Medalionul dragostei

51. Orgoliul

După ce a ajuns acasă, Jessica povestise cu tatăl ei şi Antonia, cărora le-a spus că şi-a amintit totul. Apoi făcu un duş şi se aşeză pe pervazul de la fereastră, privind spre moşia Miller, care de aici nu se vedea, era o distanță destul de mare. Dar ştia că e acolo, ceea din ea voia să fie şi ea acolo alături de fiul ei şi de omul, pe care îl iubeşte.

Greşise mult, ştia asta, dar cum va sta lângă Brad, ştiind cât de mult rău i-a făcut. El avea să-i reproşeze asta mai târziu.

Se auzi o bătaie în uşă. Antonia o deschise şi intră cu paşi mărunți în cameră. Jessica era cu gândul în altă parte.

- Se poate? întrebă Antonia.

Jessica se sperie auzindu-i glasul.

- Scuze, nu am vrut să te sperii.

- Nu e nimic, Anto. Eu îmi cer scuze, eram cu gândul în altă parte. Intră!

- E ok. Eşti bine? întrebă Antonia, închise uşa după ea şi se aşeză lângă Jessica pe pervaz.

- Adevărul e că nu mă simt bine deloc! Azi mi-am amintit totul, toate sentimentele îmi sunt amestecate.

- Mi-a spus David ce s-a întâmplat cu Brad. Te-ai gândit ce o să faci?

- Anto, nu aş avea nevoie să mă gândesc dacă nu aş fi greşit atât de mult față de Brad. Nu e corect!

- Ştii ce nu ar fi corect, Jess? Să-l îndepărtezi pe Brad de tine, să pierdeți ceea ce aveți din prostie.

Jessica oftă.

- Vă iubiți! Asta se vede clar! Jess, nu fă o prostie, pe care o vei regreta.

- Nu îmi doresc să purtăm această discuție acum, te rog!

- Bine. Mă bucur că eşti tu! zâmbi ea. Vreau să-ți spun ceva, adică să îți dau o super veste.

- Ce e? întrebă Jessica, mirată. Era atât de bulversată.

- O să fii mătuşică!

- Cât de mult mă bucur, Anto! o îmbrățişă. E minunată! Cel mai frumos lucru din lume e să fii părinte. Ați aflat ce va fi?

- Nu, am doar 7 săptămâni aproape. Dar se vede că sunt doi. Eu şi David vom avea gemeni!

- Uau, o privi surprinsă, îi atinse burtica. E minunat! Trebuie să ai grijă de tine, dar sunt convinsă că David va fi mereu lângă tine să te ajute.

- Da. Antonia simți în vocea Jessicăi o urmă de tristețe. Ştii că şi Brad ar fi fost lângă tine, dacă l-ai fi lăsat.

- Ştiu, doar că, totul ar fi fost altfel, dacă nu mă încăpățânam.

- Trecutul nu mai poți să-l schimbi, dar viitorul da. Decizia e în mâinile tale, profită de acest moment să faci acel lucru pe care ți-l doreşti cu adevărat!

- Realizez, dar eu nu-l merit pe Brad. I-am făcut atât de mult rău..

- O luăm de la capăt?

- Nu.

- Ştii ce decizie trebuie să iei! Brad face parte din viața ta şi tu din a lui.

- Anto, te rog lasă-mă singură, vreau să dorm şi o să mă gândesc la asta.

- Bine, noapte bună! Antonia se retrase.

A doua zi de dimineață. La moşia Miller, Brad era în camera lui, nu prea dormise toată noaptea. O iubea enorm pe Jessica, o voia lângă el şi pe fiul lor, de asemenea.