Capitolul 1

39.5K 593 40
                                    

Înainte să citiți aș dori să vă dau câteva informații:

Aceasta este prima mea carte, începută din pasiune pentru scris și pentru ficțiune, neavând neapărat un scenariu fix ci totul venind spontan. Bineînţeles că are destul de multe greşeli în exprimare pe care am încercat şi încă încerc să le rezolv. Veți observa pe parcurs ca unele întâmplări probabil nu au sens sau totul este prea brusc însă încerc sa remediez totul pe parcurs.
Dacă vă place nu ezitați să lăsați un vot și comentarii cu opiniile voastre!

Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru toată susținerea. Lectură plăcută!

Valurile mării se izbeau de mal. Razele blânde și calde ale soarelui se scufundau în adâncul mării. Peisajul era divin, mă simțeam liberă și relaxată. Picioarele mele erau îngropate în nisipul fin și cald. Îmi plăcea să îmi mișc degetele și să las nisipul să se scurgă printre ele. Făceam asta deja de câteva minute fără să observ. Decid să îmi întorc capul și observ ca eram acompaniată de două fete. Nu putem să le văd chipul însă puteam să le aud râsetele colorate. Nu le cunoșteam însă mă simțeam destul de normal în preajma lor. Decid să îmi mut privirea din nou spre mare și să mă bucur de peisaj. Un lucru ciudat se întâmplă, peisajul începe să se distorsioneze, nu mai aud glasul fetelor, în schimb aud o melodie care mă enervează groaznic.

Deshid greoi ochii și îmi dau seama că telefonul de lângă mine scotea acel sunet care nu mă încântă deloc. Atunci am realizat imediat: a fost doar un vis! Pe lângă acea melodie mai aud un glas care mă trezește la realitate.

- Caitlin! E a doua oară când îți sună alarma și tu încă nu te-ai trezit! Ridică-te și pregătește-te, o să întârzii la cursuri!

- Încă 5 minute, mamă. Murmur cu fața în pernă deși mai mult ca sigur nu s-a înțeles nici un cuvânt.

Ma simțeam atât de obosită. Bineînțeles că toate diminețile când ne trezim devreme ne găsesc obosiți, însă de data asta chiar am întrecut măsura cu statul până târziu. Știam eu că nu trebuia să mă apuc de acel serial însă nu am putut rezista să nu văd ce se întâmplă în episodul următor.

- Trebuie să ajung la muncă. Trezește-te sau astăzi vei merge pe jos! Merg să îmi termin cafeaua apoi te așteptăm în mașină.

Abia după ce am auzit ușa închizând-se mă ridic în șezut, simțindu-mi corpul încă amorțit. Îmi văd laptopul în celălalt colț al patului și a trebuit să mă obișnuiesc cu ideea că nu mai pot vedea un alt episod în dimineața asta. Mă decid să merg la baie și să îmi fac rutina de dimineață cât mai repede posibil apoi mă îmbrac .
Mi-am ca măcar în această zi să nu fiu îmbrăcată ca un om fără locuință, cum o făceam de obicei dar se pare că nu mi-a ieșit. Nu mă prea interesa cum mă îmbrac sau părerea altor persoane oricum.
Trec cu peria de câteva ori printre șuvițele mele brunete și plec în grabă.

- În sfârşit, domnişoară. Tata mă priveşte zâmbind.

Tata este un om extraordinar care are mereu glumele la el. M-a înțeles întotdeauna și m-am bucurat să primesc o iubire necondiționată din partea lui cât și din partea mamei.

- Off tată, scuteşte-mă! Intru în maşină dar nu înainte să îl sărut pe obraz si să mă iau de mustața lui, ca în fiecare dimineață de altfel.

Tata porneşte maşina iar eu mă uit pierdută pe geam. Încă eram într-o stare de somnolență și imaginile fugitive nu făceau decât să mă adâncesscă în acea stare. Acum mă gândesc că era mai bine să o iau pe jos cum spusese mama pentru ca în acest fel cu siguranță nu eram așa moleșită.
Observ cum tata virează la dreapta și intră în campus oprind mașina în fața clădirii. Le urez o zi bună și cobor din mașină trântind portiera în urma mea. Intru cu pași mărunți în clădire și observ că pe hol nu mai era mulțimea aia sufocantă de stundenți ci doar câțiva, semn că întârziasem puțin. Decid să îmi scot caietul de curs și apoi mă îndrept spre sala de clasă. Deschid caietul încercând să îmi reîmprospătez memoria în cazul în care îmi vor fi puse anumite întrebări. Știam că profesorul de la cursul la care urma să intru nu suporta ca studenții să întârzie așa că m-am gândit că cel mai bine să fiu pregătită în cazul unor întrebări surpriză. Privesc în grabă toate propozițiile si formulele subliniate cu highliterul meu neon și fac pași repezi pe coridor.

WANTEDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum