Medalionul dragostei

55. Căsătoriți

Brad aştepta la altar, purta un smoching negru, o cămaşă albă, un papion negru şi o pereche de pantofi negri. În piept avea un trandafir alb gălbui, precum cei din buchetul Jessicăi. Ochii măslinii îi erau înlăcrimați, atunci când îi întâlniră privirea Jessicăi. Ea venea însoțită de tatăl ei şi de fiul ei, doi dintre cei mai importanți bărbați din viața ei, cel de-al treilea o aştepta cu zâmbetul pe buze la altar. Păşea încet pe acele petale, care îi arata drumul spre bărbatul visurilor ei. Brad, era tot ce îşi dorea, îşi aduse aminte cât de proastă putea să fie să-l lase să plece, să nu lupte pentru el. Se considera cea mai norocoasă femeie din lume, Brad avea totul, tot ceea ce ea îşi dorea şi adică iubire, respect, răbdare şi îi dăruise cel mai frumos cadou, pe Robert. Acum urma să fie soțul ei.

Brad găsi în privirea Jessicăi, dragoste, încredere şi un nou început. Ştia că nu conta trecutul, ci prezentul şi viitorul lor. Se iubeau, iar acum aveau ocazia de a deveni soț şi soție, să-şi dovedească unuia în fiecare zi cât de mult se iubesc. Trecuseră prin multe, dar au aveau dovada că iubirea adevărată învinge, indiferent de obstacolele pe care le întâmpină în calea lor. Uneori nu e nevoie doar de dragoste, ci şi de înțelepciune pentru a ține iubirea vie.

Ajunşi în fața altarului, Dave şi Robert îi înmână mâna Jessicăi lui Brad.

- Ştiu că vei avea grijă de ea, fiule!

- Fii sigur, tată! spuse Brad, iar Dave îi zâmbi.

- Eşti superbă, îi şopti Brad Jessicăi la ureche. Iar ea îi zâmbi.

După câteva minute, urmă întrebarea cea mai importantă, la care răspunsul lor răsună.

- Da!

- Da!

- Vă declar soț şi soție! Puteți săruta mireasa!

Brad se întoarse spre Jessica, îi dădu voalul la o parte şi o sărută. Toți aplaudară în spatele lor.

- Trăiască mirii!! strigară în cor.

***

Ajunşi la petrecere, cei doi fuseseră primiți de un rând de aplauze. Amândoi merseră direct pe ringul de dans, pentru a avea primul lor dans ca soț şi soție. Se mişcară lent pe notele unui vals lent, iar toți erau aşezați în jurul lor, priviindu-i şi admirându-i. Era un vis împlinit atât pentru ei cât şi pentru cei, care îi cunoşteau.

După un timp în care se distrară, mâncară, băură şi se simțiră bine. Era momentul potrivit ca mirele să țină un toast, Brad voia acest moment. O luă pe Jessica de mână şi pe Robert şi au mers pe mica scenă a restaurantului.

- Bună seara, aş vrea să vă mulțumesc că sunteți alături de noi în această zi specială. Înseamnă foarte multe pentru noi. Am vrut să țin acest toast azi, pentru că simt nevoia de a mulțumi unor oameni, fără de care azi nu am fi ajuns aici. Părințiilor mei, Richard şi Tania, au făcut lucrurile diferit, dar dacă nu le făceau aşa nu ajungeam la moşia Brown şi nu o întâlneam pe Jessica, aşa că vă mulțumesc! Lui Dave, tatăl şi socrul meu, căruia îi datorez ce sunt, el m-a învățat să lupt pentru ceea ce îmi doresc, să fiu muncitor, să iert. Chiar dacă eram doar un străin în casa lui, m-a acceptat ca fiul lui, indiferent de ceea ce se întâmplase între mine şi Jessica. Iar pentru că tu ne-ai fost alături şi noi îți vom fi. Avem o surpriză, David şi Antonia vor locui cu tine, iar din două moşii ne-am hotărât să facem una, să construim o singură moşie, Brown Miller. Dave avea lacrimi în ochi. David şi Antonia au fost mai mult decât nişte cumnați, ne-au ajutat să fim împreună. Garry şi Eva, au fost ceva mai direcți, dar au ştiut să ne dea sfaturi bune. Iar şi pentru ei avem o surpriză, le vom organiza nunta si le vom oferi un loc, o căsuță la pe pământurile moşiei. Cei doi erau surprinşi, nu le veniră să creadă. Eva e încă mâna mea dreaptă, nu pot să o las să plece departe, râse el. Şi nu în ultimul rând, se întoarse spre Jessica, vreau să-i mulțumesc soției mele, că a acceptat să-şi împartă viața cu mine, să mergem împreună pe drumul vieții noastre, alături de fiul nostru, Robert. Vă iubesc!