Medalionul dragostei

48. Obstacole

- Da, respiră el adânc, îi era atât de greu în prezența ei.

- Să ştii că dacă eşti angajatul acestei moşii trebuie să fii aici când lumea te caută, spuse ea aproape în şoaptă, încă el o ținea se braț, dar ea nici nu observă, era pierdută în privirea lui.

- Da, se apropie de ea, îmi pare rău, continuă să o privească fix în ochi, era o tensiune imensă între ei. Dacă vreți să mă concediați..

- Nu, nuu! strigă ea, apoi realiză că ridică tonul, iar acel moment îi făcu să revină cu picioarele pe pământ. Brad o lăsă de braț şi luară distanță între ei. Jessica se panică, înghiți în sec, nu ştia ce i se întâmplă în prezența lui Brad, era doar un simplu angajat, de ce era atrasă de el? Îşi punea zeci de întrebări în acel moment.

- Bine, zâmbi Brad, cu siguranță mai e ceva din Jessica, pe care el o cunoştea, a uitat ea că are sentimente pentru el, dar ele încă există acolo. Iar acum Brad era convins de asta.

- Te-am căutat, se fâstâci ea, dându-şi părul după ureche, vreau să ştiu toate detaliile legate de moşie. Am înțeles că tu te ocupi de asta.

- Da, domnişoară, zâmbi el, voia să o strângă cu putere în brațele lui şi să nu-i mai dea drumul niciodată, să îi sărute buzele calde şi moi, să-i mângâie fiecare părticică a corpului, îi era dor de ea, să fie a lui, trecuse atât de mult timp, o iubea atât de mult, nu mai conta tot răul, pe care Jessica i-l făcuse. O iertase de mult timp, pentru că nu putea trăi fără ea. Acum îşi dăduse seama de toate aceste lucruri, li s-a dat o şansă să ia lucrurile de la început. Să o recucerească şi să facă lucrurile ca la carte, deşi aveau un trecut stufos, dar aveau o minune în viața lor, iar aceea era Robert. Pentru fiul lor, gândea Brad, trebuie să o recucerească pe Jessica, să o facă să-şi amintească dragostea pentru el şi Robert.

- Aştept să-mi spui. S-a întâmplat ceva?

Brad îi zâmbi şi continuă jocul, de a fi administratorul moşiei şi şoferul.

- Situația moşiei s-a reglementat, totul e bine.

- Tata a refuzat să-mi spună dacă sunt probleme, dar mă gândesc că i-a fost greu.

- Dav...domnul Dave, s-a descurcat de minune cu moşia, au fost câteva probleme financiare, dar acum s-au rezolvat. Toți angajații au fost plătiți la zi, facturile la fel. Totul e bine acum.

- Mă bucur!

- Şi eu..îşi aduse aminte cum Jessica i-a adus în a doua zi după ce s-au cunoscut, tava cu micul dejun la grajduri. Parcă fusese ieri. Nici atunci nu i-a fost indiferent Jessicăi, dacă se gândeşte mai bine, chiar ea făcuse primul pas spre el, în acea zi.

- Mulțumesc pentru informație, poți să-ți continui munca. Locuieşti aici la moşie?

- Nu, merg acasă în fiecare seară. De ce v-ar plăcea să locuiesc aici?

- Nu, se bâlbâi ea. Asta nu ține de mine. Doar întrebam.

- Am înțeles...

- Eu merg să, tăcu ea o clipă, să verific şi restul animalelor.

- Vă ajut? zâmbi el.

- Dacă vrei..Apropo poți să mă tutuieşti.

- Bine, Jess. Ea îl privi şi zâmbi.

- Îmi place să mi se spună aşa, şopti ea.

- Da? Sper că nu te deranjează să îți spun aşa.

- Deloc!

Între timp Antonia şi David ajunseră la ginecologul din oraş, aveau emoții, mai ales că era prima dată când îşi vor vedea bebeluşul la ecograf.