Medalionul dragostei

31. Mărturisiri

- Brad! Jessica! strigă David, apoi îi zări. Sunt aici! se apropie de ei.

- David! se ridică Jessica şi îl îmbrățişă. Ce bine că ne-ați găsit! Ajută-l pe Brad, s-a lovit la picior!

- Da, sigur. Sunt aici! țipă el. Veniți! Sper că nu m-am pierdut de restul! Eşti bine, Brad?

- Da, mă doare puțin. Jessica m-a pansat.

- Tu eşti bine?

- Da, David. Sunt bine. L-ați găsit pe Robert? întrebă ea, panicată.

- Da, e acasă. O să povestim, bine că sunteți vii şi nevătămați. Sunt aici! țipă el.

- Ai auzit Brad? E acasă! sări ea şi îl îmbrățişă.

- Au, ce bine! zâmbi el.

- Scuze, nu am vrut să te rănesc şi eu, zise ea dându-şi seama că îi atinse rana de la picior.

- Nu, nu ai făcut asta!

Doi polițişti ajunseră acolo.

- Veniți, vă rog! Le făcu David, cu mâna. Brad poți să te ridici?

- Da, dar nu cred că voi putea merge.

- Ajutați-l, vă rog, cei doi polițişti săriră în ajutor şi îl cără pe Brad.

După o jumătate de oră, Jessica, Brad, David şi ajutoarele, ieşiră din pădure. Acolo erau maşini de poliție, o ambulanță, chiar şi salvamontişti. Toți, cei care îi căutau au fost anuntați că Brad şi Jessica au fost găsiți. Comisarul se apropiară de ei.

- Sunteți bine? întrebă comisarul.

- Da, răspunse Jessica. El s-a lovit.

- O să avem nevoie să dați nişte declarații, dar acum vă rog să mergeți la ambulanță, ca medicul să vă verifice.

- Bine. Mulțumim, zise Jessica.

Brad şi Jessica erau în ambulanță.

- V-am pansat, e doar o zgârietură. Durerea e de la lovitură, va trebui să veniți la spital să vă facem o radiografie. Să nu vă miscați prea mult, să nu călcați pe picior.

- Bine, mulțumesc! Jess, stai! strigă Brad, care încercă să o prindă din urmă.

- Spune, se întoarse spre el, încă purta geaca lui. Ai grijă nu ai voie să calci pe picior, sprijină-te pe cârje. Avea cârje, cu ajutorul cărora se deplasa.

- Nu mi-ai răspuns!

- Poftim? întrebă ea, nedumerită.

- La ce te-am întrebat în pădure, nu mi-ai dat un răspuns. Mă mai iubeşti sau îți iubeşti soțul?

- Brad, te rog!

- De ce nu-mi răspunzi? se apropie de ea şi o prinse de mână. Spune-mi!

- Jessica, scumpo! Eşti bine? întrebă Victor, speriat şi îngrijorat, care se apropie de ei.

- Victor! strigă ea şi Brad îi dădu drumul la mână. Victor sări să o îmbrățişeze şi o sărută.

- Scumpo, eşti bine?

- Da, sunt bine! Dar tu ce faci aici? De unde ai aflat?

- M-a sunat Antonia şi am reuşit să venim mai repede, azi am ajuns. Bună, Brad! Eşti bine? întrebă Victor şi dădu noroc cu el.

- Da, mulțumesc!

- Eu îți mulțumesc că ai avut grijă de soția mea!

- Oricând! Nu e nevoie să îmi mulțumesc! zise el, furios, dar încercă să pară calm.