Dansul Umbrelor

capitolul 32

Temerile legate de familia ei nu-i dadeau pace lui Jordan. Isi tot imagina un asasin cu sange rece care umbla pe holurile casei in timp ce mama si tatal ei dormeau in camera lor. Si mai grav era faptul ca un intrus patrunsese nedetectat si trecuse de cei doi paznici profesionisti.
Noah o tinea in brate si o asculta detaliind toate scenariile posibile:ce s-ar fi putut intampla, ce nu se intamplase si ce se putea intampla in viitoar. El mai auzise toate acestea si de la Nick ,care se infuriase teribil de indata ce aflase de spargere.
- Stiai si de Laurant, nu-i asa? Intreba Jordan. Raspunsul lui Noah nu veni la fel de repede pe cat si-ar fi dorit. Asa e,nu?
- Au! Nu ma mai ciupi. Da,stiam de Laurant.
- De ce nu mi-ai spus?
Noah o prinse de mana inainte sa-l poata ciupi din nou.
-Nick nu a vrut sa afli.
- Lasa-ma sa ghicesc! Nu voia sa-mi fac griji.
- Exact.
Jordan isi trase mana,se rostogoli din bratele lui si se ridica in sezut.
Tata si Laurant...ce alte secrete mai sunt?
- Nici unul despre care sa stiu eu. Si nu o sa te ajute la nimic sa te agiti acum.
- Ei bine, deja m-am agitat, rabufni ea, deranjata de atitudinea lui calma.
- Nu mai fi asa de dura cu fratele tau! Nick incerca doar sa te protejeze.
- Nu-i lua apararea!
- Pur si simplu s-a gandit ca ai destule pe cap. Avea de gand sa-ti spuna tot cand ajungeai inapoi in Boston. In plus, Laurant e bine acum.
- E in spital. Asta nu inseamna ca e bine.
- Are parte de toate ingrijirile necesare.
- Tu ce parere ai avea, daca ai fi fratele meu si eu ti-as ascunde asa ceva?
Noah o privipiezis.
- Scumpo, daca as fi fratele tau, atunci am avea o problema mult mai mare pe cap.
Ca sa-si impuna punctul de vedere,isi strecura o mana pe sub tricoul ei si o trase de elasticul de la pantaloni.
- Mda,bine, a fost un exemplu prost,mormai Jordan adunandu-si foile. Doar ca urasc secretele.
- Chiar asa? Dar esti a naibii de priceputa la a pastra secrete.
Noah paruse nervos. Surprinsa de schimbarea brusca a dispozitiei lui, il intreba :
- Ce vrea sa insemne asta? Eu nu am secrete.
- Vrei sa-mi povestesti despre cicatricea aia mica pe care o ai pe laterala sanului drept?
Nu avea sens sa se prefaca spunand ca nu stia despre ce era vorba. Cunoscandu-l pe Noah, ar fi fost in stare sa-i scoata tricoul ca sa-i arate.
- Ce e cu ea?
-Tin minte ca la un moment dat am auzit ceva despre o operatie.
- A fost...demult, zise ea, cautand o cale de scapare. N-a fost mare lucru.
- Uite care e intrebarea mea. Nu cumva ai descoperit ca aveai o galma pe san...
- Era doar o galma mica.
Noah ignora intreruperea.
- Si nu te-ai internat la spital si te-ai operat fara sa spui nimanui din familia ta?
Jordan inspira adanc.
- Ba da, dar asa era procedura...A fost o biopsie...
- Nu conteaza. N-ai vrut sa-si faca nimeni griji, nu-i asa? Daca ceva ar fi mers peost? Daca acea procedura s-ar fi transformat intr-o operatie importanta?
- Kate m-a condus la spital. I-ar fi anuntat ea pe toti.
- Si ti se pare normal?
- Nu, recunoscu Jordan. Am procedat gresit. Dar m-am speriat. Iar daca le-as fi spus tuturor despre asta, situatia ar fi devenit si mai concreta.
In mod ciudat, Noah intelegea foarte bine la ce se referea. Ii stranse mana.
- Hai sa-ti spun ceva. Daca-mi faci mie vreodata vreo figura de genul asta, o sa mi-o platesti cu varf si indesat! Il infuria al naibii de tare si simplul gand ca i-ar fi putut ascunde ceva atat de serios.
- Gata cu secretele, promise ea.
- De asta sa fii sigura! Cand Jordan incerca sa se ridice, o intreba surprins: unde te duci?
Voiam sa citesc, dar parca nu mai am chef sa aflu despre dusmanii vechi.
Noah o trase inapoi.
- Citeste-mi ceva. Poate despre o batalie,sugera el. Asta o sa te relaxeze.
-Doar unui barbat I s-ar putea parea relaxanta istorisirea unei batalii sangeroase.
Hotari totusi sa-i faca pe plac. Se aseza mai aproape de el,se sprijini de pieptul lui si-si puse in poala teancul de foi.
Noah se uita peste umarul ei.
- Cat de departe in timp ai ajuns?
- Nu sunt sigura. Am luat la intamplare cate-o poveste sau doua cam la fiecare doua secole. O sa ma pun sa citesc totul cand ajung acasa.
- Cum adica o sa te pui? Daca nu crezi ca sunt corecte cercetarile...
- Bine, vreau sa citesc totul. Si apoi o sa ma apuc de cercetari pe cont propriu. Vreau sa ajung la adevar. Sunt sigura ca e cate un sambure de adevar in fiecare poveste, adauga ea.
Majoritatea au fost transmise din tata-n fiu. Ii dadu teancul de foi. Poftim, alege tu una.
Il privi dand pagina dupa pagina.
- Astepta, zise ea, smulgandu-i o foaie din mana. Am vazut...uite, apare inca o data. Trase foaia si o ridica sa poata vedea si el. Vezi? Pe margine. Profesorul a mai scris si aici data 1284. Am mai vazut-o pe marginea altor doua foi. Si asta ce e? O coroana? Un castel? Probabil 1284 este anul in care crede el ca a inceput vrajba. Nu crezi?
- Poate. Cifrele sunt ingrosate, de parca ar fi facut-o intentionat,ca sa nu uite.
- Ba nu, pentru ca n-ar fi avut nevoie sa scrie data mai mult de o data. Daca e adevarat ce mi-a spus despre memoria lui, atunci n-ar fi avut nevoie sa noteze nimic. Ar fi retinut. Cred ca mai degraba mazgalea absent in timp ce se gandea la altceva.
- Ia stai! Ce ti-a zis despre memoria lui?
- Se lauda ca are o memorie extraordinara si ca nu uita niciodata un nume sau o fata, indiferent cat de mult timp trecea. A organizat tabelele acestea ca sa le poata citi altcineva intr-o zi, dar avea deja toate informatiile stocate in memorie. Sustinea ca e un cititor impatimit si ca citea pe internet ziarele de care nu putea face rost.
Noah isi aminti de toate ziarele aruncate pe jos din camera de zi a profesorului.
- Ia arunca o privire si prin restul foilor, ii sugera el. Vezi daca a mai facut vreo schita sau a mai notat vreo data.
Jordan nu mai gasi nimic in foile pe care le avea in brate, insa gasi el, in partea de jos a teancului sau.
- Cu ce-ti seamana asta? O intreba indicand spre ceva schitat pe marginea superioara a colii.
- Poate un caine sau o pisica. ..Desi cu o coama atat de lunga, pare mai degraba un leu. Pun pariu ca este un leu.
Ultimul desen pe care il gasira fu mult mai usor de descifrat. Era inca o coroana. Schita stangace a unei coroane disproportionate.
- Stii ce cred eu? Zise Noah. Ca profesorulMacKenna era nebun.
- Trebuie sa recunosc,era bizar si intr-adevar obsedat de munca lui.
- Eu cred ca a inventat totul.
Jordan clatina din cap.
- Eu nu. Poate eu sunt nebuna,dar chiar cred ca exista o comoara ascunsa undeva.
Noah continua sa dea paginile.
- Unele povesi nu sunt datate.
- Am putea incerca sa ghicim. Poate e mentionat undeva numele unui rege...sau vreo arma nou descoperita,cum ar fi arbaleta. Asta ne-ar oferi o perioada aproximativa,dar in rest nu ar fi decat presupuneri.
- Citeste asta! Ii dadu foile si se lasa pe spate.
Ca si cand ar fi fost cel mai natural lucru din lume, o trase aproape si-si puse bratele in jurul ei.
Jordan incepu sa citeasca cu o voce suava,dar clara.