Medalionul dragostei

37. O singură şansă

Jessica rămase împietrită în fața lui, zgomotul vocii lui, încă îl auzea în urechile ei. El avea ochii umezi, iar dezamăgirea din privirea lui, parcă o lovi.

- Intră, şopti ea.

Dar el continua să o privească, simți cum vântul aducea ploaia înăuntru. El păşi şi o luă în brațe, o strânse puternic.

- Am nevoie de tine, îi şopti el, la ureche.

Jessica îi simți căldura corpului, care o făcea să zburde de fericire. În momentul acela îşi dădu seama că niciodată nu încetase de a-l iubi, doar că nu-l apreciase pe cât ar fi meritat. Nu voia să-i mai dea drumul din brațele lui, ştia că pentru ea era acasă, locul unde se simți iubită şi împlinită.

- Şi eu, şopti ea. Şi eu am nevoie de tine!

Brad se desprinse din îmbrățişare şi o privi pe Jessica, cu lacrimi în ochi. Jessica închise uşa şi amândoi păşiră spre canapea, apoi se aşezară. Era o linişte stânjenitoare, niciunul nu scoase o vorbă.

- Ce s-a întâmplat, Brad? îl întrebă Jessica, îi atinse uşor mâna dreaptă, cu vârfurile degetelor.

El îi prinse mâna între ale lui.

- Jess, am nevoie de tine, doar să fii aici, să stau lângă tine!

- Sigur, dar eşti în regulă? întrebă ea panicată. Mă sperii!

- Nu are de ce să îți fie teamă, îi atinse uşor cu o mână, obrazul. Jessica simți un fior, care-i cuprinde şira spinării. Sunt lângă tine!

- Şi eu, dar nu vrei să-mi spui ce se întâmplă?

- Nu acum, tăcu el o clipă. Pot să dorm aici?

- Da, răspunse ea, promt. Poți să dormi în camera Antoniei.

- Nu, vreau să dorm aici, pe canapea, cu tine în brațele mele. Promit că nu am alte intenții, ci doar vreau să fii lângă mine. Tu îmi oferi liniştea şi siguranța, de care am nevoie.

- Bine, şopti ea, dacă vrei să nu ne spunem nimic, aşa vom face, îi zâmbi ea. Merg după încă o pernă, se ridică ea şi vru să plece, dar el o prinse de mână.

- Nu e nevoie, e suficientă, doar una.

Cei doi adormiră îmbrățişați, pe canapeaua din sufragerie. După miezul nopții, Dave coborî în sufragerie, pentru a merge la bucătărie, după un pahar cu apă. Îi zări pe Brad şi Jessica, care dormeam. Dave zâmbi şi luă pătura, care căzuse pe podea şi îi acoperi.

Dimineață, soneria se auzi în toată sufrageria, Donna deschise uşa, iar Jordan intră.

- Bună dimineața, Donna!

- Şhht, bună dimineața, Jordan! şopti ea.

- Unde e toată lumea? întrebă pe ea pe acelaşi ton cu Donna. Credeam că oamenii de la fermă se trezesc devreme. Donna îi arătă cu degetul spre canapea, iar Jordan se îndreptă spre canapea. Atunci îi zări pe Jessica şi Brad, care dormeau îmbrățişați şi zâmbi. Jessica se trezi şi se ridică, speriată, văzând-o pe Jordan.

- Mamă! strigă ea. Ce faci aici? Brad auzi vocea Jessicăi şi se trezi, se ridică şi el în picioare, buimac.

- Jordan!

- Mă scuzați, nu am... Dragilor, de ce nu dormiți în cameră?

- Nu e ceea ce crezi! se scuzară Jessica şi Brad.

Jordan le zâmbi şi îi privi cu drag.

- Nu ştiu la ce v-ați gândit voi, dar eu ziceam că ar trebui să dormiți într-un pat, nu pe canapea, chicoti ea.