Medalionul dragostei

29. Labirintul

Brad şi Jessica erau prin pădurea stufoasă, care devenea din ce în ce mai întunecată. Brad îşi căută în buzunare telefonul, avea o pereche de blugi albaştri, o cămasă gri în carouri şi o jacketă, din piele, neagră, în picioare purta o pereche de tenişi gri. Realiză că nu are telefonul la el, cu siguranță, îl uitase în maşină, se gândi el. Jessica era în fața lui, îmbrăcată într-o pereche de blugi albaştri, o bluză crem şi un cardigan maro, în picioare avea pantofi, joşi, maro.

- Jess, mi-am uitat telefonul în maşină, ar trebui să sunăm acasă. Ar trebui să ne întoarcem.

- Trebuie să îl căutăm, Brad, nu ne putem opri.

Drumul era tot mai îngust, deoarece pădurea devenea din în ce mai deasă şi mai greu de pătruns, din cauza tufişurilor. Erau deja de două ore prin pădure, soarele apunea încet, noaptea avea să se apropie.

- Se întunecă, nu ştiu unde suntem! Robert! țipă ea.

- Jess, ar fi trebuit să mă asculți, când am spus să ne întoarcem. Se întunecă, iar noaptea nu vom găsi nimic! Robert, strigă şi el.

- Ştiu, că ai dreptate! Dar dacă e singur în pădure? începu să plângă. Nu pot să plec de aici.

- Nici eu, dar tind să cred că e o capcană, l-am fi găsit, dacă era în pădure. E un copil, nu poate să meargă atât pe jos.

- Ce ne facem, Brad? se opri ea şi se întoarse spre el, îl privea cu ochii înlăcrimați.

- Jess, nu mai ştiu. Tot ceea ce vreau e să-l găsim viu şi nevătămat, o strânse în brațe.

- Şi eu!

- Sună-l pe David! Jessica îl privi panicată. E în geantă, iar geanta e în...

- Maşină, o întrerupse el.

- Ar trebui să ne întoarcem!

- Da, încercăm să o luăm pe acelaşi drum, dar e întuneric, nu vom vedea foarte bine.

- Încercăm!

Brad îi întise mâna. Ea îl privi nedumerită.

- Ar trebui să mă ții de mână, să nu ne pierdem unul de altul, vreau să te ştiu în sigurantă.

Ea îi dădu măna.

Între timp la moşia Brown. Antonia şi David erau în sufragerie, Jordan şi părinții ei erau în grădină.

- Iubitule, ar trebui să sunăm la poliție, nu au venit, iar imediat e noapte! Dacă s-a întâmplat ceva?

- Stai liniştită, iubito! O sărută David, pe frunte.

- Dacă a fost o capcană şi li s-a întâmplat ceva? Ne-ar fi sunat, dacă îl luau pe Robert.

- Aşa e, nu ştiu. Îl sun pe Brad.

David căută în agenda telefonului pe Brad, atunci uşa de la intrare se deschise. Atunci Jordan şi părinții ei, veniră şi ei, din grădină.

- Mami! se auzi glasul lui Robert, toți se apropiară de uşă. Uite ce mi-a luat bunicul! Robert intră în casă, Antonia alergă şi îl strânse în brațe, avea lacrimi în ochi. Toți erau în jurul lor.

- Robert, scumpule, unde ai fost? întrebă Jordan, emoționată.

- Cu bunicul, uite ce maşinuță mi-a cumpărat! Ținea în mănă o măsină mare, albastră.

- Ce s-a întâmplat? intră Dave, în casă, relaxat şi curios, de reuniunea de familie.

- Ne-ai speriat! strigă Antonia.