam opt ani. Si inainte de asta am locuit in Montana.
- Tatal tau a fost om al legii.
- Intr-adevar.
- La fel si bunicul tau,si tatal lui...
- Vin dintr-o familie de oameni ai legii, rezuma el.
Incepu sa o mangaie din nou pe brat, doar ca scopul nu mai era s-o consoleze.
- Nick mi-a zis ca porti cu tine o busola care a apartinut stra-strabunicului tau.
- Numele lui era Cole Clayborne si a fost serif in Montana. Tata mi-a dat busola lui cand am inceput sa lucrez pentru doctorul Morganstern.
- Ca sa nu te ratacesti niciodata. Asa mi-a spus mama.
- Da?
- Si stii ce altceva mi-a mai spus despre tine?
- Ce anume?
- A zis ca ea e singura femeie din lume care poate sa-ti spuna ce spun faci.
- Are dreptate, rase el.
In acel moment se auzi un ciocanit la usa lui Noah. Merse sa deschida si o gasi la usa pe Amelia Ann, cu o galeata in care se aflau mai multe sticle de bere scufundate in gheata.
Femeia ezita o clipa, dupa care spuse : - Salutare. Paai...stiu caai avut o zi lunga. ..cu drumul si cu tot ce s-a intamplat ...si...m-am gandit ca poate iti este sete. Ii impinse apoi galeata cu gheata.
Noah o lua si ii zambi calduros.
- E foarte dragut din partea ta. Multumesc.
- Daca ti-e foame, as putea sa fac niste floricele sau ceva.
- Nu, multumesc. Dar iti sunt recunoscator pentru bere. O seara buna, zise el incepand sa inchida usa.
Amelia Ann inclina capul ca sa-l priveasca prin spatiul tot mai ingust.
- Daca mai pot face ceva...daca mai ai nevoie de ceva. ..sa suni la receptie.
- Asa am sa fac. Multumesc, zise Noah, apoi inchise usa de-a binelea.
Isi desfacu o sticla de bere si se intorse in camera lui Jordan.
- Doamna care conduce motorul asta. ..cum o cheama?
- Amelia Ann?
- Da, Amelia Ann. Tocmai ne-a adus niste bere. Frumos din partea ei, nu? Vrei una?
- Nu, mersi,raspunse Jordan. Si nu cred ca voia sa fie draguta cu "noi".
Noah lua un gat de bere.
- Tot nu mi-ai zis de ce plangeai,ii aminti.
- E o prostie.
- Spune-mi oricum.
- M-a afectat o poveste consemnata de profesor. Ai vrea sa ti-o citesc? Atunci o sa intelegi.
- Sigur, da-i bataie,o indemna Noah asezandu-se pe pat.
Incepu sa-i citeasca povestea cu o voce clara, dar pana ajunse la sfarsit glasul ii tremura si I se intoarsera lacrimile in ochi.
Noah nu-si putu stapani un hohot de ras.
- Esti plina de surprize,constata el intinzandu-i pachetul de servetele. N-as fi ghicit niciodata.
- Ce sa ghicesti?
- Ca esti asa o romantica.
- Nu-i nimic rau in a fi romantic.
Jordan se intoarse la teancul cu documente si mai dadu peste o povestioara ridicola despre clanul Buchanan cel barbar si insetat de sange. Legenda aceea nu era deloc romantica, ci descria o batalie pentru glorie care, in opinia profesorului, fusese initiata tot de Buchanani.
-Nu ma surprinde deloc, murmura ea.
- Ai zis ceva?
- Omul preda istorie, pentru numele lui Dumnezeu. Istorie medievala. Cursul lui trebuia sa se numeasca Fantezie,pentru ca asta ii invata pe studenti.
Noah zambi. Cand Jordan sustinea un lucru cu inflacarare,I se lumina toata fata. Cum de nu observase pana atunci?
- Si tu la ce te-ai inscrie? Cursul Introductiv de Fantezie? O intreba.
- Nu, eu i-as spune Cursul Introductiv de Hai Sa Inventam Aiureli.
- Sa sti ca eu m-as inscrie la cursul asta. Examenele ar fi foarte usoare. Exista ceva corect in toate cercetarile lui? Vru Noah sa stie. Lua o gura de bere si se sprijini de tablia patului.
- Habar n-am. Cu cat ma intorc mai mult in timp, cu atat mai ciudate devin legendele. Dar se tot mentioneaza, iar si iar, si iar, o comoara care a fost furata.
- Stii cum se spune.
Jordan se intinse dupa sticla din mana lui si lua o gura.
- Ce se spune?
- In fiecare minciuna exista un sambure de adevar. Ai idee in ce consta comoara?
Jordan mai lua o gura de bere si ii dadu sticla inapoi inainte sa raspunda.
- In mai multe locuri se vorbeste despre o comoara cu diamante,dar si despre o sabie,tot cu diamante.
Ii lua din nou sticla, o goli dintr-o inghititura mare si i-o dadu inapoi. Noah nu zise nimic, doar se ridica si mai aduse doua sticle de bere.
- Da-te mai incolo, scumpo ,ii ceru, asezandu-se langa ea.
Jordan ii facu loc. Clatina din cap cand ii oferi o sticla de bere.
- Nu, mersi. N-am chef de bere in seara asta.
- Serios?
Tanara femeie aseza foile intr-un teanc,ca sa le puna inapoi in cutie.
- Chiar daca cercetarile profesorului sunt extrem de partinitoare, el chiar credea ca exista o comoara. De asemenea, era convins ca Buchananii au furat-o de la clanul MacKenna.
- Si tu crezi ca a existat intr-adevar o comoara?
- Da, marturisi ea rusinata, apoi adauga in graba: m-a prins toata treaba asta. Poate ca sunt doar visatoare. Se lasa pe spate si isi intinse picioarele. Desi unele legende ma amuza,pentru ca sunt asa de. ..nebunesti.
- Serios? Oare spune-mi o poveste de culcare nebuneasca. Noah nu se atinse nici el de berea lui,asa ca puse sticla pe noptiera, langa cea pe care i-o oferise lui Jordan, apoi isi incrucisa picioarele si inchise ochii. Sunt gata, scumpo! A fost odata ca niciodata. ..citeste-mi ceva sangeros.
Jordan frunzari hartiile pana gasi o poveste cu adevarat sangeroasa. Era destul de detaliata si probabil tocmai de aceea ii placea lui Noah. Cand termina, trecu la relatarea altei batalii.
- Legenda vorbeste despre doi ingeri care au coborat pe pamant ca sa conduca un razboinic mort spre ceruri. Asta s-a intamplat in timpul unei batalii cumplite. Toti combatantii,de pe ambele parti ale campului de lupta, au vazut ingerii coborand,asa ca s-au oprit brusc. Unii aveau sabiile ridicate,altii erau pe punctul de a lovi cu lancile sau buzduganele,dar toti au inghetat efectiv in pozitia lor. Priveau incremeniti cum razboinicul era purtat spre ceruri.
- Si dupa aceea ce s-a intamplat?
Jordan ridica din umeri.
- Cred ca si-au revenit si au continuat lupta.
- Imi place. Mai citeste-mi una,starui el.
- Vrei sa auzi ceva romantic sau ceva sangeros?
Noah nu deschise ochii cand raspunse :
- Stai sa ma gandesc. Sunt in pat si langa mine e o femeie imbracata sumar,care are mare nevoie de un pic de actiune. ..
Il inghionti intr-o parte.
- Nu sunt imbracata sumar. Port pantaloni scurti si un tricou. Nu e nimic sumar in asta.
Noah ramase cu ochii inchisi,dar incepu sa ranjeasca.
- Dar se intampla sa stiu ca nu porti nimic altceva pe sub tricou si pantalonii scurti .
Jordan isi privi repede pieptul. Slava Domnului, nu se vedea nimic prin material.
-Numai tu te-ai putea gandi la asa ceva.
- Orice barbat s-ar gandi.
- Nu cred asta, pufni ea.
- Asta facem noi,o asigura el razand.
Jordan incerca sa traga cearsaful, dar era prins sub picioarele lui.
- Ce-ar fi sa nu te mai gandesti la asta?
Noah deschise un ochi.
- Sa nu ma gandesc?
- Vrei sa mai auzi alta poveste sau nu?
- Ups!
- Ce ups? Ofta ea exasperata.
- Nu m-ai contrazis ca ai nevoie de un pic de actiune.
O prinse la treaba asta.
- M-am gandit ca nu-i nevoie sa raspund la o presupunere atat de gresita. Ce fel de poveste ai vrea sa auzi?
Iar o facuse sa se agite. Nu stia nici el de ce ii placea asa tare sa o enerveze, dar cert era ca ii placea.
- Te-am enervat cumva, scumpo?
Ea dadu ochii peste cap.
- Nicidecum, se rasti ea dand ochii peste cap. Gata, strang foile, il avertiza.
- Imi pare rau! Doar ca e asa usor cu tine. ..
- Da, asa-mi spun toti baietii, glumi ea.
- Da? Pai si esti buna de ceva?
Ochii ei incepura sa licareasca nastrusnic.
- Pai tu ce parere ai?
Noah nu-i raspunse la inceput. Se uita fix in ochii ei albastri incredibili si-si pierdu sirul gandurilor. Glumele sexuale ii venisera mereu ca o a doua natura, dar in clipa aceea era incapabil sa reactioneze. Ii fulgera prin minte o imagine a lui Jordan -fara tricou, fara pantaloni scurti, facand dragoste-,iar asta il lasa fara cuvinte.
Lua repede sticlele de bere de pe noptiera si se indrepta spre camera lui. Cand ii raspunse intr-un final, cuvintele oi iesira morocanoase.
- Cred ca ar trebui sa plec.