I Hate My Life! Vol. 1

55-Violată.

Maya pov.

Pfff. Sunt in camera mea. Si nu camera mea obișnuită. Mda, sunt în Londra. Camera mea e lângă. camera lui Niall si fata in fata cu a lui Harry-cap-de-papusa.

M-a lovit. Nu-nu credeam că e în stare se așa ceva. Aveam în credere ca ma va proteja, dar nu voi mai avea încredere a 2-a oara.

Ies din cameră și merg în bucătărie. Mă așez la masa si îmi aprind o țigară.

Dintr-o dată intra tatal meu.

-Si tu ce dracu cauți aici?!

-Nu îmi vorbești mie așa!

-Vorbesc cum vreau. Din cauza ta sunt aici, si acum că sunt "acasă" pot să te dau afară în suturi.

În mai puțin de o secundă eu sunt pe jos și tata peste mine tinandu-ma strâns de gat.

-Acum ce mai spui?! Urlă el.

Îl văd cum își desface cureaua si îmi leagă mâinile cu ea. Imi pune mana la gura astfel sa nu pot scoate nici un sunet. Si cu cealata mana iși desface pantaloni si începe să îmi atingă corpul ușor. Lacrimile îmi aparusera deja în ochii știind că toți dorm si eu nu am nici o cale de scăpare.

Simțeam cum îmi dădea lent pantaloni jos iar mie îmi venea să urlu dar nu puteam. Se oprește pentru un minut dar după intra rapid in mine eu gemând puternic de scarba și durere.

Dintr-o dată e luat de pe mine si aud gemete de durere, dar nu am suficientă putere să îmi deschid ochii.

Mă simt luată în brațe și îmbrăcată. Deschid incet ochii și văd un par cârlionțat. Dar loviturile si gemetele de durere tot nu se opreau.

-V-vreau să m-mor.

-Nu. Eu vreau opusul.

-Nu e v-viata ta.

-Tu ești viata mea..

După acele cuvinte filmul mi s-a rupt..

***

Acacia pov.

-Maya. Trezește-te.

-DAMN. Cred că am avut cel mai nasol coșmar. Tata.. Tata mă.. Viola.

-Pai...

Maya pov.

-Pai ce?

-Acacia. Poti sa ma lași să vorbesc cu ea puțin. Spune Niall.

Acacia da din cap si iese.

-Umm. Uite. Nu a fost tocmai un coșmar ..

-Adică?

Se aseaza lângă mine si îmi pune capul pe pieptul lui.

-Nu ai visat. Asta s-a întâmplat aseară după miezul nopții. Noi dormeam si tatăl tău era beat. L-am bătut cât timp Harry te-a adus în camera. Îmi pare așa rău ca a trebuit să treci prin asta..

-Adică.. *spun si înghit în sec*.. Nu mai sunt....? Știi tu.

-... N-nu. Îmi pare rău..

-E.. E ok, cred.. Spun si încerc să mă duc spre baie. Dar la nici 2 pasi cad pe podeaua rece.

-Mai bine stai în pat azi. Mă duc să chem un doctor să-ți pună o perfuzie

-Nu. Nu. Sunt ok. Pot să --

-Nu. Stai în pat și punct.

După 5 minute intra si Harry-cap-de-papusa cu o tava plină de mâncare și un suc de mere.

-Nu îmi e foame. Nu vreau să mănânc. Poti sa mănânci tu.

Câteva lacrimi i se scurg pe obraji și se îndreaptă spre ușă.

-De ce pleci fix acum când am nevoie de tine? Cuvintele îmi parasec gura fără să gândesc. Harry zâmbește trist si vine în pat laga mine si ma ia strâns în brațe.

-Nu. Am. Sa. Las. Sa. Ti. Se. Mai. Întâmple. Asa. Ceva. Nici. O. Data. îmi șoptește

-E de ajuns si o dată că sa distrugă psihic un om. Spun privind în gol.

-Dar nu meritai. Îmi spune

-Am primit atâtea șuturi de la viață. Chestia asta ar fi un șut în plus. Zic .

-------------------

Acest capitol a fost ultimul așa scurt. Restul Vor fi mult mai lungi și voi incerca sa le public tot mai des. :>>

Si daca aveți propuneri va rog să îmi dați în chat :)))