Dansul Umbrelor

capitolul 7

Jordan se caza la motelul Home Away from Home si primi o camera mare in spatele curtii. Usa avea incuietori duble solide, iar incaperea spatioasa era curata. Un pat imens trona cu fata spre usa, in timp ce la fereastra se aflau doua scaune si un birou. Observa ca nu exista priza pentru laptop sau acces la internet,dar se gandi ca o noapte se putea descurca si fara.
Amelia Ann, prietena Angelei, o facu sa se simta ca o invitata de onoare. Ii adusese sapunuri in plus si prosoape pufoase, abia scoase din uscator.
Dupa ce despacheta, Jordan facu un dus rece, placut. Isi spqla si isi usca parul, apoi se imbraca. Ii ramasese timp suficient ca sa ajunga la The Branding Iron. Nu-si amintea ultima data cand luase cina la ora sase, dar, de vreme ce nu mancase nimic de la micul dejun, chiar ii era foame.
Cina avea sa fie de neuitat. ..dar nu in sensul bun al cuvantului. Se dovedi ca profesorul MacKenna ar fi taiat oricui pofta de mancare.
  Desi era doar ora sase, parcarea restaurantului era plina.  O chelnarita o intampina la usa si o conduse spre separeul aflat in spatele salii.
- Avem si mese mai bune, dar tipul cu care te intalnesti a zis ca vrea intimitate. Sa-ti arat unde este. Sa nu comanzi peste in seara asta. Are un miros dubios, ii sopti femeia in timp ce o conducea la masa. Eu o sa va servesc, adauga ea cu zambetul pe buze.
Profesorul MacKenna nu se ridica in picioare cand ajunse Jordan la masa. Nu se obosi nici macar sa-i faca un semn din cap in momentul in care se aseza pe scaunul de vizavi de el. Avea gura plina de paine si ar fi trebuit sa termine de mestecat inainte sa I se adreseze, dar nu o facu. Vorbea pe langa o bucata mare de miez care-i statea pe jumate in gura si jumatate afara.
- Ai intarziat, zise el molfaind.
Din moment ce intarziase doar cateva minute, Jordan nu simti nevoia sa se scuze sau sa raspunda criticii ridicole. Lua un servetel din bumbac, il desfacu si si-l aseza in poala. Observa atunci ca servetelul lui era inca pe masa. Incerca din rasputeri sa nu se uite la gura lui cand mesteca. Ar fi fost aproape comic, daca n-ar fi atat de vulgar.
Aproape o coplesi dorinta de a o lua la fuga. Ce, Doamne, iarta-ma, cauta ea acolo? Nu fusese suficint de multumita dupa discutia pe care o avuse cu Noah la petrecerea de dupa nunta? Iata in ce situatie ajunsese! Lua cina cu grobianul acela. Ce aventura minunata!
" Bine, gata, ai nevoie de un plan nou, isi zise. Treci prin cina asta cat poti de repede si cat mai simplu cu putinta, ia documentele si pleaca."
Eu mi-am comandat deja de mancare, o informa el. Uita-te pe meniu si alege-ti si dumneata ceva.
Deschise meniul si comanda primul lucru care ii atrasese atentia,  un preparat picant din pui si o apa minerala. Chelnarita ii aduse apa, ii arunca o privire compatimitoare, cu o ocheada plina de subinteles spre profesor, dar apoi se grabi spre alta masa, prefacandu-se a nu observa ca acesta din urma flutura cosul de paine gol.
Jordan astepta ca profesorul sa termine de mestecat inainte de a lua cuvantul.
- Ca profesor de istorie,  incepu ea, cu siguranta trebuie sa stiti ca clanul Buchanan nu are cum sa fie in totalitate rau. Sunt sigura ca de-a lungul secolelor...cum el incepu sa clatine energic din cap, adauga : chiar credeti ca au fost toti groaznici?
- Da,cred. Erau marsavi.
- Dati-mi un exemplu de o masavie facuta de Buchanani sfintilor de MacKenna, il provoca ea.
Atitudinea si comportamentul lui se schimbara de indata ce incepu sa vorbeasca despre cercetarile lui. Din fericire, nu mai avea gura plina cand incepu sa-si tina prelegerea de istorie- o prelegere unilaterala si subiectiva.
- In 1784, magnificul sef de clan Ross MacKenna si-a trimis unica fiica, Freya, la clanul Mitchell. Ii era promisa in casatorie fiului cel mare al sefului clanului Mitchell, despre care toata lumea stia ca va mosteni tot de indata ce murea tatal sau. Conform documentelor mele, a avut loc un atac ingrozitor in drum spre domeniul Mitchell.
- A atacat clanul Buchanan? Intreba Jordan.
- Nu, nu Buchanan a fost cel care a atacat, ci clanul MacDonald. Capetenia clanului MacDonald nu era de acord cu alianta dintre clanurile MacKenna si Mitchell,  crezand ca asta i-ar fi facut prea puternici. Ambuscada a avut loc pe malul marelui lac, iar frumoasa Freya a fost ucisa in timpul incaierarii.
Astepta ca Jordan sa confirme ca intelesese, iar ea incuviinta.
- S-a inecat? Vru ea sa stie, curioasa de rolul care le era atribuit celor din clanul Buchanan in moartea fetei.
- Nu, si e consemnat faptul ca stia sa inoate, dar cand a inceput ploaia, lacul a devenit o valtoare. S-a auzit dintr-odata un tipat puternic, iar unul din membrii clanului MacKenna s-a uitat spre lac exact la timp pentru a vedea cum  un razboinic Buchanan o scotea din apa. Tanara era inca in viata, dar se zbatea in bratele individului.
- Pai clanul Buchanan iese bine din toata povestea asta, sublinie ea. Tocmai mi-ati spus ca un razboinic Buchanan i-a salvat viata fetei.
Profesorul se incrunta .
- De-atunci nu s-a mai auzit niciodata nimic despre tanara Freya.
- Ce i s-a intamplat?
- Razboinicul acela a luat-o. Asta s-a intamplat. A vazut-o, a dorit-o si a luat-o.
Jordan avu senzatia ca profesorul se astepta sa fie socata si stia ca nu i-ar fi placut deloc daca izbucnea in ras.
- Si a fost un singur martor la aceasta...rapire?
- Un martor de incredere.
- Un MacKenna.
- Da.
- Atunci trebuie sa fiti de acord ca povestea putea fi exagerata ca sa ii scoata responsabili pe Buchanani. Inainte ca el sa o poata contrazice, ii ceru: mai puteti sa imi dati si vreo alta dovada...cu probe scrise?
- Cu placere. Din pacate ii veni salata, asa ca incepu sa infulece, iar Jordan isi pleca ochii,  ca sa nu fie nevoita sa priveasca scena. Infingand furculita intr-o frunza, MacKenna spuse : uita-te in cartile tale de istorie si vei citi ca, in 1691, Regele William al III-lea le-a ordonat tuturor sefilor de clan sa semneze un acord de pace pana pe 1 ianuarie 1692. Clanul MacKenna era cel mai respectat din intreaga Scotie. In noiembrie, William MacKenna, capetenia, a pornit spre Inverary cu cativa oameni de-ai sai ca sa semneze acordul. Pe drum s-au intalnit cu un mesager care, informandu-i ca regele intentiona sa aduca textului unele modificari, le-a cerut sa mearga acasa si sa astepte sa primeasca vestea. Cand au ajuns inapoi la domeniul lor, au descoperit ca vitele le fugisera si ca multe cladiri fusesera incendiate. Pana au reusit sa restabileasca ordinea, termenul final de semnare a acordului a trecut. Abia atunci au aflat ca mesagerul fusese un impostor, ca nu fusese trimis de rege. Semnarea acordului de pace nu fusese amanata.
Profesorul ii arunca din nou o privire mohorata. Jordan stia deja in ce directie se indrepta povestea.
- Pai,si? Il incita ea. Ce s-a intamplat dupa aceea?
- Iti zic eu ce s-a intamplat.  Lasa furculita din mana si se apleca in fata. Regele William s-a infuriat pe cei din clanul MacKenna pentru ca nu s-au supus ordinului sau. Ca pedeapsa, clanul a fost nevoit sa plateasca un tribut imens si sa renunte la o mare parte din terenurile sale. Ba si mai rau, a cazut in dizgratia tronului timp de cateva secole. Profesorul dadu din cap, insfaca furculita si lua o bucata de rosie. Nu e nici o indoiala cine a trimis mesagerul si a abatut catastrofa pe capul clanului MacKenna.
- Lasati-ma sa ghicesc. Buchananii?
- Exact,  draguta. Infamii Buchanani.
Ridica vocea pana aproape de racnet,starnind atentia celorlalti clienti. Lui Jordan nu-i pasa daca vroia sa faca o scena. Nu intentiona sa cedeze.
- Aveti vreo dovada concreta ca intr-adevar Buchananii au trimis mesagerul sau au atacat terenurile clanului MacKenna?
- Nu mai e nevoie de nici o dovada, izbucni el.
- Fara nici o dovada efectiva, tot ce mi-ati povestit pana acum e un basm.
- Clanul Buchanan era singurul suficient de siret si, in plus,  dornic sa discrediteze venerabilul clan MacKenna.
- Asta o zice un MacKenna.  V-a trecut vreodata prin minte posibilitatea ca la un moment dat Buchananii sa fi fost atacati de MacKenna?
Grimasa ingrozitoare de pe chipul profesorului ii dadu de inteles  ca il lovise acolo unde il durea mai tare.
- Eu cunosc faptele, se rasti el izbind cu pumnul in masa. Nu uita,  clanul Buchanan a inceput vrajba furand comoara MacKenna.
- In ce consta mai exact comoara? Intreba Jordan. Acesta era subiectul care-i trezise interesul de la bun inceput.
- Era ceva de mare pret care a apartinut de drept clanului MacKenna, raspunse profesorul.  Se indrepta brusc in scaun si mormai incruntat: asta cauti de fapt, nu-i asa? Crezi ca poti descoperi comoara, poate chiar sa ti-o insusesti. Ca sa te linistesc, te asigur ca e foarte bine ascunsa de secole intregi, si daca eu nu am putut sa o gasesc, cu siguranta nu o sa dai dumneata peste ea. Toate atrocitatile comise de Buchanani de-a lungul generatiilor au mascat originea acestei dusmanii. Probabil nimeni nu o va gasi vreodata.
Jordan nu intelegea de ce il lasa sa o enerveze asa de tare,dar era hotarata sa apere numele si onoarea familiei sale.
- Domnule profesor, stiti care e diferenta dintre realitate si fantezie?
Discutia se aprinsese si mai tare.  Abia daca se puteau abtine sa nu tipe, desi Jordan se lasa dusa de val si asocie cateva epitete mai putin ortodoxe cu numele clanului MacKenna.
Discutia se incheie de indata ce sosi felul principal.  Lui Jordan nu-i venea sa creada ce halca mare de carne, aproape cruda, se afla in farfuria profesorului alaturi de un cartof copt urias, umplut cu de toate. Prin comparatie, portia ei de pui parea sa fie a unui copil. Barbatul se apleca deasupra mesei si nu se opri sa respire pana nu devora toata mancarea. Pe farfurie nu mai ramasese nici o urma de cartilaj sau de grasime.
- Mai vreti paine? Il intreba ea calma.
Ca raspuns, MacKenna impinse cosul spre ea. Jordan reusi sa atraga atentia chelnaritei ca sa ii mai ceara politicos niste paine . Dupa expresia precauta a femeii, presupuse ca disputa lor aprinsa nu-i scapase, asa ca ii zambi ca sa o asigure ca totul este in regula.
- Sunteti foarte pasionant de munca dumneavoastra, il complimenta pe profesor, gandindu-se ca daca nu incepea sa ii cante in struna, risca sa plece fara rezultatul cercetarilor sale,  ceea ce inseamna ca degeaba venise pana acolo.
- Si imi admiri devotamentul,raspunse el, dupa care incepu o alta poveste despre maleficii Buchanani.  Se opri doar cat sa-si comande un desert,apoi se intoarse in secolul al XIV-lea.
Totul in Texas era mare, inclusiv mancarea. Jordan se uita fix la crestetul profesorului in timp ce el devora o bucata imensa de placinta cu mere, cu doua cupe de inghetata de vanilie deasupra.
Un chelner scapa un pahar.  MacKenna se uita in jur si,  dandu-si seama ca restaurantul se umpluse, paru sa se incordeze,privind foarte atent cine intra si cine iesea.
- S-a intamplat ceva? Intreba Jordan.
- Nu-mi plac spatiile aglomerate. Lua o gura din cafea si zise : Isabel nu trebuie decat sa bage stick-ul in computer. E ca un fel de disc , doar ca stocheaza mult mai multe informatii.
- O sa ma asigur ca il primeste, replica ea iritata de tonul lui condescendent.
Profesorul ii comunica pretul stick-ului.
- Presupun ca mi se va rambursa cheltuiala.
- Da, desigur.
- Acum?  Scoase o chitanta din buzunar si se uita la ea, asteptand in mod evident sa primeasca banii pe loc,asa ca Jordan scoase un teanc de bancnote si i le dadu. Nu era prea increzator de felul lui. Numara toti banii inainte sa ii bage in portofel, dupa care spuse : cat despre cercetarile mele. ..am trei cutii mari. Am vorbit mult pe tema asta cu Isabel si, in ciuda obiectiilor mele rationale, am decis sa ti le dau ca sa faci copii. M-a asigurat ca isi asuma intreaga responsabilitate, asa ca ma voi bizui pe integritatea ei de MacKenna. Voi sti daca ceva lipseste. Am o memorie fotografica. Odata ce citesc ceva,  tin minte pentru totdeauna. Se opri ca sa isi bata fruntea cu degetele. Inca imi amintesc fetele oamenilor pe care i-am cunoscut acum zece sau douazeci de ani. Toate informatiile sunt stocate aici. Si cele importante, si cele mai putin importante.
- Cat timp am la dispozitie ca sa fac copiile?  Se interesa ea, incercand sa grabeasca conversatia.
- Am fost tare ocupat cu planificarea calatoriei mele. O sa plec mai repede decat planificasem initial. Va trebui sa ramai in Serenity si sa copiezi documentele aici. N-ar trebui sa iti ia mai mult de doua zile. Maximum. Poate trei, ingadui el.
- E in oras vreo tipografie digitala?
- Nu cred,dar e un fotocopiator la supermarket si trebuie sa mai fie si altele.
Dupa inca doua cesti de cafea,  MacKenna ceru socoteala. Pe masura ce se apropia clipa despartirii, fiecare secunda parea sa treaca din ce in ce mai greu.  Cand veni nota, o impinse spre Jordan, dar in acel moment nu o mai mira nimic.
Fratele ei Zachary reusise mereu sa o dezguste. Era cel mai bun la asta dintre toti fratii ei, dar in acea seara profesorul ii uzurpase locul ca rege al scarboseniilor. Se sterse la gura cu servetelul care ramasese impaturit pe masa pe tot parcursul cinei si iesi din separeu.
- Vreau sa ajung acasa inainte sa se innopteze.
Mai era cel putin o ora pana la apusul soarelui.
- Locuiti departe de aici?
- Nu, raspunse el. Ne vedem la masina ca sa iti dau cutiile. Sa ai mare grija de ele,da? Isabel te-a vorbit de bine,  asa ca am incredere in dumneata.
- O sa am mare grija de ele, promise ea.
Peste zece minute, nota fusese platita, iar cutiile transferate in masina ei. Multumita ca,  pe moment, scapase de profesor, Jordan se simtea libera.