Medalionul dragostei

4. Sărutul

"Sărutul este o manifestare a sentimentelor de iubire, recunoştință sau prietenie. Dar cred că un sărut poate declanşa o poveste de dragoste."

Brad o privi intens pe Jessica, care nu se mişcase din loc, parcă prinsese rădăcini, se apropie şi mai tare de buzele ei, îi simți respirația şi mai profundă. Îi atinse uşor buzele fierbinți, totul se răsfrânse într-un sărut, unul intens şi plin de pasiune. Jessica îi răspunse la sărut, nu mai era ea deloc, nu se mai putea gândi la nimic, doar trăia la maximum acel moment. Brad se dezlipi cu greu de buzele ei, îi zâmbi, dar atunci Jessica reveni cu picioarele pe pământ, Brad o sărutase, nu trebuia să se întâmple acest lucru. Îi îndepărtă mâinile de pe fața ei şi îl împinse, apoi îi trase o palmă şi alergă spre moşie.

- Jess, stai! strigă el încercând să o prindă, dar se opri. La naiba, lovi el cu piciorul în pământ.

Jessica alergă cât putea de repede, de ce a trebui să îi răspundă la sărut, se gândi ea. Tremura toată şi nu era din cauza frigului. Se grăbi spre camera ei, oricum îl lăsase pe Brad acolo, să îi aştepte pe Antonia şi David, iar ea avea nevoie de linişte, să poată gândi la rece tot ce s-a întâmplat.

A doua zi, Dave, Tania, Brad şi Antonia luau micul dejun, toată lumea era tăcută, Brad nici măcar nu gustase din mâncare, Antonia radia de fericire, era atât de îndrăgostită, i se citea în ochii.
- Anto, Jessica nu coboară? întrebă Tania, iar Brad deveni atent la discuție când îi auzi numele.

- De unde să ştiu? Ea întotdeauna face ce îşi doreşte, fără să îi pese de cei din jur, spuse ea tăios.

- Antonia, treci la tine în cameră! De fapt nu, dute să vezi de ce nu coboară Jessica, zise furios Dave.

- Dar, tată!

- Acum!

Antonia se ridică nervoasă şi urcă scările spre camera Jessicăi. Stătea în fața uşii, ce avea să îi spună? Nu ştia, aşa că bătu uşor în uşă şi intră. Jessica era încă în pat, se auzi muzică din căştile ei, era întinsă pe pat cu o pernă în brațe, telefonul era în mâna dreaptă, încă era în pijamale.

- Pot să intru? zise Antonia, care deja era în cameră, privind-o.

Jessica îşi scoate căştile când o zări şi opri muzica, se ridică, pentru a se sprijini, cu spatele, de spătarul patului.

-Da, sigur, se bâlbâi ea, hai, stai lângă mine, adăugă ea lovind cu palma patul.

- Nu am venit să stau, tata m-a trimis să văd dacă eşti bine, îşi ținea mâinile în sân.

- Sunt bine, doar că o să mănânc în cameră. Poți să te aşezi dacă vrei.

- Nu, să îi spun Donnei să îți aducă aici micul dejun?

- Da, te rog. Antonia?

- Da, spuse ea, se îndrepta spre uşă.

- Cum a fost călăritul ieri? zâmbi ea.

- Foarte bine, mă bucur că ai avut răbdare şi m-ai aşteptat! ridică din sprâncene.

- Mi-a fost rece, îmi cer scuze, doar că nu prea îmi face plăcere prezența lui Brad.

- E ok. De ce? Brad e chiar un tip de gaşcă, de când a venit m-am înțeles bine cu el.

- Nu ştiu, se bâlbâi ea, e mult prea încrezut şi tupeist!

- Destul! Crezi că poți să vii aici şi să te iei de toată lumea, iar tata o să îți facă pe plac? Te înşeli amarnic, strigă Antonia.

- Nu încerc să mi se facă pe plac, Anto, chiar vreau să vorbim, să lămurim lucrurile dintre noi.