Medalionul dragostei

23. Destinul

David aştepta în fața preotului, cu lacrimi în ochi, când o zări pe Antonia venind. Ea era atât de frumoasă şi emoționatată, la brațul tatălui ei. Când privirea ei o întâlni pe a lui David, fericirea i se citi pe chip. David era îmbrăcat într-un costum bleumarin, pantofi maro şi cămasă albă cu un papion bleumarin. În stânga lui, era Brad, îmbrăcat într-un smoching negru şi pantofi negri, avea 30 de ani, vârsta prielnică pentru bărbați. Îşi lăsase barba neagră să îi acopere fața, însă era tunsă scurt, părul negru nu avea nici urmă de vreun fir alb. Jessica era în spatele Antoniei, îmbrăcată într-o rochie roz, din voal, care atingea uşor pământul, în cloş. În partea de sus erau cusute nişte mărgeluțe şi pietricele, pantofii cu toc înalt, nud, îi punea în evidență picioarele suple şi frumoase. Robert era şi el, lângă Jessica, țineau amândoi de trena rochiei.

Jessica întâlni privirea lui Brad, rămase şocată, deşi ştia că va fi aici. El zâmbi, iar ea nu se putu abține să nu îi zâmbească, deşi nu ştia dacă pentru el era acel zâmbet. Victor o trase de mână şi ea se aşeză lângă el pe scaun, iar Robert în brațele lui. Robert era şi el elegant, într-o pereche de blugi negri cu bretele şi o cămasă albastră şi un mic papion negru.

- Vă declar soț şi soție. Poți să săruți mireasa. David dădu la o parte voalul, ce îi acoperea fața, apoi o sărută.

Toată lumea era în grădină, care acum era amenajată cu mese rotunde îmbrăcate în alb, trandafiri roz înconjura grădina şi decorau mesele, aveau şi un loc de dans şi muzică live.

David şi Antonia, erau pe ringul de dans, iar toți erau în jurul lor.

- Ne bucurăm că sunteți alături de noi, vă dorim distracție plăcută şi vă mulțumim pentru că sunteți aici într-un număr atât de mare! Ridică paharul de şampanie, apoi o sărută pe Antonia.

- Sunt frumoşi împreună, zise Victor.

- Da, sunt. Țin minte când a venit David, pentru prima data în casa  noastră, iar tata nu era de acord să îi lase să se plimbe singuri, râse ea. A trebuit ca eu şi ..., se opri şi căută cu privirea pe cineva.

- Şi? Iubito, eşti bine?

- Da, a trebuit să merg cu ei.

- Jessica, ce bine îmi pare să te văd! zise o femeie, bronzată, blondă şi subțirică.

- Amber, şi eu, ce faci aici? Nu locuiai în Londra?

- Ba da, dar am călătorit prin Europa, apoi m-am mutat în Las Vegas, iar de acolo aici. Am venit la nuntă cu logodnicul meu, el e de aici.

- Uau, nu mă aşteptam să te revăd aici, cum merge munca?

- Foarte bine, nu mai practic modeling, însă am deschise prin oraşe nişte magazine cu haine. Eu îl cunosc şi pe David, am lucrat şi cu mama lui, o perioadă. De fapt de acolo îl cunosc şi pe logodnicul meu. A venit cu David, la magazinul din Berlin.

- Şi când e nunta? zâmbi Jessica.

- Nu ştim sigur, din cauza programului încărcat, am tot amânat.

- Apropo, el e Victor James, soțul meu, iar fiul meu e undeva pe aici cu bunicul Max.

- Îmi pare bine! Merg să îl caut şi pe logodnicul meu, să vă cunoaşteți.

- Bine, ziseră Jessica şi Victor.

- Iubito, eu merg să văd pe unde e Robert, să nu îl supere pe bunicul tău, revin, o sărută pe frunte. Apoi porni în căutarea lui Robert.

- Bine, zâmbi ea.

- Jessica, el e Brad Miller, logodnicul meu.

Jessica se întoarse încet, auzind numele lui Brad, când îl văzu, rămase înmărmuri, nu ştia de ce, pentru că era el sau pentru că era logodnicul lui Amber.