Medalionul dragostei

56. Vise îndeplinite

Brad se apropie cu paşi mărunți de Jessica, îi luă din mâini bughetul de trandafiri, pe care îl aşeză pe canapea. O atinse uşor cu vârfurile degetelor pe spatele ei, dându-i fiori. O sărută pe gât, pe umăr, iar apoi şi duse mâinile pe coapsele ei, apoi le urcă şi îi deschise uşor fermoarul rochiei, lăsând-o să cadă pe podea. O întoarse cu fața spre el, săruntându-i buzele fierbinți, apoi tâmpele, obrajii, bărbia, gâtul. Ea îi scoase papionul de la gât şi îi dădu jos sacoul. Apoi cu mişcări lente îi desfăcu fiecare nasture de la cămaşă, până reuşi să i-o scoată. Îi atinse cu degetele corpul sculptat. Acum el era bărbat şi ea femeie, era atât de diferit față de prima dată când fuseseră împreună.

- Te iubesc, îi şopti el la ureche, sărutându-i lobul urechii, o atrase şi mai aproape de el să-i simtă fierbințeala corpului.

- Şi eu te iubesc! se opri să-l privească, apoi îi puse un sărut pe piept.

***

După o lună, în care Brad şi Jessica s-au bucurat de nişte clipe nemaipomenite şi romantice în Hawai timp de o săptămână, apoi s-au întors la moşie. Acum locuiau deocamdată la moşia Miller, iar Antonia şi David la moşia Brown alături de Dave. Acum era momentul să se bucure de nunta celor mai buni prieteni, Garry şi Eva, care deveniseră de o oră soț şi soție. Petrecerea se ținu în aer liber, la moşia Miller. Totul fusese organizat de Eva şi plătit de Brad.

Era o nuntă restrânsă, neamuri din partea lui Garry şi a Evei, iar de la moşie fuseseră invitați toți angajați şi de asemenea familiile celor doi, Jessica şi Brad.

Garry, Eva, David, Antonia, Brad şi Jessica erau la marginea ringului de dans povestind.

- De abia aştept ca nepoțele mele să se nască! spuse Jessica entuziasmată.

- Sau nepoțeii! zise Brad.

- Sau, îi aruncă o privire dură. De ce nu ne spuneți ce sunt fete sau băieți?

- Ştim că sunt gemeni, râse David. E de ajuns!

- Da, poate va fi o fată şi un băiat. Nu ştim încă, dar când vom afla cu siguranță vă vom anunța.

- Nu cred că aveți de ales! râse Garry.

- Nu e minunat că suntem toți împreună şi că ne bucurăm de toate aceste lucruri? întrebă Eva.

- Ba da, iubita mea, zise blând Garry. Suntem o familie acum!

- Da, frate! îl lovi uşor cu palma pe spate. Suntem cu adevărat o familie frumoasă! Iar copiii noştri vor fi verişori şi prieteni, a adăugat Brad.

- E ciudat, nu? Toți căsătoriți şi cu copiii.

- Nu chiar toți, Jess.

- Eh, urmați şi voi să aveți copiii, Garry!

- Propun un toast! strigă David.

- Din partea noastră, a bărbațiilor pentru soțiile noastre, care sunt cele mai perfecte femei din lume! Te iubesc, scumpo! David o sărută pe Antonia.

Garry pe Eva, iar Brad pe Jessica.

***

Peste câteva luni.

Dave se gândi că mai bine moşia Miller să rămână aşa cum e, la fel şi moşia Brown. Distanța era şi asa destul de mare între ele, pentru a le putea uni, Antonia şi David deja se mutară acolo, renivând dormitorul lor şi realizând o camera specială, cea a Jessicăi, în camera comoriilor lor, care urmau să vină în orice moment.

Jessica deschise un cabinet veterinar în oraş, pentru a angaja mai mulți veterinari şi pentru animalele domestice. Aşadar acum seara ieşeau să sărbătorească la Jo's restaurant reuşita lor. Garry, Eva, David şi Antonia erau alături de ei, stând la o masă.

- Chiar mă bucur surioară că ți-a ieşit tot ce ți-ai dorit!

- Mulțumesc, Antonia. Sunt atât de fericită.

Garry şi Eva se tot priveau ciudat, zâmbind şi chicotind.

- Cu voi doi ce e? întrebă Brad.

- Eu şi Garry aşteptăm un copil! strigă Eva de bucurie.

- Oh, cât mă bucur! o îmbrățişă Jessica. E o veste minunată! Nici nu ştii cât de frumos e acest sentiment!

- Felicitări! spuse restul, îmbrățişându-i pe amândoi.

- David! țipă Antonia.

- Da iubito?

- E momentul!

- Ce moment?

- David, este momentul să nasc!

Toți se panicară!

- Ahh, Eva şi Garry mergeți la moşie după bagaj. David şi Brad duceți-o la maşină, o să ajungem de aici repede la spital. Conduc eu! Antonia respiră, inspiră, nu te panica!

- Nu ştiu cum mi-a trecut prin cap să ies din casă, trebuia să nasc abia săptămâna viitoare.

- Se pare că vor să vină mai repede. Va fi bine!

***

După o oră de stat pe coridorul spitalului. David, Brad, Jessica, Garry şi Eva aşteptau, între timp Dave, Jordan şi Javier sosiră şi ei.

- De ce nu ne spune nimeni nimic? se panică David. Dacă s-a întâmplat ceva?

- Calmează-te frate, o naştere poate dura! O să ne spună ce se întâmplă.

- Da. Numai să fie repede!

O asistentă ieşi pe coridor. Toți o asaltară, se făcu un cerc în jurul ei.

- Totul e sub control. Nu e în travaliu. A fost doar o alarmă falsă. O vom ține aici până va naşte, asta cu siguranță în câteva zile.

Aşa şi a fost. După două zile Antonia născu două gemene, două bijuterii de fetițe, care îi semănau. Cele două fuseseră atracția asistentelor şi ale medicilor. Erau atât de frumoase şi drăgălaşe.

Brad şi Jessica, după ce au stat la spital în compania nepoțelelor şi a Antoniei, au decis să meargă spre casă. Era seară, iar Robert era foarte obosit. Dormea în scaunul de maşină, pe bancheta din spate.

- I-a fost somn!

- Da, îl privi Brad în oglinda retrovizoare. Are 5 ani de o săptămână şi nu-mi vine să cred că e aşa mare, având în vedere micuțele lui David şi ale Antoniei. Sunt ca două păpuşele, oftă Brad.

Jessica ştia la ce se referă. Brad pierdu câțiva ani din viața fiului lui, îl văzuse mic, dar nu-l văzuse când a stat pentru prima dată în fund, când a făcut primul pas, când a spus mama sau când i-a ieşit primul dinte, când a primit prima jucărie. Însă Brad nu îi reproşa nimic Jessicăi, absolut nimic.

Brad ştia că se poate revanşa față de fiul lui, însă nu aşa cum ar fi trebuit. Când a fost ziua lui, Brad i-a cumpărat prima lui chitară, pe măsura lui, făcută la comandă. Aştepta să crească şi să-şi învețe fiul cum să cânte.

*****