Medalionul dragostei

24. Confesiuni

Brad părăsi, furios, camera. Jessica se aşeză brusc, pe fotoliul cafeniu, lăsă frâu liber lacrimilor, să curgă pe obrajii ei stănjeniți şi ruşinați.

- Doamne, ce am făcut? Brad, te-am pierdut pentru totdeauna!

Brad intră în biroul lui Dave, el era acolo, aşezat la birou.

- Ce mă bucur că ai revenit!

- Şi eu, Dave!

- Brad, ce mai faci?

Brad se aşeză pe fotoliul din fața lui Dave.

- Bine, acum am revenit şi m-am stabilit aici, restaurantul merge foarte bine şi de mâine voi preda muzică, la şcoala din oraş.

- Super! Mă bucur că îți merge bine. Cum merge logodna?

- Bine, suntem logodiți de un an de zile, însă am sperat că lucrurile se vor schimba, dar va avea loc şi nunta. Dave, de ce m-ai chemat?

- Brad, fiule, vreau să ma ajuți să vând nişte terenuri, acelea de la granița cu moşia McGuirre. Noul moşier nu a venit la nuntă şi am mai multe cheltuieli.

- De ce nu le cultivi?

- Sunt prea departe, iar eu prea bătrân. Sunt la 7 km, e mai bine dacă le vând.

- Îți propun ceva, eu le cultiv, iar tu le deții şi îți plătesc chirie.

- E departe, ai nevoie de oameni şi maşinării. Nu înțeleg ce ai putea face cu ele.

- Eu dețin moşia McGuirre, în acte e moşia Miller, deocamdată nu am schimbat-o. Iar din dragoste şi respect pentru tine, nu le cumpăr, ci îți plătesc chirie, poate pe viitor Antonia sau Jessica, vor avea grijă de moşie, iar terenurile tale sunt foarte bune.

- Brad, tu eşti noul moşier? Dar cum de nu ai spus nimic?

- Am cumpărat-o cu banii strânşi din turnee şi din profitul restaurantului, sincer, am luat-o la bani puțini, aveau nevoie de bani, nu le mergeau foarte bine cu ferma. Eu am renovat moşia şi mi-am făcut o mică hergelie şi mai câteva animale. E o moşie mică!

- Mă bucur! Înseamnă că ai venit de mai mult timp!

- Da, de o lună, doar David ştia. Voiam să fie o surpriză, deci ce spui accepți oferta mea?

- Nu ştiu, Brad.

- Doar că am o singură condiție, aş avea nevoie de un veterinar priceput şi aş vrea să-l împărțim.

- Ştii că Jessica e, zâmbi Dave.

- Da, ştiu, zâmbi şi Brad.

- Nu ştiu ce vrei să faci, dar sunt de acord cu tine, dar trebuie să fie şi ea.

- Fă să fie aşa!

- O să încerc!

- Vreau să mă laşi să te ajut, fără condiții, asta e doar un moft al meu, dar îți sunt dator, Dave!

- Nu. Nu trebuie să te simți dator, eşti ca fiul meu.

Brad ieşi din birou, în sufragerie pe canapea erau Victor şi Robert, se jucau.

- Tati! strigă Robert. Ai văzut? Eu am o maşinuță mai mare.

- Da, dar ce culoare are?

- Roşie?

- Mă întrebi pe mine?

- Nu, e roşie!

- Bravo!