Dansul Umbrelor

capitolul 3

Jordan nu apuca sa-si scoata lentilele de contact pe la ora zece. Se posta la intrarea in sala de bal, incercand sa il repereze pe Noah in multimea de pe ringul de dans. Ochelarii ei erau inca in buzunarul sau.
Profesorul MacKenna parasise receptia cu o ora inainte, iar Isabel isi ceruse exagerat de multe scuze pentru comportamentul sau nepoliticos. Jordan o asigura ca nu se simte jignita si o lasase sa se framante in legatura cu cutiile pline de documente. Voise sa ii ofere o mana de ajutor,dar apoi se razgandise. Chiar daca era libera ca pasarea cerului in acea perioada, dupa cum ii amintise fratele ei Michael, si curioasa sa citeasca o parte din rezultate,probabil false, ale cercetarilor profesorului, asta ar fi presupus sa ii indure compania o perioada mai lunga. Ei bine, nu. Nimic nu merita sa mai piarda chiar si o ora cu acel om.
- De ce esti asa de incruntata? O intreba fratele ei Nick.
- Nu sunt incruntata, mijesc ochii. Ochelarii mei sunt la Noah. Il vezi?
- Da, e chiar in fata ta.
Se concentrara sa-l repere, moment in care se incrunta de-adevaratelea.
- Uita-te la femeile alea stupide care gafaie dupa el! E dezgustator.
- Crezi?
- Da, cred. Promite-mi ceva.
- Ce?
- Daca ma port asa vreodata, impusca-ma.
- Cu placere, promise Nick razand.
Noah se scuza si pleca din mijlocul grupului sau de admiratoare, venind inspre ei.
- Ce e asa de amuzant?
- Jordan vrea sa o impusc.
Noah o privi, oferindu-i pret de o clipa atentia lui toata.
- O fac eu,se oferi in cele din urma.
Vocea lui denota un pic prea multa veselie pentru gustul ei. Tocmai se hotarase sa ii lase singuri, cand il zari pe Dan Robbins venind spre ea. Sau cel putin crezu ca era Dan. Il vedea prea neclar ca sa fie sigura. Dansase cu el mai devreme,si indiferent ce melodie ar fi fost,vals,tango sau hip-hop, Dan topaise pe ritmul lui, in ceea ce seamana cu o versiune spasmodica a polcai. Jordan se dadu mai aproape de Noah, zambindu-i, iar trucul paru sa functioneze. Dan ezita o clipa, apoi se indeparta.
- Nu vrei sa sti de ce vrea sa o impusc? Intreba Nick.
- Stiu deja, zise Noah. S-a plictisit.
Jordan vari iute mana in buzunarul lui, isi gasi ochelarii si si-i puse.
- Nu m-am plictisit.
- Ba sigur ca da.
Noah se uita pe deasupra capului ei cand ii vorbea. Jordan se gandi ca o facea intentionat,ca sa o enerveze.
- Are dreptate, zise Nick. Trebuie sa fii plictisita. Nu aveai altceva decat firma, si de cand ai vandut tot..
- Unde vrei sa ajungi?
Nick ridica din umeri.
- Trebuie sa fii plictisita.
- Doar pentru ca nu imi plac aceleasi lucruri care va plac voua, nu inseamna ca sunt plictisita sau nefericita. Am o viata sociala minunata,si...
- Si mortii au viata sociala mai interesanta, o intrerupse Noah, aprobat fara rezerve de Nick.
- Tu chiar nu prea te distrezi,nu-i asa?
- Ba sigur ca da. Imi place sa citesc si...
Amandoi ranjeau la ea ca niste clovni nesuferiti. Era pe punctul de a le-o spune, cand Nick zise :
- Da, chiar iti place o carte buna. Ce citeai acum cateva zile?
- Nu tin minte. Citesc mult.
- Imi amintesc eu, anunta vesel Noah. Nick, Dylan si cu mine tocmai ne intorsesem de la pescuit,iar tu stateai pe veranda cu nasul in operele complete ale lui Stephen Hawking.
- Pai sunt fascinante. Intrucat cei doi se distrau copios pe seama comentariului ei defensiv, ii certa: gata cu bataia de joc. Dispareti! Amandoi!
Si-ar fi putut gasi un moment mai bun. De indata ce ii goni, il observa pe Dan apropiindu-se iarasi de ea. Se prinse de bratul lui Noah. Era sigura ca stia si el ce facea si de ce-trebuia sa fie orb sa nu il vada pe Dan indreptandu-se spre ei-, insa nu zise nimic.
- Sora ta parca ar sta inchisa intr-o cusca, remarca Noah.
Nick incuviinta.
- Jordan, cand a fost ultima data cand ai facut ceva doar ca sa te distrezi?
- Ma distrez adesea.
- Da-mi voie sa clarific intrebarea. Cand a fost ultima data cand ai facut ceva distractiv care sa nu implice computere, microprocesare sau software?
Deschise gura ca sa-i raspunda, insa o inchise la loc. Nu-i venea nimic in minte, probabil din cauza ca se simtea sub presiune.
- Ai facut vreodata, ceva nefolositor? Se interesa Noah.
- Ce logica ar avea? Replica ea.
Noah se intoarse spre prietenul sau.
- Vorbeste serios?
- Din pacate da, raspunse Nick. Inainte ca sora mea sa ia in considerare un gest impulsiv, ar trebui sa analizeze mai intai toate datele, apoi sa calculeze probabilitatea statistica de reusita...
Cei doi se distrau copios chinuind-o si ar fi continuat daca nu li se alatura doctorul Peter Morganstern, seful lor, care tinea doua farfurii cu tort.
Morganstern devenise un prieten apropiat al familiei si n-ar fi ratat nunta pentru nimic in lume. Jordan il placea si il admira. Expert renumit in psihologie judiciara, acesta conducea in cadrul FBI o unitate poreclita" Departmentul de obiecte pierdute si gasite" . Nick si Noah erau subordonatii lui Morganstern. Printre responsabilitatile lor se numara gasirea copiilor pierduti si exploatati, iar Jordan era de parere ca mare parte din succesul programului li se datora.
- Voi trei pareti ca va distrati.
- Cum puteti sa lucrati cu ei? Mormai Jordan.
- Exista anumite momente in care-mi pun la indoiala sanatatea mintala. In special cand vine vorba de asta, zise el, inclinand capul spre Noah.
- Imi pare rau ca dumneavoastra si sotia sunteti prinsi la aceeasi masa cu matusa noastra Iris, zise Nick. A aflat ca sunteti doctor?
- Da, din pacate da.
- Iris e o ipohondra obsesiva, ii explica el lui Noah.
- Ce sanse erau ca domnul doctor sa se trezeasca stand langa ea? Rase Noah.
Se intoarsera toti catre masa lui Morganstern, unde statea matusa Iris.
- O sansa din o suta saptezeci si noua, raspunse Jordan, inainte sa se poata opri.
Barbatii se rasucira sa o priveasca.
- Asta e un nunar exact sau o presupunere? O intreba uimit doctorul.
- Un numar exact, tinand cont de cei sase sute de oaspeti, zise ea. Eu nu fac niciodata presupuneri.
- Face chestia asta mereu? Vru Noah sa stie.
- Cam da, raspunse Nick.
- Doar pentru ca ma pricep la matematica...
- Dar fara vreun simt al realitatii, incheie fratele ei.
- Mi-ai fi de folos in echipa, zise Morganstern. Daca te gandesti vreodata sa iti schimbi cariera, vino sa lucrezi pentru mine.
- Nu, rosti Nick apasat.
- In nici un caz, zise Noah in acelasi timp.
Doctorul se intoarse spre Jordan si-i facu cu ochiul conspirator
-As trimite-o pe teren imediat. La fel ca voi doi, ar avea nevoie de multa pregatire. Reflecta o secunda la acea posibilitate, apoi spuse : am un sentiment bun in ceea ce o priveste pe Jordan. Cred ca ar fi foarte valoroasa pentru echipa noastra.
- Dar nu exista nici o regula care sa impiedice doi membrii ai aceleiasi familii sa lucreze impreuna?
- Eu nu am regula asta. Nu as pune-o sa treaca prin academie, bineinteles. As pregati-o chiar eu.
Noah paru ingrozit.
- Tot nu e o idee buna, insista el, in timp ce Nick incuviinta din cap insistent.
Exasperata, Jordan se rasuci spre Noah.
- Ia asculta, domnule Nesimtire Intruchipata. Nu este decizia ta, ci a mea.
Doctorul parea fascinat de reactia pe care o avusese Noah la propunerea lui.
- As avea voie sa port arma? Se interesa ea.
- Nici nu se pune problema sa ai arma, replica Nick.
- Nu-ti coordinezi miscarile si esti oarba ca un liliac, interveni Noah. Te-ai impusca singura, prezise el.
Tanara femeie ii zambi lui Morganstern.
-Mi-a facut placere sa stau de vorba cu dumneavoastra. Acum, daca ma scuzati, as vrea sa scap de cretinii astia doi.
Noah o prinse de brat.
-Vino! Hai sa dansezi cu mine!
De vreme ce o tragea deja spre ringul de dans, Jordan se gandi ca era imutil sa obiecteze. Mireasa reusise sa isi convinga sora mai mica sa cante. Isabel avea o voce superba,si de indata ce incepu sa cante balada favorita a lui Kate, toata lumea amuti fermecata.
Noah o trase pe Jordan in bratele lui si o stranse aproape. Nu era o senzatie dezagreabila, trebui ea sa recunoasca. Ii placea sa-i simta corpul tare lipit de al ei. Ii placea si mirosul lui. Avea un parfum incredibil de masculin si sexy.
-Nu ai lua cu adevarat in considerare sa lucrezi pentru doctor, nu-i asa? Intreba el fara sa o priveasca.
Parea chiar putin ingrijorat. Nu se putu abtine sa nu il mai tachineze un pic.
-Doar daca as avea posibilitatea sa lucrez cu tine.
El zambi si clatina din cap.
-Nu se va intampla. Si doar nu vorbesti serios,nu?
- Nu. N-as lua in considerare posibilitatea de a lucra pentru doctorul Morganstern. Esti fericit acum?
- Eu sunt mereu fericit.
Jordan dadu ochii peste cap. O, Doamne, ce ego!
- Apropo, doctorul Morganstern nu vorbea serios. Glumea ca sa va atate pe tine si pe Nick. Si a mers. Chiar v-ati enervat.
- Doctorul nu glumeste niciodata, si nici eu nu ma enervez.
-Bine, chiar si daca nu ar fi glumit,tot nu as veni sa lucrez pentru el.
El zambi, facand-o sa uite pentru o clipa cat de enervant putea sa fie.
-Nici nu credeam ca ai fi interesata.
-Atunci de ce purtam conversatia asta? Pufni ea. Daca stiai raspunsul,de ce m-ai mai intrebat?
- Ca sa ma asigur. Atat. Se miscau in ritmul muzicii si Jordan aproape ca se relaxase,cand Noah strica totul: nu te-ai descurca deloc, apropo.
-La ce?
- La slujba asta.
-De unde stii tu daca m-as descurca sau nu?
- Traiesti in zona ta de confort. De-asta stiu.
-OK, musc momeala. Ce inseamna zona de confort?
- Mediul in care te simti in siguranta, din care nu iesi nici in ruptul capului. Ramai in umbra. Inainte ca ea sa aiba timp sa obiecteze, Noah zise : pun pariu ca niciodata in toata viata ta nu ai facut ceva spontan, nici nu ti-ai asumat vreun risc.
- Mi-am asumat multe riscuri doar in ultimul an.
- Da? Spune-mi unul.
- Mi-am vandut compania.
- Asta a fost o decizie calculata care ti-a adus un profit imens,o contracara el. Ce altceva?
- Am alergat mult. Ma gandeam sa particip la maratonul din Boston anul viitor.
- Aici e vorba de un regim de viata care necesita disciplina. In plus, o faci ca sa te mentii in forma.
O privea fix in ochi,facand-o sa se simta inconfortabil. Nici daca ar fi fost in joc viata ei, nu-i venea in minte nici o actiune spontana sau vreun risc pe care si-l asumase vreodata. Tot ceea ce facea era bine gandit si planificat pana in cel mai mic detaliu. Oare viata ei chiar era atat de plictisitoare? Oare ea era atat de plictisitoare?
- Ti-e greu sa iti amintesti ceva?
- Nu-i nimic gresit in a fi precaut.
Grozav, in acel moment suna ca o femeie de nouazeci de ani. Noah parea pe punctul de a izbucni in ras.
- Ai dreptate, zise el. Nu-i nimic rau in a fi precaut.
Rusinata sa constate ca era teribil de plictisitoare, si temandu-se ca el observase deja asta, schimba rapid subiectul. Rosti primul lucru care ii trecu prin minte.
- Isabel are o voce minunata, nu-i asa? As putea-o asculta toata noaptea. Stiai ca e urmarita de impresari care vor sa o faca vedeta? Insa ea nu e interesata. E abia boboc la facultate, dar deja s-a hotarat ca vrea sa se specializeze in istorie si apoi sa-si dea licenta si sa predea. Interesant, nu crezi? Renunta la faima si avere. Mi se pare uimitor, nu crezi?
Noah afisa un zambet patrunzator, care paru sa treaca prin ea. Parea insa si nedumerit. Nu era de mirare. Trancanea ca un copil. Stia ca ar fi trebuit sa taca, dar nu isi putea inchide gura. Discutia precedenta ii indusese o agitatie incredibila.
"Pentru numele lui Dumnezeu, Isabel, termina odata, o indemna in gand. Ajunge."
- Si stiai ca in cativa ani Isabel o sa mosteneasca pamant in Scotia? Un teren numit Valceaua MacKenna, explica ea grabita. A invitat un om tare ciudat la nunta, tocmai l-am cunoscut. Are toate informatiile pe care le-a cules in niste cutii in Texas. E profesor si cerceteaza dusmania care chipurile ar macina de secole clanurile Buchanan si MacKenna. Dupa spusele lui, Dylan si Kate nu ar fi trebuit niciodata sa se casatoreasca. Exista si o legenda despre o comoara. E chiar fascinant, sa stii.
Se opri intr-un final ca sa isi traga rasuflarea.
Noah se opri din dans cateva secunde si o intreba:
- Din cauza mea esti atat de agitata?
"Evident ",se gandi ea.
- Ma descumpanesti cand te uiti asa la mine. As aprecia daca ai fi iar nepoliticos si daca te-ai uita peste capul meu cand mi te adresezi. De altfel, de asta o faci,nu? Ca sa fii nepoliticos.
Fata I se lumina.
- Si ca sa te enervez.
- Ei bine, tactica da rezultate. Chiar ma enervezi.
Oare cand avea sa termine Isabel? Canta de o vesnicie. Jordan zambi cu nonsalanta cuplurilor care alunecau pe langa ei in ritm de dans,dorindu-si ca melodia sa ajunga la capat. Insa ar fi fost cam nepoliticos sa plece pur si simplu, nu?
Noah ii ridica barbia cu degetul aratator si se uita fix la ea.
- Imi dai voie sa-ti fac o sugestie?
- Desigur.
- Poate ai vrea sa te arunci si tu in joc.
- Si despre ce joc vorbim? Intreba ea cu un oftat.
- Viata.
Aparent nu renuntase la planul de a-i ameliora existenta plictisitoare, se gandi Jordan.
- Stii care e diferenta dintre noi doi? O intreba el.
- Imi vin in minte mai mult de o mie de diferente.
- Eu mananc desertul.
- Si ce vrea sa insemne asta?
- Ca viata e prea scurta. Si uneori ar trebui sa mananci desertul la inceputul mesei.
Jordan stia incotro se indrepta conversatia.
- Da,am inteles. Eu privesc viata de pe margine, in timp ce tu o traiesti. Stiu ca in opinia ta ar trebui sa fac ceva spontan in loc sa planific totul in avans,dar, ca sa sti si tu, deja fac ceva spontan.
- Da? Facu el pe un ton provocator. Ce anume?
- Spontan, zise ea, tragand de timp.
- Ce anume,mai exact?
Stia ca el nu o credea. Ei bine, era hotarata sa faca un gest spontan, chiar si cu pretul vietii. Satisfactia de a-i sterge acel ranjet atotstiutor de pe chip merita orice sacrificiu,indiferent cat de absurd era acest lucru.
- Ma duc in Texas, declara ea ritos.
- De ce?
-De ce ma duc in Texas? Inainte ca el sa-i mai poata pune alta intrebare, isi raspunse singura: ma duc la o vanatoare de comori.