Dansul Umbrelor

capitolul 21

Pentru prima data in viata lui mizerabila,lui J.D. ii era cu adevarat frica. Se afundase intr-o groapa atat de adanca, incat nu stia daca va mai putea iesi vreodata din ea.
Marea problema era seful lui, care il speria teribil. Nu trebuia decat sa se uite la el intr-un anumit fel, si lui J.D. ii ingheta sangele in vene. Mai vazuse acea privire cand fusese la inchisoare. Cei condamnati pe viata aveau o astfel de atitudine. Omoara sau lasa-te ucis. Asta inseamna privirea aceea.
Cal il invatase sa se fereasca de acei oameni si-l protejase de ei in nenumarate randuri . Nimeni nu se punea cu Cal - nimeni sanatos la cap,in orice caz.
In acel moment insa, Cal nu-l mai putea apara. J.D. era efectiv pe cont propriu, iar seful lui nu era cu nimic diferit de criminalii de care se ascunsese in puscarie. Dimpotriva, era mult mai nemilos decat majoritatea. Il vazuse apucandu-l pe profesor si aruncandu-l de perete ca pe o jucarie. Pe J.D. nu-l speriase atat forta barbatului, cat privirea din ochii lui cand stoarse viata din trupul victimei. Acea privire avea sa-i bantuie visele pentru tot restul vietii.
Lacomia il omorase pe omul acela, MacKenna, si tot lacomia il facuse pe J.D. complice la o crima. Dar in acel moment era prea tarziu pentru regrete. Era in groapa aceea adanca si putea simti cum pamantul se surpa ca sa-l afunde si mai mult.
Seful lui il pusese sa scape de cadavru si ii ordonase s-o tina in oras pe femeie pana reusea sa afle ce stia. Lui J.D. ii venise in minte o singura solutie:sa-i puna in spinare crima. Atunci fratele sau ar fi tinut-o la inchisoare. Planul lui se dusese insa de rapa,caci femeia gasise cadavrul in districtul vecin. Intr-adevar, reactionase exagerat cand vazuse telefonul in mana ei,dar nu se putuse gandi decat la cum sa-l ia. Ba nu, ca sa fie sincer,nu gandise deloc. Daca ar fi gandit, n-ar mai fi lovit-o.
Ca un idiot, crezuse ca Maggie avea sa rezolve lucrurile in favoarea lui. La urma urmei, ea era sefa politiei si il asculta orbeste.
"Dupa un ghinion vine altul", obisnuia sa spuna Cal. Abia in acel moment intelegea semnificatia cuvintelor lui. Maggie nu mai putea rezolva nimic dupa ce fusese concediata. Nu mai avea nici un pic de putere. Si daca asta nu era un ghinion destul de mare,Jordan Buchanan mai avea si relatii la FBI.
Se temuse ingrozitor sa-i spuna sefului despre fratele femeii si de celalalt agent federal, care statea lipit de ea ca un parfum prost pe o haina noua.
Din fericire pentru el,seful era deja la curent. Ii spusese ca nu conta cati agenti FBI bantuiau prin oras; J.D. tot trebuia sa o tina acolo pana ce reusea el sa o intervieveze. Modul in care rostise acel ultim cuvant il facuse pe J.D. sa-si doreasca sa fuga, dar era prea tarziu pentru asta. Mult prea tarziu. Intre timp se produsese incidentul cu Lloyd.
Nu fusese nici o coincidenta ca J.D. Se intalnise cu Lloyd chiar cand mecanicul se pregatea sa plece din oras. Maggie il avertizase ca Jordan Buchanan spunea oricui era dispus sa asculte ca Lloyd se purtase foarte bizar cand mersese sa-si ia masina. Sugerase chiar si faptul ca mecanicul avea cunostinta de prezenta cadavrului in portbagaj.
J.D. nu voia altceva decat sa stea de vorba cu Lloyd si sa afle ce vazuse cu o zi inainte, dar de indata ce acesta il zari, o rupse la fuga in casa si incerca sa se baricadeze inauntru.
- Vreau doar sa vorbeasc cu tine, Lloyd, ii striga J.D.
- Pleaca sau il chem pe serif,tipa Lloyd. Si nu glumesc, chiar o s-o fac!
- Ai uitat unde locuiesti?
- Ce intrebare e asta?
- Locuiesti in districtul Jessup, idiotule,si asta inseamna ca, daca-l chemi pe serif, il chemi de fapt pe fratele meu. Si stii cao sa faca orice ii cer,minti el. Cand Lloyd injura, J.D. striga iarasi : exact. Lasa-ma sa intru ca sa avem o discutie. Astept aici rabdator,pana te hotarasti. N-o sa-ti fac nici un rau.
- Celuilalt i-ai facut.
- Ba nu. Jur ca n-am fost eu. Era deja mort cand l-am gasit. Cineva, n-o sa spun cine, m-a obligat sa pun cadavrul in masina femeii. Asta-i tot ce-am facut.
- Daca te cred, ma lasi sa plec din oras? Intreba Lloyd. Doar pana trece toata nebunia asta si tipul ala de la FBI pleaca din Serenity.
-Exact asta speram sa faci. Stii tu, sa dispari din oras pana pleaca FBI-ul.
- Atunci de ce vrei sa intri?
- Nu vreau, zise J.D. Uite cum facem. Daca vrei, poti sa-mi dai de stire unde te ascunzi si daca nu-i prea departe, iti trimit una dintre cele mai bune fete ale mele sa-ti tina companie. Ar putea sta o noapte intreaga sa aiba grija de tine. Pot sa-i dau...
- Bine, te sun, izbucni Lloyd.
J.D. stia ca Lloyd il urmarea pe vizor,asa ca nu zambi. Se indrepta spre camioneta lui, convins ca omul nu avea sa-l sune pe Davis sau pe serif. Condusese apoi pana dupa colt, opri motorul si astepta ca mecanicul sa plece si sa-l poata urmari.
J.D. nu-l omorase. Daduse un simplu telefon ca sa-i spuna sefului sau unde se afla Lloyd. Din punctul lui de vedere, nu gresise absolut cu nimic. Doar impartasise o informatie.