Medalionul dragostei

12. Concursul

Noaptea se lăsase peste moşia familiei Brown. Dimineață, toată lumea se trezise devreme, pentru a ajunge la concurs. Dave şi Brad porniseră primii, Antonia şi Jessica l-au aşteptat pe David, pentru a merge împreună. Tania rămase acasă, pe ea nu o prea încântau aceste activități.

Concursul consta în admirarea cailor şi călărirea lor prin respectarea unui traseu. Premiul era un armăsar pur sânge. Mai era o oră până concursul trebuia să înceapă. Jessica era aşezată la una dintre mese, alături de Antonia şi David.

- Jess, putem vorbi? întrebă Brad şi se apropie de ea.

- Nu vreau! Dar dacă vrei să vorbim despre cai şi administrație, te ascult!

- Jess, iubito, te rog! se aşeză în genunchi în fața ei.

- Ridică-te! Te ascult, dar nu aici, ne întâlnim diseară la locul nostru. Cu o singură condiție!

- Care? se ridică el şi o privi intens.

- Să nu îmi mai spui iubito, nu cred că mai e cazul!

- Bine. Mulțumesc! zâmbi el.

Brad merse în locul, unde erau caii înainte de concurs. Se simți cuprins cu mâinile, se întoarse să vadă cine era. Era Helena, care îl îmbrățişase, iar acum îi sărută buzele. El se dezlipi de ea.

- Ce naiba faci? strigă el.

- E doar un sărut! zâmbi ea. Era îmbrăcată într-o rochie verde, avea nişte sandale argintii cu toc şi o pălărie maro.

- De ce ai venit? întrebă Brad furios.

- Să te văd! Uite, ştiu că am greşit, dar m-am gândit că poate te va bucura prezența mea, mai ales că m-ai căutat!

- Nu cred că ai gândit! Da, te-am căutat, te-am sunat pe tine şi pe toți cei care te cunosc, ți-am trimis în fiecare zi scrisori, un an de zile nu am fost eu, Helena! țipă el. M-ai lăsat baltă la altar, am stat ca un fraier până noaptea aşteptându-te să vii, dae tu erai în Europa!

- Am fost prea tânără, avea 20 de ani, nu că acum aş fi foarte pregătită, dar ne-am putea da o şansă. Iartă-mă!

- Helena, te-am iubit! Dar acum sunt îndrăgostit de altcineva şi crede-mă, că nu am iubit pe nimeni cum o iubesc pe ea.

- Spui asta pentru că eşti supărat!

- Eşti fată deşteaptă, chiar nu înțeleg de ce te-ai întors. Nu ai nevoie de mine.

- Am venit pentru că ştiam cât de distrus ai fost, dar a fost o greşeală. Brad, chiar te-am iubit, dar mi-a fost frică.

- Helena, te cunosc şi ştiu că toate astea le faci pentru că vrei să te revanşezi față de mine! îi luă palma între ale lui.

- Ai dreptate, vreau doar să mă ierți, acum îmi pare rău că am fugit, puteam fi fericiți, dar eu nu merit! Eşti cu mult mai bun decât mine.

- Helena, te-am iertat, ştiam că odată te vei întoarce, dar speram să nu fie prea târziu.

- Îmi pare rău. Sunt curioasă, cine e femeia care te-a făcut să fii aşa?

- E de ajuns să ştiu eu!

- Bine.

- Helena, vreau să..

- O să plec, nu vreau să îți fac probleme, îl întrerupse ea.

- Mulțumesc! zâmbi Brad.

- Pot să te îmbrățişez?

- Sigur, o lăsă să îl îmbrățişeze.