Medalionul dragostei

27. Jo's Restaurant

- Poftim? ridică Brad, tonul.

- Da, e dreptul tău şi chiar nu îmi place că trebuie să te întâlneşti cu Jessica, de fiecare dată, când îl vizitezi.

- Amber, ți-am spus că Jessica e căsătorită, iar eu ți-am promis că o să ne căsătorim curând.

- Şi dacă nu ar fi fost căsătorită? Ai fi încercat să te împaci cu ea?

- Amber, nu încerca să scoți de la mine, ceva ce nu ai vrea să auzi!

- Şi eu pot să fiu o mamă bună pentru Robert. Sau mai am o variantă, îți fac şi eu un copil, iar fiecare va fi cu copilul lui, spuse ea furioasă.

- Mai ai şi alte idei?

- Da, dacă te minte din nou şi nu e copilul tău!

- Noapte bună, Amber! Ai grijă cum conduci! Brad se ridică şi se îndreptă spre dormitorul lui.

- Brad! Stai! țipă ea şi îl urmă.

- Ce e? se întoarse spre ea.

- Sunt geloasă, de când suntem aici, Jessica primeşte mai multă atenție din partea ta, decât mine.

- Amber, îi luă mâinile între ale lui. Trebuie să ai încredere în mine, o să ne căsătorim, o să avem şansă să avem copii, dar Robert va fi şi el fiul meu. Iar Jessica va fi prezentă, doar în calitate de mamă şi atât.

- Eşti sigur că nu o mai iubeşti?

Brad tăcu o clipă, apoi o luă în brațe şi o sărută.

- Sunt foarte sigur! Aşa că nu îți mai face griji şi nu veni cu idei nebuneşti!

- Pot să rămân la tine?

- Nu e momentul!

- De ce? Nu te mai simți atras de mine? În Las Vegas, nu părea aşa.

- Amber, de ce nu vezi, că tu eşti femeia cu care vreau să îmi fac o familie.

- Brad, spui asta, dar nici tu nu o crezi. De un an de zile ne căsătorim, dar nicio dată nu ai spus că mă iubeşti! Doar eu.

- Amber, dar ea se desprinse de el.

- Nu, Brad, te rog gândeşte-te bine! Nu vreau să fiu lăsată baltă la altar.

Brad tăcu, iar ea îl privi, dezamăgită.

- Şi tăcerea e un răspuns. Caută-mă când crezi că ai un răspuns!

Amber plecă.

- Amber, strigă Brad.

Brad se aşeză pe pat, îşi frământă mâinile.

- De ce ai apărut, Jessica! gândi el cu voce tare.

Telefonul sună, iar el răspunse.

- Alo.

Nu se auzi nimic.

- Alo, repetă Brad.

- Da, se auzi o voce cunoascută lui.

- Jessica?

- Da. Brad, vreau să îți vorbesc.

- Sigur. Vrei să vin la moşie? Robert e bine?

- Da, e bine! Nu, ar fi mai bine să ne întâlnim în oraş.

- Sigur, ne putem întâlni la fostul bar Sunshine, acum e închis, dar e al meu.

- Bine, ne vedem acolo!

- Bine.

Jessica ajunse în locul unde fusese barul Sunshine. Văzu că numele era schimbat, rămase uimită, scria mare ondulat : Jo's Restaurant. Brad o astepta pe scările din fața restaurantului. Jessica se apropie uşor de el, ajunse în fața lui, se juca nervoasă cu cheile de la maşină. Se aşternu liniştea, niciunul nu scoase vreun cuvânt.