Medalionul dragostei

25. Amintiri

Jessica ieşi furioasă, încălecă şi porni la drum. Brad rămase pe loc.

- Domnule, ați fost cam sever cu doamna.

- Garry, ştiu! Plec şi eu!

Brad porni în urma ei. Jessica plângea, calul se speriase de un şarpe, care îi ieşi în cale. Ea se dezechilibră şi căzu. Brad o găsi întinsă pe jos, iar calul fugi. El o ridică, o luă în brațe şi o aşeză pe calul lui. Ajuns lângă moşie, câțiva argați îl ajutase. O duse în brațe până în dormitorul lui, care era la etaj, o aşeză pe pat. Avea o zgârietură deasupra arcadei, Garry îl ajutase pe Brad să îi curețe rana. Apoi încercă să o trezească, folosind alcool. Jessica se trezi, vru să se ridice, dar Brad o opri. Ea îl văzu pe el şi deveni şi mai agitată.

- Eşti aici...şopti ea.

- Eşti bine? întrebă el îngrijorat.

- Eşti aici, repetă ea, îşi puse mâna pe rană, peste care avea un plasture.

- Da, sunt aici!

Jessica privi în jur, realiză că nu e acasă, apoi făcu ochii mari.

- Ce caut aici? vru să se ridice, dar Brad o opri.

- Stai, eşti rănită, ai căzut de pe cal.

- Unde sunt?

- În patul meu!

- Ce, ce, ce mi-ai făcut? Ce? țipă ea.

- Stai liniştită, femeie, nimeni nu ți-a făcut nimic!

- Vă aduc ceva? întrebă Garry.

- Nu e nevoie, şi-a revenit, e tot atât de acră!

- Eşti, încercă din nou, să se ridice, dar o durerea nu o lăsă. Mă doare capul!

- E normal, ia o pastilă, i-o aşeză în palmă şi îi întinse paharul, ar trebui să dormi. Îl sun eu pe Dave, să-l anunțe pe Victor.

- Nu, nu! strigă ea. Anuntă-l doar pe tata, voi pleca imediat.

- Stai aici, revin, spuse Brad şi ieşi din cameră.

- Sunteți bine? Îi aşeză încă o pernă sub cap.

- Da, Garry. Mulțumesc!

- Să îl scuzați pe domnul Brad, aşa se comportă de când l-a părăsit o fostă iubită, dar stați liniştită, nu vă vrea răul şi nici altceva.

- Am sunat, dar nu-mi răspunde nimeni. Încearcă tu să-l suni pe Victor, pe mobil.

- Nu, Brad, se panică ea. Mă descurc, încercă să se ridice, dar ameți.

- Eşti bine? sări el să o prindă şi o aşeză pe pat.

- Da, am amețit doar!

- Poate sunteți însărcinată, zise naiv, Garry.

- Garry, ieşi! strigă Brad.

- Mă iertați, zâmbi Garry.

El ieşi din cameră. Brad era aşezat pe marginea patului, Jessica era întinsă pe pat.

- Ce e? Nu a spus nimic greşit!

- Da, se poate, dar săracul tată prin câte va trebui să treacă.

- Mai bine ieşi şi tu, dacă ai de gând să mă enervezi.

- Tac! Eşti bine?

- Îți pasă? zâmbi ironic.

- Normal, mi-am făcut griji.

- Am crezut că nu îți pasă de mine.

- Eşti mama lui Robert, e normal să îmi pese, nu? se fâstâci el.