Medalionul dragostei

39. Regrete

Brad ajunse acasă şi fusese întâmpinat de Garry.

- Ai ajuns? întrebă Garry, speriat.

- Da, e vreo problemă?

- Nu, doar că nu v-am găsit şi am crezut că ați pățit ceva sau v-ați pierdut! vorbi el, repede.

- Garry, nu am ştiut că ai stofă de mămică sau soție!

- Foarte amuzant, domnule! Şi doamna Tania a fost îngrijorată, se scuză el. Unde ați fost?

- Garry, mă zăpăceşti, în fiecare zi! Ți-am spus că poți să mă tutuieşti, suntem prieteni.

- Ştiu, dar m-ați primit în casa asta, mi-ați dat de lucru, nu vreau să...

- Garry, nu vreau să reluăm aceeaşi discuție. Ia loc, vreau să vorbesc cu prietenul meu.

- Vă ascult!

- Am fost la Jessica aseară, după discuția avută cu tatăl meu.

- Aaa, v-ați împăcat?

- Nu chiar, am adormit amândoi pe canapea, aveam nevoie de ea, ştiam că doar prezența ei mă va ajuta să trec peste tot. Garry, spune-mi, greşesc că o țin pe Jessica la distanță?

Garry avea o privire suspicioasă.

- Vreți să fiu sincer?

- Te concediez, se răsti Brad!

- Vrei să fiu sincer? întrebă Garry, cu zâmbetul larg.

- Da, prietene! accentuă Brad.

- Enorm, greşeşti enorm! Acum aveți şansa de a fi împreună şi nu înțeleg de ce nu v-o acordați?

- Auch, asta m-a durut!

- Părerea unui prieten...râse Garry.

- Ştiu, crede-mă Garry. Încerc să pot să o îndepărtez, dar o iubesc atât de mult, încât nu am forța necesară de a sta departe de ea. Dar vreau să aştept să termine cu divorțul, pentru a putea să o luăm de la capăt. Însă, mi-e teamă, suspină el, mi-e teamă că relația noastră îl va afecta pe Robert, în cazul în care nu va funcționa.

- Brad, iubirea presupune şi teamă, dar singura teamă, pe care trebuie să o ai, e să nu o pierzi.

- Ştii că ai dreptate. Mulțumesc, Garry!

- Oricând! Dar după privirea ta, ceva s-a întâmplat între voi...

- Nu fii băgăcios!

- Parcă ziceai că suntem prieteni, mai ales acum că am renunțat la "dummeavoastră".

- Am sărutat-o...oftă el.

- E bine, înseamnă că mergeți pe drumul cel bun.

- Nu ştiu, Garry. Uneori nu sunt sigur de asta, o iubesc, mă atrage, dar nu ştiu, e ceva ce mă face să o țin la distanță.

- Greşelile! Dar fiecare om greşeşte şi merită o şansă.

- Aşa e...

- O să fie bine, prietene! O să vă căsătoriți şi o să formați o familie.

- Căsătorie, gândi el cu voce tare.

- Da.

- Nu m-am gândit la asta până acum...

- Eu da! De aceea vreau să îți cer un sfat!

- Sigur, Garry. Te ascult!

- Ştii că eu şi Eva, se bâlbâi el, suntem împreună de ceva vreme. Brad zâmbi. Garry continuă, aş vrea să îi propun să ne mutăm împreună, să cumpăr un apartament în oraş.