Medalionul dragostei

6. Rivalul

Jessica urcă scările spre coridorul lung, de data aceasta era întunecat, nu voia să fie auzită, era trecut de miezul nopții, nu avea chef să dea nas în nas cu Dave sau Brad. Păşi încet, se descălțase, ținea sandalele în mână. Era aproape de camera ei, când uşa de vis-a-vis se deschise.

- Te-ai gândit să apari? zise Brad, avea doar o pereche de pantaloni de pijama, bustul sculptat îi era descoperit.

- Shht! îşi puse degetul pe gură, nu vorbi atât de tare, adăugă ea în şoaptă, intră în camera ei, dar Brad o urmă.

- Unde ai fost? Am fost îngrijorat că nu m-ai apari, mai ales că ai plecat cu tipul ăla!

- Nu ştiu ce te interesează, ieşi din camera mea! Se întinse pe pat, îşi acoperi fața cu mâinile, pleacă!

- Nu plec, îmi spui unde ai fost?

- Nu. Ai plecat?

- Eşti imposibilă! O râzgâiată, care face doar ce vrea ea!

Brusc, îşi aduse aminte de vorbele Antoniei. Era atât de rea? Chiar nu făcuse nimic greşit, doar pentru că nu voia să îi povestească lui Brad, nu însemna că e râzgâiată!

- Sunt obosită, în plus de ce îți pasă unde am fost? se ridică în picioare şi se postă în fața lui.

- Pentru că, ezită puțin, m-ai lăsat baltă şi nu ştiam unde eşti!

- Ştiai că sunt cu Nathan, nu? Aşa că am fost în perfectă siguranță în brațele lui! zâmbi ea, apoi oftă fericită.

- A da? îşi puse el mâinile în sân.

- Da. îi repetă gestul.

- Bine atunci. Am să plec. Era furios, i se putea citi pe față.

- Bine, îi deschise ea uşa.

- Foarte bine! ieşi pe uşă, dar privind-o în continuare.

- Excelent, spuse ea tăios.

- Magnific! zise el ajungând în fața camerei lui, deschise uşa şi intră în cameră, dar încă o privea pe Jesssica.

- Excepțional! Noapte bună! trânti ea uşa.

- Noapte bună! trânti şi el uşa. Fir-ar!

A doua zi, se auzi nişte bătăi în uşa de la camera Jessicăi, era somnoroasă, se îndreptă să o deschidă.

- Acum! țipă ea.

- Bună ziua, scumpo! Era Dave, intră în cameră, Jessica se trânti pe pat. Era aproape ora 1 după masa.

- Bună, tată! căscă ea.

- Ai dormit îmbrăcată?

Jessica se privi, adormise îmbrăcată! Nu se poate!

- Aşa se pare. Cred că am adormit, se scuză ea. E vreo problemă?

- Nu, doar că aş vrea să cobori, pentru că avem musafiri.

- Şi nu pot sta fără mine? râse ea uşor.

- Nu, pentru că pe tine te caută. După ce termini cu musafirul, te aştept în biroul meu.

Dave ieşi fără să mai spună nimic. Cine putea fi? Nu aştepta pe nimeni. Între timp în sufragerie, Nathan o aştepta pe Jessica, Brad venise de la grajduri, şi azi lucrase singur deoarece Jessica nu se trezise de dimineață. Avea nişte blugi albaştri şi un tricou crem, murdar pentru că reparase ceva la un tractor. Avea în mână un prosop de care se ştergea. Îl văzu pe Nathan, se îndreptă spre el, acesta se ridică în picioare când îl observă.