Dansul Umbrelor

capitolul 10

Sectia de politie avea un sediu minuscul. Jordan se gandi ca semana cu platonul de filmare al unui western vechi. Cele doua birouri erau separate de o balustrada de lemn inalta pana la talie, iar in spatele unei usi batante se afla sanctuarul serifului, un birou de marimea unei cabine de taxare. O usa pe partea stanga ducea spre un hol cu o baie si o celula de arest.
Inauntru era o singura persoana, o tanara care statea in fata calculatorului si plangea. Cand intra sefa si Jordan, incepu sa-si stearga ochii cu manseta si lasa capul in jos. Jordan o auzi pe Haden injurand in soapta.
- Inca mai ai probleme, Carrie?
- Stii ca urasc asta.
- Sigur ca stiu. De cand ai acceptat postul asta, nu faci altceva decat sa te plangi.
- Nu am acceptat postul asta, mormai fata. Am fost obligata sa-l iau. Si nu am plans atatde mult.
- Nu te certa cu mine in fata unui suspect.
- Sunt suspecta? Intreba Jordan.
Se astepta ca Haden sa-i spuna ca, in mod evident, era suspecta. La urma urmei, cadavrul fusese gasit in masina ei. Apoi avea sa-i citeasca drepturile iar ea avea sa ceara un avocat.
Dar nu se intampla nimic din toate astea.
- Daca esti suspecta? Repeta sefa politiei. Inclina capul si se incrunta, ca si cand nu se putea hotari. O sa decid asta dupa ce te interoghez.
Jordan crezu ca glumea,insa expresia lui Haden era foarte serioasa. Oare credea ca avea sa-i raspunda de bunavoie la toate intrebarile si sa se incrimineze,ca sa fie arestata? Ireal,gandi ea. Era pur si simplu ireal.
Celula era suficient de reala insa. Era ascunsa dupa coltul biroului principal.
Sefa politiei o conduse in celula, apoi iesi si incuie usa.
- Te inchid aici ca sa ma asigur ca nu dispari cat ma duc pana la locul crimei. Si iau si cheia cu mine, adauga Haden, in caz ca apare cineva care vrea sa te elibereze.
Jordan nu scoase nici o vorba. Nu putea. Ramasese fara cuvinte. Avea nevoie sa se linisteasca si sa-si adune gandurile,asa ca se aseza pe pat cu spatele drept si-si puse mainile pe genunchi, privind concentrata peretele din fata ei. Dupa cateva minute inchise ochii si incerca sa-si amintească de cateva exercitii de yoga,despre care instructorul ii spusese ca ajutau la gasirea pacii interioare. Bine, poate ca nu se punea problema de pace interioara,dar daca reusea sa-si mai linisteasca ritmul inimii si al respiratiei,avea unele sanse sa se calmeze.
Trecura doua ore si ceva pana cand Haden se intoarse la sectie. Deschise usa celulei si tari inauntru un scaun. Jordan o putea auzi pe secretara bolborosind in cealalta incapere,daca nu intelegea nimic din ce spunea.
- Secretara plange?
Sefa politiei se incorda.
- Sigur ca nu. Nu ar fi un semn de profesionalism.
Auzira amandoua un suspin.
- Asa mi s-a parut, zise Jordan.
- O sa inregistrez acest interogatoriu,o anunta Haden, dupa care scoase un reportofon pe care il aseza pe pat. Sefa politiei era de o incompetenta rara. Jordan vru sa o intrebe daca mai investigase vreodata o crima, dar intrebarea nu putea decat s-o enerveze,mai ales daca i-ar fi atras atentia si ca nu ii enumerase drepturile.
- Am cateva intrebari. Esti gata sa-mi dai cateva raspunsuri sincere? Fara sa astepte replica lui Jordan, continua : poti sa incepi prin a-mi spune cum poti sa conduci o masina si sa nu sti ca e un cadavru in ea.
Tonul ei acuzator nu-i conveni deloc lui Jordan.
- V-am zis, am luat masina de la atelier si nu m-am uitat in portbagaj pana nu am ajuns la magazin.
- Si acest prieten al tau, acest profesor MacKenna, se intalneste cu tine intr-o zi si e gasit mort doua zile mai tarziu-iar tu nu n-ai habar cum s-a intamplat asta, nu?
- Am nevoie sa fiu asistata de un avocat, daca mai continuati cu astfel de intrebari, spuse Jordan politicos,insa sefa politiei o ignora.
- Jordan decise sa riposteze pe masura, asa ca din acel moment pretinse ca nu intelegea nici o intrebare.
Intr-un final ,Haden se opri frustrata.
- Am crezut ca putem avea o discutie prieteneasca.
Jordan inclina usor capul si o studie.
- M-ati incuiat intr-o celula si inregistrati tot ce spun. Asta nu-mi pare o atitudine prea prietenoasa.
- Ia asculta aici. Pe mine nu ma poti intimida cum ai facut cu fratii Dickey, cu toate povestile alea despre FBI si Departmentul de Justitie. O sa iei un avocat cand zic eu ca ai voie. Te informez insa ca, deoarece nu cooperezi,tocmai ai devenit suspecta in ancheta acestei crime.
Inchise reportofonul si incepu in sfarsit sa ii citeasca drepturile. Tari apoi scaunul afara si tranti usa celulei.
O ora mai tarziu, isi strecura capul inauntru si spuse :
- Uite cartea de telefoane. Poti sa te uiti prin ea si sa iti alegi un avocat. Daca vrei, poti sa chemi si unul din Est,dar tot o sa stai in celula pana imi raspunzi la intrebari. Indiferent cat ar dura asta. Dandu-i cartea printre gratii,adauga sec: anunta-ma cand vrei sa dai telefonul.
Oare putea fi acuzata de crima si trimisa la inchisoare? Daca ar fi stiut cand murise profesorul, si-ar fi putut da seama si unde era in acel moment si daca o vazuse cineva. Spera sa nu fi fost ucis in timpul noptii, deoarece nu putea demonstra ca statuse singura in camera de motel toata noaptea.
Ar fi acuzat-o ca se dusese pe jos pana la casa profesorului si ca il omorase.
Dar atunci cum ar fi putut ascunde cadavrul in portbagajul masinii care se afla inchisa in atelierul lui Lloyd? Ce motiv ar fi avut? Oare Haden ar fi fost in stare sa inventeze unul pur si simplu?
Toate astea nu duceau nicaieri. Nu avea suficiente informatii ca sa-si alcatuiasca vreun fel de aparare. ..sau alibi. Nici macar nu stia cum fusese omorat profesorul. Fusese mult prea socata ca sa se uite bine la el in sacul acela de plastic.
Era complet iesita din elementul ei...sau din zona de confort, cum ar fi zis Noah. De fapt, totul era numai vina lui,deoarece afirmase ca viata ei era complet plictisitoare. Fusese foarte fericita inainte sa stie ca este plictisitoare. In acel moment se simtea neputincioasa. Corpul uman avea nevoie de mancare si apa ca sa supravietuiasca,dar Jordan mai avea nevoie si de un computer si de un telefon mobil. Se simtea pierduta fara gadgeturile ei.
Ura sentimentul acela de neputinta. Cand avea sa iasa de acolo, daca iesea vreodata de acolo, intentiona sa-si ia un ragaz de cativa ani si sa faca facultatea de drept. De fapt, daca ar fi avut cunostinte juridice nu s-ar mai fi simtit atat de vulnerabila,nu?
Sefa politiei o intrerupse tocmai cand isi plangea de mila mai cu foc.
- Ai de gand sa suni un avocat sau nu?
- M-am hotarat sa il astept pe fratele meu.
- A,deci vrei sa tragi de timp!pufni Haden. Lasa ca o sa te razgandesti in curand, pentru ca nu primesti mancare sau apa pana nu incepi sa cooperezi. Si nu-mi pasa cat timp trece. Te las sa mori de foame, daca trebuie, ameninta ea.
- E un procedeu legal? Intreba Jordan suav.
Haden era o femeie a naibii de rea. Arata spre ea insasi si tipa:
- Pot sa fac orice vreau in orasul asta. Ai inteles? Nu sunt asa de blanda cum par.
- Nimeni n-ar putea zice ca pareti blanda,replica Jordan fara sa se poata abtine.
Afirmatia o infurie complet pe sefa politiei, care se inrosi la fata.
- Ma intreb cat de impertinenta o sa mai fi daca ma hotarasc sa te dau pe mana fratilor Dickey.
Era pe punctul de a-si continua amenintarile cand o intrerupse Carrie.
- Maggie?
- Ti-am zis sa-mi spui "doamna ofiter Haden ", urla ea.
- Doamna ofiter Haden?
- Ce e?
- A venit FBI -ul.