Medalionul dragostei

28. Dispariția

- Nu e cu tata sau cu David? întrebă ea, panicată.

- Ce s-a întâmplat? interveni Brad.

- Nu, Dave nu e acasă, iar David şi Antonia nu l-au văzut.

- Stai acolo, nu te mişca, vin imediat!

Jessica se ridică şi nu îşi mai putea ține lacrimile.

- Ce s-a întâmplat? întrebă Brad, speriat. O prinse de mâini.

- Robert, suspină ea, Robert a dispărut! Donna l-a căutat prin toată casa şi nu l-a găsit!

Jessica se îndreptă spre ieşire.

- Trebuie să plec!

- Stai, mergem împreună, cu maşina mea, nu poți conduce aşa. O să îl găsim, Jess!

Brad şi Jessica ajunseră la moşia Brown, acolo îi aştepta Donna pe un fotoliu, plângând. David şi Antonia erau lângă ea.

- Unde e? întrebă Jessica, agitată şi plângând.

- Nu e, suspină Donna, nu ştiu unde poate fi, am fost să iau doar un pahar cu apă, se juca pe covoraş.

- Ți-am spus să stai cu el în cameră! strigă ea. Eu sunt vinovată, nu trebuia să plec, se aşeză pe canapea.

- Jessi, o să îl găsim, se aşeză Antonia lângă ea.

- Robert, unde eşti mami?

- Jess, se aşeză Brad în genunchi, în fața ei. Uităte-te la mine, îl vom găsi! Îl luă mâinile şi i le sărută. Fiul nostru trebuie să fie cu noi şi aşa va fi! Jessica sări să îl îmbrățişeze.

- Te rog, Brad, găseşte-l! zise ea printre lacrimi.

- Am chemat toți argați, să îl caute prin moşie, pe la fermă, ps drum. Nu ştiu, zise David, agitat.

- Mulțumesc, frate!

În casă intrară toți argații.

- Domnule David, ne-ați chemat?

- Da. Toți îl cunoaşteți pe nepotul meu, Robert?

- Da, domnule!

- Nu îl găsim prin casă, e posibil să fi ieşit afară, să fie pe undeva prin zonă. Nu cred că a ajuns departe! Vă rog să vă împărțiți şi să îl căutați, călare, pe jos, cu maşina. Nu contează cum, trebuie să îl găsiți!

- Sigur, domnule!

- Vin şi eu, strigă Brad. Îți promit, Jess, că am să îl găsesc pe fiul nostru, nu i se va întâmpla nimic!

- Vin şi eu, îl urmă ea.

- Nu, se apropie de ea şi îi şterse lacrimile, apoi îi cuprinse fața cu palmele. Poate sună cineva sau se întoarce, e mai bine să rămâi aici cu sora ta. Anuntă-i şi pe ceilalți, poate cineva ştie ceva. Anto, ai grijă de ea, te rog! O sărută pe Jessica, pe frunte.

- O să am grijă!

- Să mergem, spuse David.

- David, ar trebui să cauți prin zonă, iar dacă e ceva să fii aproape. Nu e bine să le lăsam singure. Îl sun pe Garry, să mă însoțească şi o să îmi mobilizez şi eu, angajații.

- Da, e o idee bună.

- Ai grijă de tine! strigă Jessica.

Brad îi zâmbi şi plecă. Jessica nu îşi putea stăpâni lacrimile, Antonia o ținea strâns în brațe.